Laudele lui Bach şi războiul lui Putin

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Cel considerat drept fondator al Jocurilor Olimpice moderne, baronul Pierre de Coubertin, îi adresa „cele mai înalte felicitări“ lui Adolf Hitler pentru organizarea Olimpiadei din 1936, aşa cum scrie şi Radu Naum în Dilema veche, nr. 522. O politeţe formală ar fi fost de înţeles, poate, în împrejurările în care Germania condusă de Hitler era gazda marii manifestări sportive. Dar baronul De Coubertin a mers mai departe, adăugînd că recunoaşte în Hitler „unul dintre cele mai mari spirite constructive“ care ar fi servit „magnific“ idealul olimpic.  

La încheierea Olimpiadei de iarnă de la Soci, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional, Thomas Bach, a ţinut un discurs în care, la rîndu-i, a mers dincolo de formalităţile obişnuite. În seara cu pricina, domnul Bach a mulţumit, în faţa întregii lumi, organizatorilor şi preşedintelui Vladimir Putin, pentru cele 17 zile „magnifice“. El a spus că „angajamentului nemijlocit“ al preşedintelui rus i se datorează realizările care au luat numai şapte ani, în vreme ce lucruri similare au fost construite, în alte părţi, în decenii. Rusul Cernişenko, responsabilul cu organizarea din partea rusă, a avut o atitudine mai demnă decît germanul Bach. Deşi fost campion olimpic la floretă, în seara închiderii Olimpiadei de la Soci se pare că acesta ori a uitat complet arta eschivei, ori nu a avut minima inspiraţie de a se folosi de ea. Să se eschiveze adică, de la prea multe laude la adresa unui preşedinte despre care, după recentele spuse ale Angelei Merkel către Barack Obama, citate din surse de la Casa Albă, nu e sigur dacă nu cumva şi-a „pierdut contactul cu realitatea“.  

Într-o completă armonie cu laudele lui Thomas Bach, preşedintele Putin, aflat în tribună cu o figură translucidă, părea să trăiască într-adevăr într-o altă lume, într-o realitate superioară, cu un aer pe deplin satisfăcut de propria existenţă şi activitate pe planeta noastră.

Pierre de Coubertin n-avea un precedent şi poate că nici nu putea să bănuiască pînă unde va merge Hitler. La trei ani după acea Olimpiadă, trupele germane au invadat Polonia, marcînd începutul oficial al întregului şir de orori cunoscute. În 2014, Thomas Bach ar fi avut la îndemînă ceva mai multe argumente pentru a fi mai rezervat. Şi iată că n-a trecut o săptămînă după Olimpiada de la Soci, că trupele ruseşti au invadat Crimeea. Parcă îmbătate de succesul Olimpiadei în care Rusia s-a umplut de glorie şi de medalii, autorităţile de la Moscova au considerat că-şi pot permite o intervenţie militară în ţara vecină. Aşa cum, după un mare chef, oamenii nu se duc direct acasă, ci trec şi prin ograda vecinului cu care nu sînt în relaţii prea bune, să-i mai zică vreo două. La o analiză normală, s-ar putea pune totuşi întrebarea: la ce a mai folosit întreaga propagandă făcută Rusiei cu ocazia Olimpiadei? La ce bune toate investiţiile? „Aceasta este noua faţă a Rusiei“, a spus Dimitri Cernişenko la ceremonia de închidere. Şi nu se poate nega că spectacolul oferit lumii întregi cu ocazia acelei ceremonii a fost impresionant. Dar imediat după aceea, conducătorii s-au grăbit să şteargă fardurile de pe „noua faţă a Rusiei“ şi să dezvăluie aceeaşi binecunoscută babuşcă hapsînă. Măcar Olimpiada de la Moscova, din 1980, a venit după invadarea Afganistanului. Prin ea, autorităţile comuniste de atunci au încercat să mai dreagă busuiocul, cum se spune. N-au prea reuşit, mai ales că statele occidentale au boicotat acele Jocuri Olimpice. Acum însă, conducerea Rusiei parcă a ţinut să arate tuturor că nu-şi dezminte vechile obiceiuri. Se ştie că ruşii joacă bine şah, că prevăd mutările viitoare ale adversarilor. Dar tot aşa de bine pot răsturna toate piesele de pe tablă, cînd nu te aştepţi. Nu trebuie căutată prea multă raţiune în acţiunile lor. Întrebarea e de ce nu există mai multă raţiune în alegerea locurilor unde se desfăşoară Olimpiadele. Şi de ce oamenii din fruntea CIO au mereu inabilitatea de a se face de rîs. Despre Juan Antonio Samaranch, preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic din 1980, s-au făcut ulterior dezvăluiri cum că fusese racolat de KGB. Despre Thomas Bach nu ştim deocamdată decît că a fost penibil. Se spune că Olimpiadele au fost reinventate în epoca modernă, şi în ideea de a servi păcii şi înţelegerii internaţionale. În 1912, vizionarul baron De Coubertin mai spunea însă ceva: „Sporturile au făcut să înflorească toate calităţile care servesc războiului.“    

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.