La rentrée

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Alte confuzii jpeg

Decanul alerga, tulburat, pe coridoarele corpului principal al Universităţii. Deschiderea festivă a anului academic părea să fi creat o nebunie generală. Parcările din campus erau blocate, profesorii şi studenţii se înghesuiau la orare, iar bobocii se aflau într-o derută totală, vecină cu halucinaţia. Mulţi dintre aceştia îl opriră, cu fizionomii descompuse de spaimă, şi îi puseră întrebări complicate: „Nu vă supăraţi, unde îl găsesc pe domnul profesor Garabet Ibrăileanu?“ sau: „Mă iertaţi, unde l-aş putea localiza pe domnul Alexandru Philippide? Dar pe domnul Gheorghe Ivănescu?“ Îşi reprimă răspunsul cinic-morbid – „Aţi putea încerca la domnul Cimitir!“ – şi le explică tuturor, răbdător, că „domnii“ în cauză reprezentau acum, pe lîngă numele unor mari personalităţi ale culturii române, şi numele unor amfiteatre ale instituţiei unde se desfăşura palpitanta acţiune. Mai dificil fu momentul în care un tînăr cu ochelari îl abordă intempestiv: „Caut sălile Ilie Popescu şi Mioara Stroescu. Mă puteţi ghida? Am Semiotica şi Lingvistica generală şi habar n-am cum să ajung în aceste amfiteatre...“ Bineînţeles, respectivele cursuri erau ţinute de colegii Popescu şi Stroescu. Buimăcit, decanul nu excluse totuşi ca Popescu şi Stroescu să se fi clasicizat între timp şi să fi ajuns amfiteatre... Îi spuse studentului să încerce peste drum, în clădirea mare şi frumoasă care se vedea prin ferestrele Universităţii. (Acolo era Policlinica pentru Elevi şi Studenţi, iar decanul spera ca aşezămîntul sanitar să aibă şi o secţie de Psihiatrie, unde ochelaristul să nimerească direct, fără ocolişuri inutile.) Tînărul mulţumi şi adăugă: „Dar amfiteatrul Ion Mirescu vă spune ceva?“ Profesorul tresări violent (Ion Mirescu era chiar numele lui!). „Tot acolo îl găsiţi!“ răspunse el precipitat. Apoi se duse, îngrozit, în birou.

Nu apucă să răsufle că unul dintre prodecani intră, cu mină disperată, şi îi zise: „Omule, vezi că te caută feroce nebunul ăla de Moroiu. Vrea iarăşi să conteste nu ştiu ce...“ Decanul se înnegură şi mai mult. Moroiu era scandalagiul defazat al facultăţii, care depunea, nonstop, memorii şi petiţii împotriva cailor verzi de pe pereţi. Nu reuşi să se consulte cu prodecanul în privinţa unei posibile atitudini oficiale faţă de dezaxat, pentru că telefonul mobil începu să-i cînte în buzunar. La capătul liniei, o altă colegă atinsă de morbul reclamaţiei îi reproşa că nu găsise hîrtie igienică la toaleta profesorilor... Deodată, zbîrnîi scurt şi telefonul fix. Decanul, prins în torentul verbal al interlocutoarei ultragiate, îi făcu semn prodecanului să răspundă în locul lui. Acesta ridică receptorul şi, după cîteva secunde, gesticulă deznădăjduit înspre decan, şoptindu-i: „E Barizzi...!“ Decanul se schimonosi sălbatic, mîrîind că nu se afla în birou. Doamna de la celular continua să vorbească, dar el nu o mai asculta. Toată atenţia i se fixă pe prodecan şi pe ceea ce el îi spunea terifiantului personaj de la celălalt capăt al liniei telefonice. Barizzi se pensionase de mulţi ani. Avea însă plăcerea sadică de a suna, periodic, decanii şi prorectorii, pentru a le imputa, vreme de zeci de minute, anumite „defecţiuni“ ale învăţămîntului superior românesc. Prodecanul se descurcă exemplar. Zise: „Nu, domnul decan nu este! Participă la deschiderea anului academic. Eu sînt secretarul lui personal.“  

Evitase astfel, foarte inteligent, capcana de a deveni el însuşi victima tiradei infatigabile a lui Barizzi. „De cînd există această poziţie?“ se interesase Barizzi. „Păi, noua lege a educaţiei prevede postul, iar domnul decan m-a angajat pe mine...“ explică prodecanul senin. „Îi spun“, continuă el calm, „nu vă faceţi griji. În plus, într-o oră-două, îl veţi găsi aici. Toate cele bune, domnule profesor!“ Pe mobil îşi încheiase şi doamna memorandumul (ne)igienic, dar decanul, setat pe conversaţia prodecanului cu Barizzi, nici măcar nu băgase de seamă... Uşa biroului se deschise cu zgomot ameninţător. Era Moroiu. Prodecanul o şterse englezeşte, de îndată ce profesorul reclamagiu îşi declanşă tirul verbal: „Domnule decan, am venit să fac 19 sesizări de maximă importanţă pentru viitorul facultăţii...“ „Luaţi loc!“ îl întrerupse decanul, livid, aşezîndu-se, la rîndul său, pe scaun. Telefonul fix sună, paradoxal, salvator. Decanul se repezi la receptor. Dumnezeule, era Barizzi din nou! „Domnul decan?“ întrebă pensionarul prudent. Decanul ezită două clipe, după care jucă totul pe o singură carte. Cu voce piţigăiată, de demoazelă afectată, spuse: „Nu, domnul decan nu a venit încă de la festivitate! Sînt secretara lui personală.“ (Moroiu, auzindu-l pe decan schimbîndu-şi vocea şi cercetîndu-i expresia subit tembelă a feţei, căscă ochii cît cepele.) Simultan, Barizzi replica la telefon: „Cîţi secretari personali are decanul? Tocmai am vorbit cu unul...“ „Cinci“, zise piţigăiat Mirescu. (Moroiu se ridică de pe scaun, crucindu-se larg, şi ieşi zbierînd: „Voi reclama la Minister acest circ decanal. E o batjocură inacceptabilă!“) Concomitent, Barizzi răcnea din telefon: „Inadmisibil! Decanul dispreţuieşte bugetul Universităţii cu atîţia secretari personali. Parcă ar fi rege, domnule. Mă voi plînge la Rectorat!“ Închise violent.

Decanul părăsi biroul într-un galop straniu. Trecu pe lîngă peretele cu portretele marilor clasici ai literaturii române şi se opri brusc în faţa domnului Mihai Eminescu. Îl interpelă agresiv, amintindu-i ceva de „Ţepeş-Doamne“ şi o „casă de nebuni“. Văzînd că nu-i răspunde nimeni, se îndreptă, cu rînjet sardonic, spre ieşirea din clădire. Ulterior, traversă grăbit către Policlinică. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.