Invazia românească

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Marea de altădată jpeg

Ştiam, ca tot omul cît de cît informat, că Ciprul e un fel de paradis fiscal în care afacerişti dubioşi de peste tot şi-au plimbat banii, cel puţin pînă la scandalul offshore leaks. Am urmărit cum recenta criză bancară din mica republică a pus pe jar întreaga Europă, cum s-a adoptat un plan de salvare impus de Uniunea Europeană, pe care, la început, ciprioţii l-au refuzat, încercînd întîi marea cu degetul, în speranţa unui promis ajutor rusesc.

Ştiam, ca tot omul cu o oarecare cultură generală, că în Cipru a fost un conflict între greci şi turci; că Turcia a ocupat, în anii ’70, partea de nord a insulei, gonindu-i în sud pe toţi locuitorii de origine greacă; că grecii au răspuns cu aceeaşi monedă, gonindu-i pe etnicii turci în nord; că, pînă în anii ’60, insula a fost colonie britanică, de unde şi numele monedei pe care au avut-o (lira cipriotă), pînă în urmă cu vreo cîţiva ani, cînd au trecut la euro; că, în istorie, insula a fost stăpînită de veneţieni, care au construit clădiri în stil gotic, dintre care unele mai există şi astăzi. Bănuiam că, logic, Ciprul trebuie să fi făcut parte şi din imperiile persan, roman, bizantin şi otoman. Am mai aflat şi că, în Antichitate, au mai trecut pe acolo, în calitate de ocupanţi, asirienii şi egiptenii (independenţa actuală a părţii de sud pare, deci, un lucru foarte rar).

Nu ştiam că britanicii şi-au păstrat pe insulă nişte teritorii asupra cărora îşi declară suveranitatea (cam la fel în Gibraltar), în care au instalate baze militare. Se pare că simpla existenţă a acestor baze a limitat înaintarea armatei turceşti în timpul conflictului din 1974. De la britanici, în întregul Cipru a rămas şi sistemul rutier: se circulă pe partea stîngă iar maşinile au volanul pe dreapta. Nu-mi imaginam, însă, că absolut toţi ciprioţii, de la recepţionerii de hotel şi taximetrişti pînă la cei care păzesc parcările, vorbesc engleza. Unii mai bine ca alţii.

O singură excepţie am întîlnit, într-un magazin prăpădit, în care vînzătoarea mi-a spus că nu ştie engleză (în engleză, totuşi). Cîteva secunde mai tîrziu, am descoperit, însă, că vorbea româneşte. Româncă fiind, nu ştia engleză, precum ciprioţii. Şi aici ajung la ceea ce, spre ruşinea mea, nu ştiam şi nici nu-mi puteam imagina în vreun chip. E vorba de invazia românească din Cipru, petrecută în ultimii ani. Nu cu armată, nu cu conturi (deşi au mai fost, se pare, şi dintr-acestea, de la Dan Voiculescu pînă la Sorin Roşca Stănescu) sau investiţii, nu cu turişti, ci cu forţă de muncă. Într-o săptămînă întreagă, de-a lungul şi de-a latul părţii greceşti a Ciprului, n-am întîlnit nici măcar un singur restaurant în care să nu existe măcar un chelner român. Recepţionera de la hotel era româncă, la fel şi femeia care făcea curăţenie în cameră, vînzătoarele de prin multe magazine (culmea, nu şi din cel pe care scria „Magazin românesc“), oamenii care percepeau taxa pentru umbrele şi şezlonguri pe plajă, funcţionara de la aeroport, care ne-a luat paşapoartele, barmaniţa din acelaşi aeroport sau femeia care ştergea mesele din bar. Sînt zeci de mii de români, probabil, (statul nostru nu are evidenţe clare, aşa cum am mai scris) care lucrează acolo sezonier sau permanent, legal sau la negru. Raportat la populaţia insulei, care e sub un milion de locuitori, aceste zeci de mii de români constituie un procent considerabil. Sînt şi foarte vizibili pentru că, în mare parte, lucrează în sfera serviciilor. În general, cei cu care am stat de vorbă spuneau că au fost bine primiţi şi trataţi. Sigur, însă, trebuie să muncească din greu, de-asta sînt acolo. Dar sînt, se pare, şi destul de bine plătiţi (PIB-ul pe cap de locuitor în Cipru e de trei ori şi jumătate mai mare decît în România). În magazine găseşti în mod curent produse de genul pate Ardealul, cozonac Boromir sau gem de Rîureni. Iar după Italia şi Spania, Ciprul pare să fie cea de-a treia destinaţie majoră a românilor care pleacă la muncă în străinătate.

Pe lîngă ei, în prezent, în Cipru mai există şi o altă populaţie „invadatoare“: ruşii. Aceştia se duc însă acolo mai mult ca turişti. Numărul lor a crescut an de an, iar criza şi problemele bancare din ultimele luni nu par să-i fi speriat ca pe englezi (care erau obişnuiţii locului) sau pe alţi occidentali. Aşa se face că, la ora actuală, pe frumoasele plaje unde s-a născut Afrodita auzi vorbindu-se aproape numai ruseşte. Iar românii – cărora, în principiu, nu le-a plăcut limba asta în timpul comunismului – se văd acum nevoiţi s-o înveţe, în Cipru, din raţiuni profesional-comerciale. Ei trebuie să-i servească pe ruşii cei vestiţi că dau bacşişurile cele mai mari. Căile lumii şi ale istoriei sînt, aşadar, întortocheate. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.