Invenţii & Inovaţii
De cînd aveau, cu toţii, expertiză, experienţă nu mai avea nimeni. Ceea ce nu-i împiedeca, ba dimpotrivă, pe cei mai mulţi, să facă experienţe, - acestea fiind, de secole, în mare vogă. Cutare experimenta o togă cu nasturi şi cu buzunare. Un altul, un model de tocă de forma unui coif cu boruri. Al treilea, nişte lipici beton, dar, la nevoie, reversibil, pentru plicuri de scrisori şi pentru timbre. Nu mai ştiu cine, o pereche de cipici cu talpă de talpă şi cu tocuri cu blacheuri. Un stadion (sau teatru?) fără locuri era proiectul predilect al arhitectului-şef al urbei, - inventator al planului înclinat invers şi doctor în rectificarea curbei. Punerea-n operă a unui asemenea proiect complex îi revenea unui mai tînăr arhitect, - care-l pasa, de obicei, dintr-un complex de inferioritate, unui antreprenor în vîrstă cu o bogată expertiză în, mai ales, materie de implozii. Cînd imploda cîte-o clădire în cartier, acţiune similară, oarecum, unei po(i)etice mise-en-abîme, plozii erau cei mai fericiţi, fericiţi ab imo, - nu formal, ca edilii fără experienţă, dar cu (de cînd puteau să se preumble incontinent şi fără nici o viză prin bătrînul nostru continent) o, cum spuneam, bogată expertiză.
