La mulţi ani, Gambit!
Gambit, săptămînalul alternativ din New Orleans, împlineşte săptămîna aceasta 25 de ani. Mazel Tov! Exact acum cinci ani, chipul meu a servit drept bikini pentru fata de pe copertă la numărul aniversar de 20 de ani. Fata, o scriitoare faimoasă, a pozat goală pentru acea copertă, acoperindu-se numai cu numărul de Sfîntul Valentin al Gambit-ului, pe care apărusem eu pe copertă. Pe scurt, am fost un fel de copertă la copertă. Tot în anul acela, 2001, am fost Regele paradei de Mardi Gras al Krewe de Vieux, o onoare deosebită, greu de explicat neiniţiaţilor. Greu să baţi un an ca acela. Euforia nu era doar personală: toată America era excitată. Preşedintele George W. Bush avea doar un an. 11 septembrie era încă la cîteva luni distanţă, în viitor. Nimeni nu ar fi putut bănui că peste numai un an vom ataca Afganistanul şi vom intra într-un război fără sfîrşit cu Irakul, sub pretexte mincinoase. Cu siguranţă, nimeni nu se aştepta ca la aniversarea a 25 de ani a Gambit-ului să fim tot în război, ca preţul benzinei să ajungă şi să depăşească nivelurile din anii '70, ca o falie imensă să se caşte între săraci şi bogaţi şi ca o furtună de dimensiuni apocaliptice să distrugă preaiubitul nostru oraş. A fost nevoie doar de patru ani pentru ca America, încă beată de oportunităţile perioadei de după războiul rece, să se transforme din cea mai respectată putere într-o ţară urîtă peste tot în lume. A fost nevoie de doar patru ani pentru ca George W. Bush şi clica lui de vistavoi radicali să cheltuiască tot capitalul de simpatie acumulat după încheierea războiului rece. L-au cheltuit cu încrîncenare în afara graniţelor. În Statele Unite, au proclamat un regat al fricii şi au început să demoleze libertăţile cetăţeneşti, în numele siguranţei naţionale. Republicanii şi-au abandonat toate principiile, inclusiv pe cel al unui guvern mai mic, pentru a vota crearea Homeland Security Agency, cel mai mare mecanism birocratic conceput la Washington în perioada modernă. Republicani şi democraţi deopotrivă au votat în favoarea războiului şi au încins flăcările isteriei patriotarde. Cel mai slab (sau cel mai rătăcit) Congres al Statelor Unite, din istorie, s-a dovedit a fi un paravan pe măsura celei mai incompetente administraţii. Dar ceea ce ar fi fost cu adevărat de neimaginat în 2001 este că nimic din toate acestea n-a funcţionat. Aventurile noastre prin străinătăţuri au dezvăluit netrebnicia gîndirii noastre triumfaliste. Realităţile globalizării au dat în vileag minciuna retoricii naţionaliste a leadership-ului. Slujbele americane au migrat în afara graniţelor şi nici una dintre poziţiile publice împotriva imigraţiei nu a putut opri cererea de forţă de muncă în SUA. Şi, mai rău decît orice, pentru noi Homeland Security s-a dovedit a fi un tigru de hîrtie ineficient, bun numai pentru aţîţarea isteriei şi insecurităţii naţionale. Cînd lucrurile au luat-o razna în New Orleans, autorităţile au rămas paralizate de neputinţă. În ultimii patru ani, minciuna a devenit principala formă de exprimare publică. Cei care poluează se declară ecologişti. Războinicii - iubitori ai păcii. Cei care stîrnesc nesiguranţa naţională - apărători ai libertăţii. Esenţa minciunii generalizate preferată de preşedinte este să numească "succes" tot ceea ce stă să eşueze lamentabil. Nu există arme de distrugere în masă în Irak? Le găsim noi cîndva! Succes! Războiul din Irak un an mai tîrziu? Succes! Reconstrucţia coastei Golfului? Succes! George Orwell s-a întors acasă. Şi s-a făcut foc: 1984 era mai rău decît şi-l imaginase - de-abia bîiguia ceva engleză. Redactorul Gambit-ului m-a întrebat dacă aş vrea să scriu despre următorii 25 de ani ai Gambit-ului. Cred că glumeşti, şefule! M-aş considera norocos dacă aş fi în stare să fac previziuni pentru următoarele cinci minute. Da' uite ce vă spun: în ziua în care voi ajunge din nou pe copertă, sau măcar un acoperămînt pentru o faimoasă scriitoare goală, vremile bune se vor întoarce. Cînd se va întîmpla asta, iată ce profeţesc: războiul se va fi sfîrşit şi New Orleans-ul va fi Noul Ierusalim.
