La trecutu-ţi mare, mare viitor

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Deci ce vrea să spună poetul în cuvintele de mai sus? Probabil, că viitorul unei țări se sprijină, de cele mai multe ori, pe construcția făcută în trecut. E foarte posibil să fi vrut să spună și că, în cele din urmă, consecințele unor fapte de la un moment dat se văd, în toată splendoarea lor, la multă vreme după ce s-au petrecut. Cunoscut fiind faptul că autorul, nimeni altul decît Poetul Național, își iubea cu patimă țara, e lesne de înțeles că se baza pe un raționament destul de simplu, atunci privea spre viitor cu atît de mare speranță. Păi, dacă se uita în urmă, la istoria națională, glorificată de el însuși în versuri pe care se sprijină azi o întreagă cultură, nu putea privi spre viitor decît cu entuziasm. E drept, de multe ori poetul era foarte direct în a-și beșteli crunt contemporanii, decăzuți în lene, superficialitate și dezarmantă micime. Dar cînd privea spre șirurile de voievozi din negura timpului, spre vitejii mereu gata să pună mîna pe sabie, să coboare din frescele mînăstirilor și să apere ființa neamului, odată-și revenea în formă. Era peste poate ca o țară de apărători ai creștinătății să nu aibă garanția unui viitor luminos, cel puțin pe măsura trecutului.

Partea proastă în toată povestea asta e că șirul de contemporaneități succedate de la a lui pînă la a noastră nu i ar fi dat poetului prea multe speranțe. Pentru că, dacă prezentul nostru devine – la un moment dat, în timp – trecutul care construiește temelia viitorului, se cam sparie gîndul de ce se vede la orizont. Bun… acum și în cazul ăsta, ca-ntotdeauna, există mai multe școli de gîndire. Unii spun că întreaga omenire își urmează, neabătut, drumul firesc, adică cel spre propria pieire. Prin urmare, ce rost mai are să te dai de ceasul morții, să construiești temelii pentru un viitor care sfîrșește, oricum, sub un munte de dărîmături și buruieni? Alții spun că vorbele astea sînt ticluite de vrăjmași, de netrebnici care vor să adoarmă vigilența oamenilor buni, ca să-i descurajeze, prin strecurarea microbului îndoielii pe sub armurile credinței. Dar sînt și unii care spun că orice contemporaneitate s-a privit pe sine însăși, deseori, cu mare neîncredere, ca pe o etapă nefericită, ca pe o verigă slabă între un trecut glorios și un viitor din care zîmbește izbînda.

Pizmuitorii și scepticii vindicativi de odinioară se numesc azi hateri și troli. Unii ar spune că tot denumirea universală de proști acoperă categoria cel mai bine. Dar s-ar înșela, pentru că trăim o vreme în care se încearcă antrenarea mușchiului respectului după metode foarte avansate. Acest fit­ness ideologic, practicat în sălile superdotate ale felului nou de a vedea lumea, încearcă să ne facă să pricepem ceva foarte simplu. Lumea în care instinctele, pornirile, agresivitatea, adică lumea în care natura umană e potolită sau ținută sub capac, prin puterea legii, aceeași lume ar putea să facă legi și pentru felul în care trebuie să ne respectăm semenii într-un mod cît mai autentic. Unii îi spun political correctness și se amuză copios sau se sperie de moarte la auzul acestor cuvinte. Cert e că, deseori, nu ne putem abține să-l facem prost pe cel care are o altă părere decît a noastră. Asta nu înainte de a-l face și altceva, în funcție de culoarea pielii, orientare sexuală, loc de naștere, școală la care a studiat sau scară la care locuiește. Și ăsta nu e decît vîrful aisbergului. Pentru că, prin îmbulzeala cortegiului de simptome, apar și maladii crunte – deși firești, într-o etapă ca aceea pe care o trăim –, cum ar fi aceasta de care sufăr eu aici. Adică trebuie să scrii un disclaimer, o lămurire, o predoslovie, o mulțime de cuvinte, doar pentru a face o introducere, ca să spui, pe urmă, ceva simplu și scurt. O introducere în care să te asiguri că toată lumea pricepe că ai intenții bune, că respecți toate opiniile, dar că ai vrea să îți exprimi și tu o temere sau să-ntrebi cît e ceasul, fără să fii făcut albie de porci.

Așa că, revenind la speranța poetului într-un viitor pe măsura trecutului, dați mi voie și mie să-mi exprim teama. O teamă reală, însoțită de un șir de speranțe, așezate în locul vitejilor voievozi pe care poetul îi încolona la hotarele ființei noastre naționale. Teama e că, deși vedem cu toții ce se-ntîmplă în jur, ni se pare că vremurile în care oamenii o iau razna rău de tot nu se mai pot întoarce. Ba se pot! Se pot întoarce mai ușor decît credem. Din nefericire, e un lucru demonstrat cu asupra de măsură. Mi-e teamă că simțim mai mulți teama asta, dar o ascundem sub o poftă halucinantă de sărbătorire, de chermeză, de petrecere. Și, bînd o vodcă, îndată uităm tot. Iar speranța e una disperată: aceea că avem o clasă politică pregătită să înțeleagă ce se întîmplă. Speranța că șeful statului e un tip care tace, pleacă în concedii, e absent de pe scena de carnaval a fiecărei zile, dar nu stă de pomană, ci schimbă tactica zgomotoasă de pînă acum. Speranța că liderii pe care ni i-am ales prin vot democratic iubesc în mod real democrația, nu dorm cu gîndul doar la alegeri, și sînt gata să facă, împreună cu noi, orice pentru a o apăra. Rîdeți? Mai gîndiți-vă o dată. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic