Jett şi corporatistul

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Jett şi corporatistul jpeg

Un amic m-a atenţionat că observaţiile mele caustice, făcute de-a lungul timpului, în articole, la adresa armatei de funcţionari ce parazitează încă sistemul social românesc, rămîn valabile strict pentru aparatul de stat, în spaţiul privat, profilul psihologic al amploaiatului revelînd trăsături diferite, „dobîndite“, cum ar veni, din experienţa regimului concurenţial. Prietenul respectiv are, fără îndoială, dreptate. Capitalismul autohton – atît cît a reuşit el să iasă la iveală în aceşti douăzeci şi trei de ani de „democraţie originală“ – a dat naştere, necondiţionat, unui nou individ social, aşa-zisul manager (al hîrtiilor) din mecanismul corporatist. Bineînţeles, nu toţi angajaţii marilor companii private (unii chiar cu atribuţii „manageriale“) intră în această categorie. Mulţi dintre lucrătorii „naţionalelor“ şi „internaţionalelor“ actuale sînt specialişti/profesionişti, făcîndu-şi munca în conformitate cu expertiza proprie şi în acord cu regulile necruţătoare ale pieţii. Printre ei mişună însă şi amintita faună funcţionărească de tip nou, un grup (eterogen ca pregătire) de mărunţi conţopişti – concentraţi doar pe micile avantaje ale job-ului plătit decent şi, evident, pe păstrarea poziţiei în chestiune un timp cît mai îndelungat.

Acest amploaiat postindustrial nu mai arată acreala echivalentului său de „la stat“, fiind, dimpotrivă, plin de solicitudine. Şi-a însuşit gestica şi limbajul „corporatist“, copleşindu-te cu şabloane şi clişee de marketing, în interiorul unei atitudini amabile, atent studiate. Problema apare în momentul în care discuţia dintre funcţionarul corporatist şi eventualul client iese – fie şi minimal – din eterna „grilă“ de desfăşurare a întîlnirilor de public relations. Într-o astfel de împrejurare, dacă dezvolţi curiozităţi exotice şi pui o întrebare ceva mai complexă, ieşită din „canonul“ măruntelor informaţii de propagandă („compania noastră vă oferă, la preţuri foarte mici, cele mai bune produse de...“, „numai la noi veţi găsi oferta cea mai atractivă pentru...“, „să ştiţi că, doar prin intermediul nostru, puteţi obţine cutare şi cutare...“ etc.), măruntul corporatist se va panica subit, începînd fie să transpire abundent, fie să se agite angoasat. Cei mai versaţi ori cu psihic rezistent la presiune te vor transfera/pasa abrupt către/la un superior competent, capabil să poarte discuţiile ceva mai natural, adică şi în afara stereotipurilor activităţii de promovare.

Ceilalţi însă vor da un spectacol comportamental grotesc, demonstrînd, într-un mod nefericit pînă la urmă, incapacitatea omului de a suporta la infinit apăsarea de oţel a regulilor competiţiei. Îngrozit de pierderea slujbei, amploaiatul va cădea în paranoia. Te va bănui, fără drept de apel, că eşti, incognito, de pe la vreun serviciu de audit al companiei, şi că ai sosit acolo pentru a-i testa, pervers, abilităţile profesionale. Te va îmbrobodi cu fraze interminabile, fără cap şi fără coadă, aruncate la nimereală, pentru a creiona, în disperare de cauză, un tablou feeric al virtuţilor sale de „comunicare“. Tu întrebi care ar fi utilitatea unei anumite proceduri birocratice (procedură ce ţi se pare redundantă), iar funcţionarul îţi răspunde că, în luna mai, instabilitatea meteo îl împiedică să fie îmbrăcat adecvat. Vrei lămuriri cu privire la politica financiară faţă de clienţi, pe termen lung, a companiei, iar amploaiatul, cu nod în gît, îţi spune că lumea s-a schimbat enorm în ultimii ani. În sfîrşit, ceri o prezentare mai în detaliu a cazurilor asemănătoare cu al tău, rezolvate/nerezolvate în trecut, iar insul zice că iarba nu mai e verde, începînd apoi să scîncească, discret, precum Jett.

