La colţul străzii

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Marea de altădată jpeg

După ce vizitasem mai toate marile obiective turistice faimoase din Londra şi pe deasupra şi muzeele de prim rang gen British Museum, Modern Tate, National Gallery, Tower of London sau chiar unele mai puţin celebre, ca Wallace Collection, într-o zi m-am hotărît să dau o raită şi pe la un muzeu dintr-un cartier apropiat mie, dar mai depărtat de centru: Kenwood House. Un fel de conac aflat într-un parc mare şi verde. Ştiam că înăuntru există o colecţie importantă de picturi, dar percepînd muzeul ca pe unul mai „de cartier“, mă aşteptam la străluciri locale de genul Gainsborough, Turner, Reynolds ori Constable. Şi, într-adevăr, corifeii picturii engleze şi britanice te întîmpinau în număr mare, de pe pereţii tapetaţi ai liniştitei case. Pe lîngă ei însă, oarecum discret, te surprindeau şi alţii. Dintr-un autoportret mai de la bătrîneţe, undeva dincolo de tine şi cu un fel de înţelepciune blîndă, privea însuşi Rembrandt. Poate una din cele mai cunoscute imagini ale lui. Am tras aer în piept, gîndindu-mă că dacă dedesubt scrie Rembrandt, atunci nu avea cum să nu fie originalul. Tot acolo era şi Cîntăreaţa la chitară a misteriosului Vermeer, adică una dintre cele foarte puţine (37) picturi care au rămas de la el. Cele două tablouri de Van Dyck m-au prins deja pregătit. Înţelesesem deja cum venea povestea cu conacul de la periferie. Casa şi colecţia au fost donate publicului britanic de către irlandezul Edward Guinness, conte de Iveagh şi om de afaceri (director al companiei Guinness şi membru al familiei de la care ne vine berea cu acest nume). La sfîrşitul secolului trecut, Edward Guinness a fost cel care a donat banii necesari înfiinţării Institutului Lister (după modelul Institutului Pasteur din Franţa, care fusese inaugurat cu cîţiva ani mai devreme).

Cu o altă ocazie, în trecere fiind prin Cambridge, după ce am vizitat ce era de vizitat prin celebrele sale universităţi, m-am gîndit să nu ocolesc nici „micul“ muzeu de artă cu nume de fiţe al oraşului, avînd în minte Muzeul „Nicolae Grigorescu“ din orăşelul meu natal. Aşadar, Muzeul Fitzwilliam. Ei bine, înăuntru aveam să fiu din nou întîmpinat de maestrul Rembrandt cu al său Portret de om în costum militar. Mai departe, aveam să descopăr cîţiva reprezentanţi ai Şcolii flamande, adică nu mai puţin decît Brueghelii (cei bătrîni), Rubens (omniprezentul) sau Van Dyck, după care am trecut repede prin Şcoala italiană cu Veronese, Titian şi Tintoretto, pentru ca în cele din urmă să fiu copleşit de mai toţi impresioniştii, neo şi postimpresioniştii cunoscuţi, de la Pissaro, Monet şi Degas, pînă la Seurat, Gauguin şi Van Gogh (cu un peisaj de toamnă), aşa că atunci cînd am trecut pe lîngă sculpturile lui Rodin, eram deja plin. Am aflat că Richard Fitzwilliams întemeietorul acestui muzeu „de provincie“, a fost şi el un viconte dintr-o veche familie irlandeză, care printre altele a contribuit la dezvoltarea oraşului Dublin.

Aflat în oraşul Chichester din sudul Angliei, am intrat în catedrala din centru. Acolo era un mare vitraliu, extrem de viu colorat, făcut de Chagall. Occidentul ăsta e ceva mai consistent decît ne-am fi închipuit, iar una din caracteristicile lui democratice pare să fie răspîndirea culturii mari prin cartiere şi provincii mici.

După o lungă şedere la Londra şi după ce văzusem tot ce v-am povestit, am auzit că n-ar fi rău să arunc o privire şi prin palatul de la colţul străzii unde lucram, la Somerset House, un imobil impresionant pe lîngă care trecusem, de altfel, de nenumărate ori. Am intrat, în aripa în care se află colecţia Courtauld. Şi aveam să-i întîlnesc din nou acolo pe toţi impresioniştii şi chiar pe Van Gogh în celebrul autoportret cu urechea bandajată. Iarăşi m-am întrebat dacă e chiar originalul şi apoi m-am convins că da. Mai erau acolo şi foarte multe lucrări de Cezanne şi ultima mare pictură a lui Édouard Manet (Bar la Folies-Bergèret).

Întemeietorul colecţiei, Samuel Courtland, a fost un industriaş britanic care a trăit pînă la jumătatea secolului trecut, nepot al unui celebru magnat al textilelor.

În fine, cînd am trecut Oceanul, după ce am înghiţit pictură cu lopata, pînă la saturaţie, la Metropolitan Museum, am descoperit în plin Manhattan ceea ce se numeşte Frick Collection. Un mic palat, o oază liniştită şi plină de verdeaţă în mijlocul forfotitorului oraş care nu doarme. Ei bine, mi s-a spus că Frick ăsta a adunat nu foarte multe tablouri, alese unul şi unul, nu atît pe criteriul celebrităţii autorilor, cît pe acela al valorii fiecărei lucrări. Adică lucrări de mîna întîi ale unor autori cu nume mai puţin cunoscute. Aveam să constat însă că, printre pictorii ăştia mai puţin celebri (în măsura în care Hans Holbein n-ar fi aşa de celebru), erau şi alţii. Şi să încep din nou cu Rembrandt. Şi cu un alt Vermeer. Nu mai vorbesc de Piero della Francesca, El Greco, Degas sau Goya. Dincolo de asta, delicate porţelanuri chinezeşti şi mobilă franţuzească de secol XVIII.

Henry Clay Frick a fost un industriaş american (a murit în 1919) care se ocupa cu fabricarea oţelului. Se spune că a fost printre cei mai urîţi oameni din Statele Unite, pentru comportamentul lui fără scrupule în afaceri. Iar eu am devenit un fan al muzeelor „mici“. Sînt cîteva şi prin Bucureşti. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.