La două talente iei şi-un respect

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am început să merg la Ateneu de ceva vreme. Asta şi pentru că acum programul îmi permite, nu pentru c-aş fi auzit că între timp muzica clasică a devenit un must-listen. Merg, mă aşez frumos în scaunul meu înconjurat de urechi muzicale şi mă las pradă plăcerii unice de a asculta o simfonie pe care nu ştiu cine a compus-o, cînd şi de ce. Aş putea afla luînd programul de sală, însă am auzit mai demult că trebuie să-l plăteşti – şi în momentul ăsta sînt decis să fac economii.

La Ateneu sînt mulţi oameni în vîrstă, din cîte am observat. Sau poate nu sînt în vîrstă: poate sînt tineri încărunţiţi devreme, care au venit aici la reabilitare, din cluburi. Alături de ei se mai găsesc cîteodată nepoţii. Cei mai mulţi sînt nepoţi dresaţi, care nu întreabă nimic, nu se foiesc şi adorm uşurel după pauză. Între adulţi, genul meloman pare preponderent. Cum îl recunoşti? Simplu: ştie cînd să aplaude. La început, eu eram tentat să aplaud la primul semn de linişte, la prima pauză între segmentele (nu ştiu cum se numesc) ale unei simfonii sau concert. Am şi făcut de vreo cîteva ori mişcarea asta greşită pînă să înţeleg că, şi dacă mi-a plăcut ceva, trebuie să-mi conserv bucuria pînă la locul special desemnat pentru aplauze. Muzica clasică cere disciplină. Aşa îmi spune soţia, dar tot ea îmi cere disciplină mai mereu, aşa că nu ştiu sigur dacă asta e explicaţia...

Dar să vă spun cîte ceva despre repertoriu. El îmi aduce aminte de librăriile de dinainte de Revoluţie: la o carte bună, gen Istoria literaturii a lui Călinescu, trebuia să iei şi două nevandabile, cum ar fi Apicultura fără albine a lui Nae Popescu sau Teoria structurală, confuzii şi obiective de prof. doctor în structuri Mihai Prişcu. Exact după acest model, la Ateneu concertul începe cu unul-doi autori români de talent discutabil (dar nevoi materiale fireşti şi imediate), urmat de cîte un clasic pe care chiar poţi să-l asculţi cu plăcere. Cîteodată, autorul autohton nu e rău, însă problema e că nu poţi să-l eviţi, dacă e prost: e pus la început, ca lumea să stea măcar pentru partea a doua din program. Nu te poţi ridica să pleci acasă la Atudoriţei (numele e imaginar, înţeleg că şi fără miză există orgolii), că rămîi fără Brahms! Sigur, chestia asta se practică şi în alte genuri muzicale. Trupele mari au cîteva mai mici care încălzesc atmosfera în deschidere. Însă aici nu vorbim de încălzit atmosfera: lumea oricum nu tropăie că n-o lasă artrita. Vorbim de chinuit atmosfera, de îngrozit copiii şi terifiat adulţii ca mine, care vin la Ateneu cu o idee preconcepută: muzica trebuie să fie frumoasă.

Să vă spun despre ce muzică e vorba. Muzică nouă. Se mai numeşte şi atonală, deşi după părerea mea ar trebui să-i spună sincer şi direct, fără să ne menajeze: nemuzicală. E acea muzică pe care melomanii se prefac c-o ascultă în timp ce-şi fac în gînd calculele la rata de la maşină. E muzica pe care regizorii de filme de artă o pun pe coloana sonoră pentru a creşte efectul depresiv pînă la nivelul la care ori te omoară spectatorii, ori iei premiu la Cannes. E muzica (mi-am făcut temele) în sistem dodecafonic, pe care Schoenberg e bănuit c-a inventat-o din cauză că l-a părăsit nevasta. N-aş vrea să speculez aici, însă bănuiesc că rezultatul ar fi fost acelaşi şi dac-ar fi compus înainte de divorţ. Tot îl părăsea! Şi nu cred că prietenii l-ar fi compătimit pe el… Acum vreo cîteva săptămîni am avut ocazia să ascult o bucată asemănătoare compusă de o doamnă profesoară de pe la noi. Nu dăm nume, ca să menajăm sensibilităţi, întrucît pot să înţeleg că la 60 de ani e greu să afli că munca ta de-o viaţă e un pic mai puţin periculoasă pentru timpan decît cea a lui Oppenheimer (tatăl bombei atomice). Ştiu că oamenii hîrşîiţi pe la concerte o să-mi explice că o astfel de muzică cere o anumită iniţiere. Că trebuie să ascult mii de ore, înainte să pot înţelege de ce trebuie să-mi placă muzica nouă, la ce foloseşte şi de ce e ea importantă pentru umanitate (părerea autorului: nu e!).


Mă scuzaţi, credeam că doar în aviaţie îţi trebuie ore de zbor multe ca să duci pasageri… Nu înţeleg de ce-am ajuns la acelaşi lucru în muzică! Şi dacă am ajuns acolo, nu înţeleg de ce trebuie să plătesc ca să mă prefac că-mi place! N-ar fi mai corect să fiu remunerat eu pentru efortul ăsta? Aşa se face în orice alt experiment medical din lumea asta!  „Nu se poate să-ţi placă ce vrei tu. Trebuie să-ţi placă ce e în program!“ – îmi zice soţia, privind peste umăr la textul ăsta. Da, chiar aşa! De-aia e artă, şi nu distracţie!

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.