La catafalcul unei preşedinţii eşuate

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
La catafalcul unei preşedinţii eşuate jpeg

Am susţinut cu putere alegerea lui Iohannis, în 2014. L-am criticat dur, în răstimpuri. L-am elogiat cînd mi s-a părut că acţionează lăudabil. Nu el, ci regimul Dragnea poartă vina pentru dezastrul democraţiei.

Dar eşecul preşedintelui nu e mai puţin grav.

Meseria de preşedinte nu se învaţă uşor. Presupune oarecare talent şi flexibilitate, cuplate cu inteligenţă, demnitate şi modestie, cu un simţ al sarcinii uriaşe, încredinţate de Suveran, deci de popor, precum şi cu o doză de entuziasm potrivit misiunii înalte, istorice, asumate ca şef al statului.

Iohannis a mimat un timp, abil, că ar poseda măcar unele dintre aceste calităţi. Părea un preşedinte demn, cam prea taciturn, cam provincial, cam lent şi, mai ales, cam prost sfătuit de politrucii de extracţie USL-istă care-l înconjurau cînd a ajuns la putere.

Dar sibianul părea în egală măsură capabil să înveţe. Se dedulcise la viaţa de huzur a demnitarului? Tot ce se poate. Dar a ieşit omul în stradă, sfidînd frigul, împreună cu românii, cînd cleptocraţia şi-a început lungul drum al asasinării democraţiei prin OUG 13. Nu-l dădeau afară din casă inteligenţa, hărnicia şi modestia? Posibil. E cert că a greşit.

A tot dat noi şi noi şanse PSD, refuzînd sfaturile unor ziarişti, inclusiv de la Deutsche Welle, ce-i drept, insule izolate într-un ocean de susţinători ai ideii că n ar fi nevoie de anticipate, deşi partidul guvernamental îşi pierduse încă din ianuarie 2017 orice legitimitate. Dar, pînă la urmă, alte carenţe par să-l fi pierdut. Lipsa umilinţei şi a demnităţii prezidenţiale.      

Căci aerul solemn al cuvîntării sale de la 19 iulie, cînd a condamnat ritos, ca nocivă pentru statul de drept, Legea 304, despre care a afirmat că ar fi silit, totuşi, s-o promulge, pentru că, fapt real, a „epuizat toate căile de atac constituţionale”, nu trebuie să înşele pe nimeni. Klaus Iohannis a clacat jalnic.

Ca preşedinte. Şi, totodată, ca om. Nu atît pentru că n-a făcut tot ce trebuie. Nu doar pentru că n-a explicat din timp românilor, convingător, cu ce probleme se confruntă ţara şi ce e de făcut. Nu doar pentru că a amînat impardonabil de mult apelul la Comisia de la Veneţia.

În fond, dacă decizia celei din urmă era solicitată grabnic şi venea din timp, s-ar fi redus sensibil spaţiul de manevră al CCR. Ce-i drept, aşa politizată cum e, Curtea ar fi fost eventual dipusă să-i sfideze şi pe experţii internaţionali, aşa cum a sfidat CSM şi pe magistraţii şi experţii români. Dar Klaus Iohannis şi-ar fi făcut măcar datoria faţă de români.

Cum s-ar fi achitat de obligaţia de a fi un preşedinte net mai bun, nu o mazetă, un ageamiu în cazul cel mai bun şi un complice, în cel mai rău, şi dacă demara din timp promisul referendum menit să frîneze asaltul PSD & comp. asupra Justiţiei. Ori dacă, sfidînd curajos şi inteligent atacurile ultranaţionaliste, ar fi mobilizat un mai consistent sprijin internaţional împotriva demolatorilor democraţiei româneşti. 

Că n-a făcut toate acestea, e regretabil şi pentru el însuşi, pentru popularitatea sa, şi, mai ales, pentru poporul român şi dreptul său de a fi liber, de a se bucura de un stat de drept cu veritabilă egalitate a cetăţenilor în faţa legii şi de un preşedinte în stare s-o apere.

Totuşi, nu aceste omisiuni i-au pus capac, ca om şi om de stat. Iohannis a eşuat fiindcă, spus simplu, nimeni şi nimic nu trebuie să-l determine pe un şef de stat să facă rău poporului şi ţării sale. Nici măcar o accepţie absolutistă a Constituţiei, gîndită, eronat, nu ca lege fundamentală, făcută de oameni pentru oameni, ci resimţită ca un soi de idol suprem, de respectat ad litteram chiar şi cînd interpreţii ei supremi distrug separaţia puterilor. Şi, deci, democraţia liberală şi statul de drept. 

Nimeni şi nimic nu trebuia să-l poată sili să promulge, în pofida conştiinţei şi expertizei consilierilor săi şi a specialiştilor, o lege strîmbă.  O lege rea. Aşa cum nimeni şi nimic nu trebuia să-l forţeze să accepte o sentinţă nedreaptă. Precum aceea care a dus la revocarea din funcţie a şefei DNA.

Dar avea Iohannis de ales? „Nu”, afirmă, o dată în plus, fostul şef al CCR, Zegrean. Ba, categoric da, se poate din nou susţine, argumentat.

Ar fi putut alege să ceară cetăţenilor să se opună, împreună cu el, dictaturii majorităţii, pe care a identificat-o expressis verbis şi a deplîns-o, fără să schiţeze un gest de luptă împotriva ei. Ar fi putut să se lase suspendat. Ar fi putut să şi dea demisia. Ar fi salvat astfel, măcar întrucîtva, prestigiul, demnitatea şi vitalitatea funcţiei sale. Ar fi demonstrat că are curaj. Că funcţia nu-i este mai dragă decît binele românilor. Decît conştiinţa şi democraţia.

Or, el, dimpotrivă, s-a lăsat înfrînt şi înjosit mai rău, chiar, decît Emil Constantinescu, cel autodeclarat „învins de structuri” la finalul jalnicului său mandat. Pentru că preşedintele CDR evacua Palatul Cotroceni, cînd a capotat. Şi nu era încă şeful de stat membru al NATO şi UE, alianţe care trec abia acum prin crize existenţiale agravate de naufragiul românesc.

Ce-i drept, nu Klaus Iohannis, ci regimul Dragnea poartă vina principală pentru dezastrul democraţiei româneşti.

Dar, oferind pe tavă o victorie evitabilă duşmanilor săi şi ai democraţiei, pe care i-a întărit ştiind bine că păcătoasa de corupţie chiar ucide, Iohannis a devenit mai rău decît inutil. S-a prefăcut, vai, din frînă a oligarhiei şi posibilă soluţie, în parte a problemei. A celei româneşti, numite Dragnea. Ca şi a celei europene, care este internaţionala extremistă, antidemocratică, putinistă. 

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

Foto: adevarul.ro

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.