La pomul lăudat

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
Marea de altădată jpeg

Austria a însemnat pentru noi, multă vreme, cea mai apropiată ţară occidentală, primul colţ al paradisului în care ajungeau temerarii care fugeau de comunism, lagărul de la Traiskirchen care, în ciuda numelui de „lagăr“, era prima etapă în drumul către o viaţă mai liberă şi mai bună. Tot din Austria ne parvenea, uneori, cîte un pachet de Wiener Cafe sau, rarisim, o cutie colorată, cu chipul lui Mozart pe ea, conţinînd delicioase bomboane de ciocolată. Doar bănuiam pe atunci savoarea şniţelelor vieneze şi a ştrudelului original.

Mai tîrziu, după Revoluţie, am descoperit Austria ca fiind o ţară minunată pentru petrecerea vacanţelor de vară şi mai ales de iarnă, la schi. Cînd am auzit că o fată, o cunoştinţă de-a noastră, pleacă în Austria pentru a se mărita cu Hans, ne-am bucurat pentru ea. Trăise destul de bine şi în România, dar... Austria... era cu totul altceva. Auzisem că va locui într-un sătuc de munte, pe care ni-l închipuiam ca fiind de poveste, cu căsuţe ca din turtă dulce, unde toată iarna e un fel de Crăciun, iar vara un veşnic dans în şpilhozeni, pe pajiştile verzi.

Ne aflam la schi, undeva prin Tirol, cînd ne-a venit ideea s-o sunăm. S-a bucurat să ne audă şi să afle şi că sîntem în ţara ei de adopţie. Ne-a rugat ca în ziua în care ne întoarcem în România să ne programăm neapărat un ocol pe la ea, la masa de prînz. „Vă aştept cu masa, să nu cumva să mîncaţi înainte, o să vă pregătesc o pizza.“ În dimineaţa zilei cu pricina am studiat harta, am ales traseul care ni s-a părut cel mai scurt şi ne-am programat drumul pe care, pînă seara, aveam să ajungem la graniţa României cu Ungaria, aşa încît să fim taman pe la orele prînzului în micul sat, nu prea departe de Viena. Am mers pe nişte şosele tot mai înguste. Casele de pe margine erau din ce în ce mai dărăpănate, drumul se făcea tot mai vălurit şi, la un moment dat, chiar au început să fie gropi în asfalt. Nu ne venea să credem. Nimerisem într-o cu totul altă Austrie decît tot ceea ce ştiusem şi văzusem pînă atunci. Am realizat, cu surprindere, că în ţara aceea de vis pot exista şi locuri destul de mizerabile. Treceam printre case şi grajduri părăginite, unele păreau părăsite. Am ieşit, la un moment dat, din nou într-o şosea mare, locurile s-au mai luminat şi am ajuns la intersecţia unde ne aştepta amica noastră. Ne-am pupat şi ne-am îmbrăţişat în grabă. Apoi, ea a luat-o cu maşina înainte, pe un drumeag neasfaltat, ridicînd un nor de praf pînă la jumătatea brazilor. Am mers şi am tot mers pînă am ajuns într-un sat destul de cenuşiu. Acolo, ne-am oprit în dreptul unei gospodării cu multe anexe şi acareturi. Nu era o construcţie care să-ţi rămînă în minte, fără legătură cu acea căsuţă de turtă dulce pe care ne-o imaginasem. Dar era locuibilă şi cu toate utilităţile.

Înăuntru, i-am găsit pe cei patru copii mici ai prietenei noastre. Se jucau pe jos, fără multă gălăgie, cu mucii atîrnîndu-le. Făcuse deja patru copii cu austriacul! A apărut şi el, voinic şi taciturn. Amica îşi mai pierduse din vioiciunea de altădată. Era, acum, o mamă cu multe griji. Ne-a povestit cît de grea e viaţa acolo, cît de răi sînt unii oameni şi ce aventuri a avut cu ultima sarcină. Gravidă fiind, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Credea că a luat-o bînd laptele unei vaci bolnave. Doctorii din zonă, catolici, n-au acceptat să-i facă un avort şi i-au spus că există metode s-o trateze fără riscuri asupra sarcinii. În cele din urmă, a născut un copil mai slab, sensibil la boli, dar relativ normal. Ne-a spus, apoi, că vrea să-l dea în judecată pe preotul din sat, care, în fiecare dimineaţă, la ora 5, trăgea clopotele de cel puţin 500 de ori. „Un dement.“

Din bucătărie venea un miros îmbietor, care ne-a adus aminte cît de foame ne era după atîta drum parcurs prin Austria profundă. Şi, la un moment dat, gazda noastră s-a dus să scoată pizza din cuptor. A venit cu ea în sufragerie. Era rotundă, cam cît o farfurie obişnuită. Am întins mîinile tremurînde, crezînd că e o porţie pentru unul dintre noi. „Staţi un pic, că trebuie s-o tai“ – a zis gazda. Şi a împărţit acea pizza într-o mulţime de felii. Patru le-a dat copiilor, una mai mare a rezervat-o soţului, una i-a oferit-o soacrei şi încă trei ne-a dat nouă. Mi-a revenit o asemenea feliuţă, nici cît o palmă. Am terminat-o dintr-o îmbucătură şi jumătate, cu speranţa că din cuptorul cel frumos mirositor vor mai apărea şi alte pizze. Ei bine, n-a mai apărut nimic. Aia a fost tot. Cînd situaţia asta a devenit clară, n-am ştiut cum să ne retragem mai repede, mînaţi de dorinţa de a găsi un restaurant Rosenberg sau Landzeit pe autostradă, să mîncăm ceva.

(Aproape că mi-e ruşine să povestesc cum, în anul următor, lucrurile s-au repetat. Doar că în loc de micul triunghi de pizza, amica ne-a servit cu cîte o felie de pîine neagră unsă cu marmeladă. Şi, din nou, am dat fuga, după aceea, la un restaurant de pe autostradă. Amintindu-ne cum eram îndopaţi în cîte o vizită din România, chiar şi pe vremea cînd prin magazine nu se găseau de nici unele, ne-am zis că o fi vorba de cine ştie ce diferenţă culturală.)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.