La scara blocului

„Hai, domnule, că nu o să alegem noi preşedintele dintre ai noştri. Nu ne lasă nimeni să facem asta. Sînt interese prea mari în joc.“ 

„Totuşi, trebuie să încercăm, să nu pornim de la ideea preconcepută că nu vom reuşi. Dar, oare vrea cineva de la noi să fie preşedinte? Cine îşi asumă riscul să candideze? Domnu’ Vitalie, de la doi? Vă băgaţi, domnu’?“  „Eu, nu, nu. Nu mă bag. Poate... dacă m-aţi susţine cu toţii.“  

Rumoarea declanşată printre locatarii sprijiniţi de pereţii holului de intrare al scării nu pare de bun augur pentru domnul Vitalie.  

„Păi, vezi, domnule. Nu prea vă înghesuiţi să mă susţineţi. Şi în bloc lucrurile or să rămînă tot aşa cum au fost: o să ne ia în continuare milioane la fondul de rulment şi n-o să ştim ce-au făcut cu ei; o să ne lase cu terasa tot stricată; o să ne încarce la tot felul de reparaţii care nu ne privesc.“  

„Păi, atunci, hai, domnule, declară şi dumneata în mod clar că vrei să candidezi şi noi te susţinem. Haideţi, să-l susţinem cu toţii, să arătăm că sîntem uniţi şi că ştim ce vrem. Dacă ne unim sîntem o forţă.“  „Nu vom reuşi, domnu’ Costin. Nu sîntem decît o mică parte, iar ei ştiu toate şmecheriile, de atîţia ani de cînd s-au instalat la conducere acolo, cu tot clanul lor şi mai ales cu unguroaicele alea de la scara trei care supraveghează totul.“  

„Totuşi, eu ţin să vă atrag atenţia că nu există consens între preşedinte şi administrator. Pentru bloc nu e bine că e aşa, dar noi trebuie să speculăm asta. Eventual să-l atragem pe administrator de partea noastră.“  „Păi, şi el săracu’, ce să facă? N-are decît un singur vot. Doar nu-l vedeţi mergînd din uşă în uşă să-l convingă pe fiecare să nu-l mai voteze pe Georgescu.“  

„Ce problemă e asta? E bun Georgescu, domnule, nu văd de ce ar trebui să-l schimbăm. Nu el e problema. Cred că tot unguroaicele alea sînt capul răutăţilor.“ 

„Păi, vezi, domnule, mă puneţi pă mine să candidez şi de fapt nici nu aveţi de gînd să mă susţineţi.“ 

    „Eu aş avea o altă idee. Să ne separăm cu scara noastră de restul.“ „Nu poţi să te separi că trebuie să faci altă asociaţie, e balamuc mare, trebuie o mulţime de acte şi ne-ar costa şi mai mult.“ 

„Nu neapărat formal, dar să ajungem cu ei la o înţelegere să ne autogospodărim singuri. Măcar cu femeia de serviciu, cu terasa, cu spaţiul verde. Să nu ne mai lăsăm conduşi de unguroaice.“ 

„Eu propun să nu reparăm terasa pînă nu vedem toate soluţiile. Poate că e mai bine să facem anvelopare. E mai frumos şi mai modern.“ „Pentru aia trebuie să fim de acord tot blocul, nu putem anvelopa doar scara noastră.“ 

„Anveloparea nu e cea mai bună soluţie. Ăştia care au anvelopat anul trecut, acum se plîng de igrasie. Se formează pentru că nu mai respiră pereţii.“ 

„Acuma vin şi eu şi vă supun atenţiei următoarea problemă: cineva de pe coloana mea, nu vreau să spun cine, şi-a făcut modificări şi a tăiat aerisirea. La mine în bucătărie vine acum miros de la WC. Cui să mă plîng. Să chem control de la Primărie?“ 

„Păi, ştim cine a făcut asta. E domnu’ Buda, aici de faţă. Povestea e de cînd şi-a pus centrală.“ 

Domnul Buda cel spîn, cocoţat pe balustrada scării, ascultă în tăcere, parcă aşteptînd să vadă ce mai urmează.

  „Şi tot dumnealui adună în continuare tot felul de lucruri de prin gunoaie şi le duce în apartament. Face asta de ani de zile, e probabil o boală a dumnealui, dar să ştiţi că e sursă de infecţii şi toată lumea ştie că pe coloană sînt mai mulţi gîndaci.“ 

„Degeaba vorbim cu el, că nu înţelege. Mai uşor ar fi să-i explicăm ceva lui Doc, căţelul doamnei Cati. El, în orice caz, nu umblă prin gunoaie.“  „Boală, boală, dar domnu’ Buda, la etatea domniei sale, are şi gagică. Nu ştiaţi?“ 

Domnul Buda, roşu la faţă, reacţionează în sfîrşit: „Oameni în toată firea, aţi venit la şedinţă ca să mă bîrfiţi pe mine? Vreţi să stau şi să ascult toate astea? Şi pe urmă să mai şi susţin pe cineva dintre dumneavoastră la preşedinţia blocului? Eu v-am salutat, mă duc acasă că am treburi mai importante.“ 

 „Se duce să-şi sorteze gunoaiele din casă.“  

„Hai, domnule, că pe undeva omul are dreptate. Ce facem noi aici? Nu ne adunaserăm să discutăm chestiuni serioase?“ 

„Dar ce, asta cu gunoaiele din casa domnului Buda nu e o problemă serioasă?“  

„Deci înţeleg că nu mai discutăm despre susţinerea unui nou preşedinte. Eu oricum, după tot ce am auzit astăzi aici, vă anunţ cît se poate de oficial că nu mai vreau să candidez“ conchide domnul Vitalie. Peste cîteva zile însă, omul începe să bată la uşile vecinilor pentru a le cere susţinerea. Unii i-au promis, alţii – nu. La şedinţa cea mare, cu reprezentanţii întregului bloc, a fost votat tot domnul Georgescu. Un motiv pentru reînceperea discuţiei despre separare a scării.