Lecţii care nu se uită

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Lecţii care nu se uită jpeg

● În clasa întîi, la puțină vreme după primul contact cu școala, Dănuț a auzit-o pe învățătoarea lui spunîndu-le la clasă ceva despre o tombolă. Nu știa ce-i aia. Îi mai trecuse lui pe la urechi cuvîntul tulumbă, dar nu știa ce înseamnă nici acela, așa că își închipuia doar un fel de tobogan. În fine, esențialul pe care l-a prins era că, dacă aduce la școală o jucărie, va primi în schimb una și mai frumoasă. S-a dus acasă fericit. Nu le-a spus părinților nimic, era marea lui ocazie secretă de a cîștiga ceva extraordinar. Peste noapte a visat un tobogan cu jucării sclipitoare. A doua zi și-a pus în ghiozdan cea mai frumoasă mașinuță pe care o avea, o adevărată bijuterie chinezească, cu șasiu din acela negru de metal pe care dacă-l apropiai de nas simțeai un miros special, ușor halucinogen, și în interiorul căreia erau doi omuleți colorați, dintr-un cauciuc moale, plăcut la pipăit. A predat-o la școală, la marea tombolă, și a așteptat înfrigurat să primească înapoi o minune, ceva ce nu mai văzuse, fiindcă greu își putea imagina o jucărie și mai frumoasă decît mașinuța lui favorită. În cele din urmă, a primit un pachețel cu o formă nedefinită. Era ceva ambalat la repezeală, într-o coală de hîrtie albă mototolită. Desfăcînd-o cu mînuțele tremurînde, a descoperit în interior o scrumieră dintr-o sticlă ordinară, transparentă. Era murdară, aproape că nici nu fusese scuturată, și puțea îngrozitor a scrum de țigară. După o clipă de stupoare, Dănuț a izbucnit în lacrimi. A ajuns acasă plîngînd, cu acel obiect în mînă, spre oroarea mamei sale, care l a întrebat mustrător de unde a mai găsit și porcăria aia și de ce pus mîna pe ea. I-a aruncat-o imediat la gunoi.

● Otilia era la o școală sportivă. Într-o zi a participat la concursul „de rezistență“, cum i se zicea, organizat la școală. Elevii trebuiau să alerge trei ture în jurul terenului de fotbal, circa 900 de metri, iar primii trei clasați urmau să primească diplome, în fața unei asistențe formate din părinți și profesori. Ambițioasă din fire, după primele două ture Otilia era deja în frunte, îndreptîndu-se spre o victorie destul de detașată. Dintr-odată însă, un părinte de pe margine i-a aruncat direct în obraz o corcodușă. Izbitura a făcut-o să se oprească speriată și a scos-o din ritm. Pînă s-a dezmeticit, alte fete au depășit-o și a ajuns la sosire abia a zecea. S-a dus la profesorul de sport să i se plîngă de ceea ce i s-a întîmplase. Neîncrezător, acesta a ascultat-o cu o ureche, apoi i-a spus: „Să-ți explic eu mai bine ce ți s a întîmplat mătăluță. Ai început alergarea prea repede, ca la suta de metri, nu ca la rezistență șiii… pe urmă, după două ture, normal că ți-ai pierdut suflul și a trebuit să încetinești. Nu ți-ai dozat efortul, don’șoară!“

● Programul școlii la care învăța Răzvan a fost la un moment dat schimbat. Trebuiau să recupereze niște zile pierdute, pe motiv de ninsori. Se făceau pauze mai scurte și ore mai multe, iar cei de după-amiază intrau cu 20 de minute mai tîrziu decît de obicei. Cînd s-a revenit la normal însă, n-au mai fost înștiințați. Aveau oră de Geografie cu directoarea și, în afara cîtorva care veniseră întîmplător mai devreme, toți ceilalți au întîrziat 20 de minute. Profesoara, supărată, le pusese deja absențe. După oră, elevii au încercat să-i explice că n-au știut de modificare și că nu erau vinovați de întîrziere. Înfuriată de-a binelea, profesoara le-a spus că le transmisese cu o zi înainte schimbarea de program, prin profesorul de sport. Acesta nu le spusese însă nimic. Probabil că uitase. Directoarea a trimis să fie chemat profesorul de sport, ca să-i confrunte. Omul a venit cu o falcă în cer și alta în pămînt, spunînd că el i-a făcut atenți asupra noului program. Și fiindcă Răzvan părea cel mai revoltat, profesorul l-a privit în ochi și i-a spus: „Chiar ție ți-am spus ieri că azi începeți de la 12 fix. Te faci că n-ai auzit sau vrei să spui că eu mint?“ Cu lacrimi în ochi, Răzvan s a dat bătut. Absențele au rămas în catalog. După ani de zile, copiii încă își amintesc acel moment.

● În clasa a treia, Oulete (așa-l porecliseră din cauza formei mai ovale pe care o avea capul lui) s-a trezit acuzat de învățătoare, în fața clasei, că-i telefonase unei colege și-i spusese niște porcării în receptor. Fata îl pîrîse. Tatăl ei, care spunea că băiatul i se prezentase și îi ceruse să i-o dea pe fiica lui la telefon, era de a dreptul revoltat. Oulete a încercat să se dezvinovățească. I s-a acordat o unică șansă de a-și demonstra nevinovăția. Trebuia să-i telefoneze tatălui fetei, pentru ca acesta să-i poată compara vocea din receptor cu cea a nerușinatului din urmă cu cîteva zile. Oulete a telefonat cu încredere. „Bună seara, v-am dat telefon ca să-mi auziți vocea, așa cum am convenit cu doamna învățătoare.“ „Mdea, mdea…“ – a răspuns tatăl scîrbit –, „am înțeles cine ești“ – și a închis. A doua zi, Oulete s-a dus la școală, cu speranța că lucrurile s-au lămurit. Se știa nevinovat. Dar învățătoarea i-a spus că tatăl fetei i-a recunoscut vocea și că, fără îndoială, el era cel ce sunase și data trecută. Au intervenit și părinții lui Oulete, care-și credeau copilul. Argumentul lor că, dacă ar fi fost vinovat, copilul nu și-ar fi spus numele adevărat la telefon, a rămas fără rezultat. Învățătoarea a decis să-i scadă nerușinatului nota la purtare. După un timp, Cosma – un fel de terorist al clasei – a început să se laude printre colegi cu ce i-a făcut lui Oulete, dîndu-se drept el. Cineva l-a pîrît. Luîndu-l tare la întrebări, învățătoarea l-a făcut în cele din urmă să-și mărturisească fapta. El și nu Oulete era autorul porcăriilor telefonice. Se făcuse dreptatea la care Oulete nici nu mai spera. La sfîrșitul anului școlar însă, la fel ca și Cosma, Oulete s-a trezit cu nota scăzută la purtare. A întrebat de ce, că doar se dovedise că era nevinovat. „Ba nu!“ – a replicat învățătoarea. „Nu mai știu exact cum a fost, dar mi aduc aminte că și tu erai implicat în povestea aia. Nu ți-am scăzut nota degeaba.“ Alți profesori, văzînd nota aceea infamantă în carnet, îl întrebau ce a făcut. Oulete nu știa ce să le răspundă.

Foto: flickr

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.