Laudă frizeriţelor gotice
Intri într-un salon de coafură ce tocmai s-a deschis în cartier. O mînă de fătuci modificate în stil pseudogotic şed pe scaunele de frizerie, la o tacla. Spun "modificate" pentru că toate frizeriţele şi cosmeticienele arată azi ca foste adepte ale stilului "gotic". Într-o bună zi, cam pe cînd aveau 28 de ani, s-au uitat în oglindă şi toate tatuajele alea le-au scos din minţi. Aşa că, la şcoala de cosmetică cu ele! După şcoală, şi-au pus bluze cu mîneci lungi şi au rămas însărcinate. Majoritatea esteticienelor ex-gotice au un copil şi, probabil, un soţ gotic care repară motociclete. Cei mai bătrîni dintre "gotici" au acum vîrsta pe care o aveau hippioţii înainte de a deveni "ciumeci", numai că pentru hippioţi a fost mai uşor, pentru că ei nu şi-au crestat credinţele în propriul trup. - Puteţi să mă tundeţi şi pe mine? Tipa de la Biroul de programări, cocoţată pe un scaun înalt şi înconjurată de produse pentru îngrijirea părului şi creme de piele, deschide Registrul de Programări şi îl cercetează, de parcă tunsoarea mea ar fi o chestiune de profundă cumpănire, ce-ar putea fi operată cam într-o lună, de acum încolo. Una dintre frizeriţele cele ocupate alungă o muscă. Nimeni nu tunde pe nimeni, deşi dintr-o încăpere mai îndepărtată răzbat oftaturile sexuale ale cuiva spălat pe cap. - JoJo, strigă doamna de la programări, eşti ocupată acum? JoJo, aflată o palmă de loc mai departe, îşi ridică ochii conturaţi cu negru şi oftează. - Îl iau eu, se oferă ea. Pe scaun, petrece o vreme visătoare, trecînd nişte degete extrem de fine prin părul meu rar, aproape inexistent. Cade pe gînduri. Discutăm viitoarea formă a capului meu, pentru mine o chestiune extrem de simplă, dar nu şi pentru JoJo, care tunde bărbaţi doar foarte rar. Înainte de orice, trebuie să aibă o viziune. Miroase bine aşa cum stă cu ochii închişi şi cu mîna în părul meu. Numai că eu sînt cam grăbit. - Ce-ai zice de o tunsoare cu maşina, numărul 2? E de acord, dar nu înainte de a pune sub semnul întrebării numărul: - Numărul 2? Reiterez opţiunea şi purcedem. Apoi aud prin zumzăitul maşinii: - Şi cu ce te ocupi? Cu ce? Mănînci copii? Pilot de încercare pentru GM? Fumezi opiu pentru un poet cu plămînii în pioneze? Eşti plătit ca să dormi? Pozezi pentru un poster pentru o nouă boală? Instalator? Dublură a lui Mel Gibson? Nimic mai bun ca o întrebare inocentă pusă de o frizeriţă ca să te trimită pe căi exotice. Nu spun nimănui, niciodată, că sînt scriitor, pentru că am avut conversaţia asta de zeci de mii de ori. Şi ce scrii? Cărţi. Şi te publică cineva? Şi aşa mai departe. Mare plictiseală. Dar asta este o ocazie de a te reinventa. - Predau istoria Evului Mediu, spun. Cînd goticii stăpîneau lumea. Maşina de tuns numărul 2 bîzîie o secundă în creştetul capului meu. Dragonul care începe undeva pe spatele ei şi şerpuieşte în jos pe sub mîneci, pentru a termina în mici puncte negre în părul meu pulsează brusc de lumină neagră. E o dragoniţă gotică din Evul Mediu, pe cînd era şi ea tînără. Face o treabă de toată isprava şi mă şamponează cu măiestrie la sfîrşit, apăsîndu-mi ţeasta cu trupul ei minunat, trist şi gotic, în speranţa că va absorbi toată cunoaşterea Evului Mediu din capul meu. Devenim unul într-o măreaţă împărăţie magică şi totul pentru numai douăzeci de dolari. traducere de Ioana AVĂDANI
