Kievul

Publicat în Dilema Veche nr. 934 din 3 – 9 martie 2022
Kievul jpeg

Într-o excursie în Uniunea Sovietică organizată prin școală în 1977, am vizitat Kievul cel mult încercat astăzi. Uniunea Sovietică era una dintre puținele destinații posibile în acele vremuri și a fost prima mea călătorie peste hotare, împreună cu mama, cu fosta mea învățătoare și cu profesoara de geografie. Iar Kievul, primul oraș în care ne-am oprit, mi s-a părut fascinant, în orice caz mai spectaculos decît Bucureștiul. Turlele aurii ale bisericilor mi-au luat ochii. Străzile și bulevardele mi s-au părut a avea o structură mai urbană, dar și natura era foarte bogată, reprezentată mai ales prin fluviul Nipru cu ale sale maluri înverzite, comparabil ca lățime cu Dunărea și traversat de poduri impresionante. Am făcut chiar o croazieră pe Nipru, cu un vaporaș asemănător celor care traversează Herăstrăul, și de care îmi aduc aminte că m-a cam plictisit.

Metroul a fost un punct de atracție excepțional. Nu doar că în București, pe vremea aceea, nu exista încă așa ceva, dar metroul kievean, comparabil și cu cel moscovit, era ca un muzeu. În primul rînd, m-a fascinat lungimea scării rulante care cobora în adîncurile pămîntului, de sus abia putînd să îi zărești capătul. Una dintre stații e considerată cea mai adîncă din lume, avînd peste 100 de metri adîncime, adică mai mult decît înălțimea a trei blocuri de zece etaje puse unul peste altul. Localnicii ne-au spus de atunci că stațiile pot fi folosite și drept adăposturi antiaeriene, chiar și în caz de atac atomic. Și erau care mai de care mai frumoase, cu arhitecturi impresionante, pline de sculpturi, basoreliefuri și chiar tablouri. O altă surpriză a fost cînd, prin geamul unui vagon de metrou care străbătea tunelul cel adînc s-au văzut dintr-odată luminile de pe malurile Niprului. Metroul ieșea afară traversînd fluviul pe un pod, mai degrabă ca un tren.

Deși pe atunci era un oraș comunist, presupus ateu adică, bisericile cu turlele lor suflate cu aur apăreau drept construcții aflate la mare preț. Am intrat într-una cu mama, chiar în timpul slujbei. Era acolo un cor cum nu mai auzisem niciodată pînă atunci și nici de atunci încoace. Cîntau de-a dreptul divin și m-au făcut să mă treacă fiorii și să-mi dea lacrimile, deși mamei i-am spus bățos că e ceva care prea puțin mă interesează. Făceam pe durul, Dumnezeu știe de ce.

Am petrecut vreo trei zile în Kiev, vizitînd tot felul de locuri turistice. Eram într-un grup organizat și ne deplasam cu un autocar. Aveam un ghid ucrainean care vorbea perfect românește deși susținea că n-ar fi etnic român. Un domn subțire de vreo 40 și ceva de ani, îmbrăcat mereu în costum, blond și cu părul bine rărit. Ne povestea că, de la etajul 11 al blocului din Kiev în care locuia, simțise destul de zdravăn zguduiala cutremurului cel mare, cu epicentrul în Vrancea, care tocmai fusese cu cîteva luni în urmă. Am realizat atunci că, deși mi se păruse un drum foarte lung cu trenul pînă la Kiev, orașul acesta nu era chiar așa departe de noi. M-am mirat și de ideea etajului 11. În București, pe vremea aceea, cu vreo două excepții, nici un bloc nu depășea zece etaje. Ei aveau blocuri asemănătoare, dar mai înalte. Uniunea Sovietică, ni se spunea și ni se demonstra astfel, era mai avansată pe calea făuririi comunismului, ajunsese la mai multe etaje (aflu că ulterior în Kiev a continuat mania construirii unor blocuri înalte și cam urîte).

Dar mirarea mea și mai mare a fost să-l tot aud pe ghidul nostru bombănindu-i pe ruși. Una-două aducea vorba de ei, criticîndu-i. Și ne-a explicat că limba ucraineană e altfel și că ei sînt diferiți de ruși. Părea de-a dreptul rusofob și nu înțelegeam cum avea curajul să vorbească așa în Uniunea Sovietică. Știa poate că față de români își putea permite? Mama mi-a atras atenția să nu mă las antrenat în vreo asemenea discuție cu el, că s-ar putea să fie vreun provocator, să vrea să ne sondeze părerile. Cred că atunci a fost prima oară cînd am auzit că, teoretic, pot exista astfel de provocatori politici. Ne mai spusese și o bazaconie, cum că turlele unora dintre bisericile lor fuseseră din aur masiv și că le furaseră nemții în cel de-al Doilea Război Mondial, ceea ce-l cam discreditase în ochii noștri. Dar tot nu-mi venea să cred că omul nu le zicea din inimă contra rușilor. Ei bine, astăzi sînt convins că era cît se poate de sincer. Și bineînțeles că mi se rupe sufletul cînd văd ce întîmplă acolo.

Foto: wikimedia commons

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.