La țară

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
La țară jpeg

Un amic are o casă la munte. Un sat izolat la mare înălțime, cu case răsfirate și oameni aprigi. Au avut dintotdeauna probleme cu drumurile, cu apa curentă, cu gunoiul – în general, cu confortul. La început au ieșit mai mulți vecini în week-end-uri cu tîrnăcoape și lopeți, au spart, au săpat, au muncit și uneori s-au și accidentat, apoi au plătit camioane să vină să toarne pietriș și bitum. Încetul cu încetul, au reușit să transforme niște făgașe pietroase în drumuri pe care să poți trece cu mașina, măcar vara, că iarna, pe zăpadă, tot la sania trasă de cai ajungeau. Mai tîrziu au săpat, tot cu propriile puteri și pe propriile cheltuieli, șanțuri pe unde au tras țevi pentru apă. S-au conectat la primitiva rețea de apă care, după Revoluție, începuse să deservească o mînă de case din ceea ce se poate numi centrul satului. Și‑au construit băi, bucătării și fose. Sătenii au renunțat, măcar parțial, la buda din fundul curții și la transportul cu măgari sau cu spinarea proprie a apei pluviale care se strîngea într-o așa-numită fîntînă. Apa ajungea acum, într-o oarecare măsură, prin conducte, la fiecare.

Au vorbit cu primarul să facă un sistem de strîngere a gunoaielor, așa încît văile și pădurile din împrejurimi să nu se mai umple de pet-uri, pungi, galoși și frigidere ruginite. Primăria comunei a așezat din loc în loc niște tomberoane în care turiștii, cei cu case de vacanță și mai ales localnicii să poată arunca gunoiul care a început să fie strîns în mod regulat. Despre canalizare nu s-a pus vreodată problema prin acele locuri, iar stația de gaz metan care ar fi putut schimba obiceiul străvechi al încălzirii cu lemne din pădure a rămas, ca întotdeauna, un simplu vis. Oamenii simțeau însă că reușiseră să mai schimbe ceva, să-și facă un trai întrucîtva mai comod, acolo, în creierii munților. Cîțiva ani lucrurile au funcționat așa. Cu timpul însă, drumurile acelea făcute cu mîna s-au stricat din nou, de la ploi, zăpezi și înghețuri, apa la robinet a început să ajungă din ce în ce mai rar și aproape deloc în „cartierele“ mai înalte, iar primăria a renunțat la sistemul cu gunoiul, inventînd un altul care-i obliga pe locuitori să coboare o dată pe săptămînă cu sacii mizerabili la o șosea mai mare unde venea o mașină să‑i ia.

Lumea era nemulțumită. Într-o di­mi­neață, cîțiva vecini, localnici și oameni cu case de vacanțe s-au adunat cu gînd să meargă să-i spună ce-i doare primarului, care-și avea sediul în comuna aflată la vreo 12 kilometri. Nu că primarul n-ar fi știut, știa tot, dar ca să nu poată spune că n-a fost informat. S‑au strîns în cîteva mașini la o oră matinală și au pornit. Primarul, jovial, același din 1990, trecut pe la toate partidele, i‑a invitat în biroul lui, insistînd că el îi primește, deși ei nu-l anunțaseră că vin.

I-a ascultat pe toți. Prima doleanță și cea mai arzătoare era apa. Iarna se apropia, iar ei nu mai văzuseră apă la robinet de la Paști. Și atunci fusese doar o țîrîială și numai pentru cîteva zile. Primarul le-a explicat că asta nu mai e treaba Primăriei, că problema alimentării cu apă fusese preluată de către o firmă care se ocupa de asta, întocmai așa cum se întîmplă cu electricitatea sau cu salubrizarea; că primăria făcuse selecția firmei conform legii; că el, primarul, nu încălcase nici o normă; că acea companie va cerceta în mod profesionist ce funcționează și ce nu. La oamenii în cauză însă, conductele erau făcute în mod particular, iar acolo fiind mai sus, apa nu ajungea întotdeauna. După ce va desfunda și va aerisi conductele, firma va constata unde poate și unde nu poate să ajungă apa. La casele unde nu ajunge, nu se vor semna contracte. Primăria nu are ce face. Oamenii au înțeles că, din punct de vedere al rețelei de apă, unii dintre ei n-au existat și nici nu vor exista. Dar cum de-au avut totuși apă cîțiva ani? Primarul i-a sunat pe cei de la companie de față cu oamenii și i-a rugat să urgenteze lucrările pînă la venirea iernii, adică să vadă măcar dacă e vreo avarie și dacă se pot face noi contracte, unde se poate.

Oamenii au trecut la punctul al doilea. Îi poate ajuta primăria să repare drumul? Nu, a răspuns mai-marele comunei cît se poate de simplu. Drumul acela e făcut în regim particular, nu e trecut pe harta drumurilor. El n-are cum să aloce fonduri acolo. Trebuie mai întîi înregistrat. Unul dintre săteni a spus că el a mai adunat o dată semnături pentru înregistrare și le-a dus la primărie, dar nu s-a făcut nimic cu ele. Primarul a zis că nu-și amintește.

A treia problemă. Gunoiul! Alesul le-a explicat că, din cauza animalelor, gunoiul din tomberoane era mereu împrăștiat (deși ele erau îngrădite) și că, potrivit contractului nou pe care l-a semnat cu firma de salubrizare, aceasta nu poate decît să ridice gunoiul o dată pe săptămînă, nu să facă și curat în jurul tomberoanelor. Așadar, a zis primarul, rămîne cum am stabilit, lunea gunoiul trebuie scos la șosea.

Le-a zis apoi despre stația de gaze că, bineînțeles, nici vorbă în viitorul apropiat. Ei își făceau cumva iluzii? Oamenii s-au întors la casele lor cu fețele în pămînt. Cîțiva consăteni curioși i-au întrebat ce-au făcut la marea ședință de la primărie. „Am plecat boi și ne-am întors vaci!“, a răspuns cineva.

Foto: wikimedia commons

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.