La un gin cu Putin şi Bolkestein

Dle Văcăroiu, am două veşti pentru dvs.: una bună, alta mai puţin bună! Cu care să încep? De fapt, dacă mă gîndesc bine, sînt trei veşti - numai că una e cu totul neutră, aşa că v-o livrez fără probleme: după îndelungi parlamentări, în Marea Britanie, de cîteva luni de zile Guvernul a dat o lege extinzînd programul barurilor şi pub-urilor care vînd alcool - de unde, pînă în noiembrie anul trecut, etablissement-ele puteau servi grade lichide numai pînă la ora 23, acum pot s-o facă pînă cînd o cere ultimul client. Mai interesant e altceva: contrar temerilor apocaliptice ale conservatorilor, un bilanţ recent al poliţiei arată că, în numai trei luni, infracţiunile grave cauzate de alcool au scăzut cu 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. De unde se vede că, dacă mai înainte britonul le trăgea grăbit toată seara de grijă să nu bată pendula de unş'pe şi să-l prindă nesătul (după care, odată sunat ceasul, uneori ieşea din pub şi se bătea cu primul cvasicunoscut ce-i ieşea în cale), acum el e mai relaxat şi stă la taclale cu berea şi ginu-n faţă pînă-i amorţesc genunchii pe scaun, brăzdînd temerar în răstimp acel drum atît de familiar inclusiv românului înţărcat la cîrciumă: de la masă spre privată şi înapoi (profesioniştii adevăraţi au calculat: măcar trei asemenea mini-odisee fac o seară notabilă - şi cinci una memorabilă!). Asta era vestea neutră. Acum, dle preşedinte, vestea bună: cică rusul generic de cîţiva ani bea mai puţin (cauza: creşterea preţului tăriei, scumpirea medicamentelor etc.) şi, chiar şi cînd bea, pare a fi devenit, în mare, mai tolerant. În fine, nu pot să mai trag de timp - iată şi vestea rea: rusul generic o fi devenit mai tolerant, dar un rus anume a devenit mai tolerant pe sîngele altora! E vorba despre dl Putin, cunoştinţa dvs. mai veche de la Răsărit, care - fără măcar să-şi anunţe partenerii din abia formatul cvartet pentru Orientul Apropiat (SUA, Uniunea Europeană, Rusia şi ONU) -, a adresat o invitaţie liderilor Hamas să vină la Moscova în vizită oficială, ca-ntre şefi de state. Sigur, nimic nu e în sine surprinzător în lumea de azi şi, în plus, oricum cineva trebuia să spargă gheaţa în relaţia cu noii cîştigători ai alegerilor (libere, aici e problema!) din Palestina. Apoi e de înţeles că Rusia de azi încearcă să recucerească ceva din poziţiile în lumea arabă pe care altădată le avea URSS. Cu un detaliu ca rest, totuşi: Rusia este exact acea ţară ce nu concepe să stea de vorbă cu cecenii săi rebeli din interior, pe care din terorişti nu-i scoate şi cărora nici în ruptul capului nu le-ar permite organizarea de alegeri libere (ba încă Putin l-a rugat mai an şi pe Bush ca America să se abţină de la orice contact cu cecenii - iar Bush, băiat de treabă, l-a trădat pe Rambo III şi a zis OK!), în schimb este prima care legitimează o organizaţie care, în ultimii zece ani, a trimis batalioane de sinucigaşi pe străzile Orientului Proxim. Dle Văcăroiu, ori nu mai văd eu bine, ori balanţa politică de la Kremlin a băut şi ea vodcă de sfeclă, vîrtos, de la ultimul dangăt de miezul zilei al clopotelor din Piaţa Roşie şi pînă noaptea tîrziu, cînd undeva în Albion cel de pe urmă briton treaz din cel de pe urmă pub deschis suge ultimul gin - că prea e strîmbă: adică dacă un islamist cecen se-aruncă în aer la Moscova e terorism, iar dacă un islamist palestinian face acelaşi lucru la Ierusalim e geopolitică! Totalmente derutat de acest dublu-standard în judecarea violenţei contemporane, iată-mă adîncit, dle preşedinte, într-un impenetrabil mister. Vă scriu aceste rînduri de la Strasbourg, este marţi 14 februarie a.c., un soare rece grăbeşte din urmă prînzul şi, la ora la care din biroul meu (pe care aici îl împart cu un foarte de treabă bulgar, care are pe celular o sonerie cu o manea românească!), cu pana-mi 'muiată în cerneala pixelilor dau să mă apropii de dvs., undeva pe lîngă clădirea Parlamentulului European o mare de manifestanţi ar trebui să protesteze împotriva directivei Bolkestein - care, edulcorată şi cu dinţii scoşi (adică fără principiul ţării de origine, o să vă explic săptămîna viitoare) va fi votată poimîine, joi. Stau şi stau şi tot aştept, îmi saltă inima-n piept, ba încă trec de la un geam la altul - unde-s huiduielile, unde-s gemetele, urletele, pietrele în scutieri, haosul? De ce taci, Europo? Azi-dimineaţă poliţia ne-a avertizat că sînt aşteptaţi între 25 şi 30 de mii (!) de protestatari de pe tot continentul; unii, prin alte birouri, spun că au şi venit... Dar, păzea, parcă aud totuşi ceva! Ceva abia descifrabil... o geană de vuiet... un mugur de răzmeriţă... un icnet neo-proletar... ceva parcă s-ar întrezări! Dacă scap teafăr, promit să vă mai scriu şi săptămîna viitoare, dle Văcăro... - ah, dar ce-mi văd ochii?! Să fie oare cu putinţă...?! (săptămîna viitoare, un incendiar reportaj de la faţa - şi din spatele - locului!)