Cum care Jett? Jett, cîinele (lup alsacian) la care, deşi nu era al meu, am ţinut cel mai mult în această viaţă. Aparţinea unor foarte buni prieteni de-ai mei (fraţi) şi ne-am apropiat pe parcursul lungilor plimbări făcute cu stăpînii lui (şi cu el), în adolescenţă, pe dealurile şi văile dulcelui tîrg ieşean. În primul lui an de existenţă, Jett se transformase într-un dulău respectabil, deşi comportamentul îi rămăsese încă, inevitabil, infantil. Avea mentalitate de pui în trup de cîine poliţist. Sărea, imens, cu labele pe tine şi te lingea temeinic, plin de afecţiune. Dacă unul dintre amicii mei pleca, pentru puţin timp, Jett intra în panică, privea, terifiat, în direcţia dispariţiei stăpînului şi scîncea gradual, pînă dădea într-un adevărat plîns isteric. Odată, am fost nevoit eu însumi să stau cu Jett, cîtă vreme cei doi stăpîni urmau să rezolve o problemă în incinta unei instituţii cu restricţii la cîini. Lupul a început să schelălăie ameninţător. Mai speriat, probabil, decît el şi fără a şti ce să fac cu exactitate, m-am aplecat şi am început să-l mîngîi pe spate, ordonîndu-i, în răstimpuri: „Şezi, Jett! Şezi, Jett! Şezi!“. În mintea cîinelui (care ştia comenzile de bază) s-a produs o suprapunere curioasă, ce m-a marcat pentru decenii. Pe de o parte, Jett se aşeza cuminte, respectînd ordinul şi fiind receptiv la mîngîieri, pe de alta, se ridica anxios, ţipînd după stăpîni, într-o succesiune grotescă, absolut deconcertantă, sînt convins, pentru morocănoşii trecători.

Mutatis mutandis, susţin aşadar că, încercînd să discuţi informal cu amploaiatul postmodern, rişti să declanşezi un fel de „sindrom Jett“. Deunăzi, descoperind că rezervarea pe care o făcusem la un important hotel din Iaşi nu apărea pe site, am mers, pentru clarificarea situaţiei, la PR-ul cu care vorbisem nu demult. În stare de şoc (la gîndul, pesemne, că întregul context va influenţa negativ statutul său în companie), individul a început să debiteze tot felul de enormităţi. Ba că site-ul este irelevant, ba că nici măcar nu aparţine hotelului. A strigat că era informatică se află în declin, după care, în stare de sevraj, cu mîinile ridicate în aer, a recurs la un schieunat semi-inteligibil, care mie mi-a sunat drept riddikulus (sau, dacă tot ne gîndim la Harry Potter, să fi fost oare sonorus?). Retrăgîndu-mă, disperat, către uşa biroului, i-am ordonat cu fermitate: „Şezi, Jett! Şezi, Jett! Şezi!“. Omul se aşeza, după care sărea din nou în sus, răcnind înfiorător: „Forţele răului vor veni prin computer!“. Am ieşit precipitat, scuturîndu-mi, zgribulit, umerii. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Volodimir Zelenski salută sprijinul Indiei pentru Ucraina
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avut o discuție telefonică cu premierul indian Narendra Modi căruia i-a mulțumit pentru sprijinul acordat Ucrainei.
USS Gerald R  Ford (CVN 78) underway on 8 April 2017 jpg
SUA au lansat primul portavion din clasa Ford, cel mai mare și scump din lume VIDEO
USS Gerald R Ford, cel mai avansat portavion al SUA, a plecat luni în prima sa călătorie în Oceanul Atlantic, unde va efectua exerciții, având la bord un grup de luptă NATO.
teoria conspiratiei shutterstock
Ce se întâmplă când adepți ai teoriilor conspiraționiste conduc țări
Fanteziile paranoice ale lui Vladimir Putin și ale altor lideri sporesc pericolele pentru întreaga lume, scrie „Financial Times“.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.