Istorii literare secrete

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Supravegherea scriitorilor de către Poliţie nu este o invenţie a regimurilor totalitare din secolul al XX-lea – aşa cum s-ar putea crede –, ci o practică tradiţională, ale cărei origini se pierd în istorie. Un splendid studiu al istoricului şi antropologului american Robert Darnton – Un inspector de poliţie îşi sortează dosarele –, inclus în Marele masacru al pisicii, demonstrează foarte convingător ipoteza de mai sus. Autorul se ocupă de dosarele secrete ale elitei literare franceze de dinaintea Revoluţiei, alcătuite de către un inspector de poliţie parizian, pe parcursul a cinci ani, între 1748 şi 1753. Numele său este Joseph d’Hémery, iar specializarea lui poliţienească se leagă de studiul cărţilor. Cele 500 de rapoarte asupra diverşilor scriitori, concepute de asiduul supraveghetor, zac astăzi nepublicate, în Bibliothèque Nationale. Indiscutabil, ele ar merita atenţia istoricilor literari, întrucît o întreagă sociologie (virtuală) a culturii se află în spatele paginilor lor, redactate cu minuţiozitate de arhivar. Centrul de greutate al acestei „sociologii“ îl constituie o filozofie foarte exactă: pentru orice organizare statală din lume şi din istorie, un scriitor în minus înseamnă întotdeauna un nivel de autoritate în plus.    
Ca atare, inspectorul subliniază pericolul social reprezentat de către fiecare scriitor, indiferent de calităţile artistice ale respectivului.

De exemplu, Voltaire are foarte mult esprit, dar, în alt plan, apare drept un „cetăţean viciat“. D’Hémery crede că marele raţionalist era „aprig în idei, ca un vultur, dar un rău cetăţean“, ultima ipoteză ilustrîndu-se şi prin celebra ciomăgeală încasată de Voltaire de la servitorii cavalerului de Rohan şi citată de inspector, cu acribie. Tot aşa, Fontanelle şi Montesquieu nu sînt compatibili cu ordinea de drept, deşi primul este văzut ca „unul dintre cele mai strălucitoare genii ale secolului nostru“, iar al doilea poate fi considerat „un bărbat extrem de inteligent, care a scris mai multe lucrări fermecătoare, precum Lettres persanes, Le Temple de Gnide şi faimoasa L’Esprit des lois“. Şi abatele Paul-François Velly era „un bărbat extrem de inteligent“, dar, în acelaşi timp, „vînător de fuste“, ca „aproape toţi călugării cînd părăsesc mănăstirea“. Jean-Pierre Bernard îi apare lui d’Hémery în postura unui poet „inteligent“ (cu mare talent pentru serviciile religioase funerare), dar este, totodată, „un bătrîn petrecăreţ, care nu dispreţuieşte plăcerea şi care petrece cîte o seară în compania unei fete, oricînd se iveşte ocazia.“ În mod evident, ultraobiectivul apărător al legalităţii nu poate fi înşelat. Oricît de dotat intelectual, scriitorul rămîne un individ viciat şi dăunător din punct de vedere social. Lumea nu se construieşte din virtuţile cerebrale, ci din cele etice. Un cetăţean mediocru (exemplar moral) valorează mai mult decît un scriitor (genial) viciat comportamental. D’Hémery pune, astfel, diagnosticul social, fără nici un echivoc.

Cu precizie lombrosiană, el alcătuieşte, totodată, veritabile fişe clinice ale scriitorilor supravegheaţi, menite să puncteze eventualul determinism psihosomatic criminal. Un capitol important în această analiză îl constituie înfăţişarea (le signalement) autorilor în cauză. Voltaire era „înalt, uscăţiv“, arătînd ca un „satir“, iar Binville – „dezagreabil ca o broască“, fiind „muritor de foame“. Caylus era „gras, greoi, cu înfăţişare de ţăran“, iar Jourdan – „scund, murdar şi dezgustător“. Fizionomiile, în special, reprezintă unitatea de bază în sugerarea caracterului. Ele pot fi „aspre“ (Le Ratz), „oneste“ (Foncemagne), „detestabile“ (Coq), „perfide“ (Vieuxmaison), „hidoase“ (Biliena) sau „cea mai tristă fizionomie de pe pămînt“ (Boissy). Aspectul fizic se leagă (ştiinţific), în viziunea inspectorului de poliţie, de întîmplările şi faptele semnificative din viaţa scriitorilor. Acestea intră la rubrica „Histoire“, cea mai dezvoltată, de altfel, din dosarele lui d’Hémery. Aici, el menţionează amorurile, legăturile în societatea înaltă, atitudinile mai mult sau mai puţin publice, excentricităţile, eşecurile şi victoriile înregistrate de scriitori pe parcursul vieţii lor. Intimitatea autorilor este radiografiată insistent de către poliţist. Prin urmare, sîntem informaţi că Louis de Boissy rămîne un „domn“, întrucît „s-a căsătorit cu spălătoreasa lui“. Ironiile nu îi ocolesc nici pe Rousseau – a cărui soţie era tot o spălătoreasă analfabetă –, şi nici pe Diderot – însurat cu fiica unei servitoare.

Pentru d’Hémery, poveştile altora aveau mai curînd o dimensiune melodramatică, precum cea a lui Michel Portelance. Acesta era un tînăr plin de talent, (auto)distrus – după spusele supraveghetorului – datorită consacrării poeziei lui. D’Hémery ne aminteşte, plin de compasiune, că respectivul „este fiul unui servitor şi are un unchi preot care l-a obligat să studieze, cu intenţia de a scoate ceva din el. Dar nepotul s-a dedicat complet poeziei, ceea ce l-a dus la disperare pe unchiul său.“ Montesquieu pare „chinuit îngrozitor de o vedere slabă“, dar, cu toate acestea, rămîne „suspect“. În fapt, chiar dacă „istoriile“ personale ale scriitorilor supravegheaţi nu au vreun lucru spectaculos în sine, ei rămîn „suspecţi“ pentru simpla apartenenţă la tagma în chestiune. De pildă, cineva (P.-C. Nivelle de la Chausée) „nu a făcut, practic, nimic suspect“ şi, totuşi, nu e simpatizat, fiind considerat „periculos şi capabil de a face rău altora, pe ascuns“. Alţii sînt, oarecum ierarhic, „un subiect destul de rău“ (Olivier, Febre, Néel), „subiect rău“ (Palmeus), „subiect foarte rău“ (Voltaire), „suspect“ (Cahusac) sau „extrem de suspect“ (Lurquet). Prin text, individul intra într-o lume enigmatică, plină de capcane şi pericole, devenind, în consecinţă, o ameninţare socială.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.