Învăţămîntul ca joc de putere

Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"De ce sînt scandalurile din învăţămînt aşa de mari? Pentru că mizele sînt atît de mici!" " ar fi zis, se pare, cîndva, Henry Kissinger. Ei, Kissinger nu cunoştea învăţămîntul românesc postco munist, unde mizele pot fi şi ceva mai mari... Dar tot circumscrise unui cerc limitat de oameni, care se uită cam peste gard la Piaţa cea mare, unde e bătaia peştelui. Aceasta şi este " sau ar fi trebuit să fie " şi raţiunea mai recentelor transformări structurale din învăţămîntul internaţional: o mai bună inserare a acestuia în piaţă şi adaptare la cerinţele ei, prin trecerea de la o gestiune "academică" la una "managerială" a universităţilor, capabilă să remedieze relativa lor autarhie. Ce s-a întîmplat însă la noi? Reglementările europene au venit şi în învăţămînt aşa cum au venit şi în alte domenii şi au fost implementate în aceeaşi manieră. Ele au schimbat multe lucruri, dar nu neapărat în sensul pentru care fuseseră imaginate. Dar nu despre pervertiri autohtone şi alte forme fără fond vreau să vorbesc aici, ci despre o polarizare pe care aceste schimbări au produs-o în lumea universitară românească, mai degrabă neintenţionat: gîlceava parohialilor cu managerii. Parohialii vor să aibă parohii pe care să le conducă, sînt patriarhali şi vor să fie respectaţi ca nişte capi de familie sau de clan ce se află. Vor să aibă mulţi asistenţi şi mulţi studenţi pe care să-i păstorească. Nimic surprinzător! Într-o societate în care ţara este împărţită între baroni locali, presa între moguli, iar armata şi biserica îşi văd liniştite de stăpînirile lor sub acoperirea sondajelor, de ce nu ar avea şi învăţămîntul "feudalii" săi? În fond, sînt şi ei din acelaşi aluat şi luptă şi ei, cu mijloacele lor, pentru putere! Iar pentru aceasta se sprijină reciproc, se revoltă în haită şi se reproduc precum pisica din care orice s-ar naşte, tot şoareci mănîncă. Doar că noile reglementări europene au venit să tulbure această linişte patriarhală. Au cerut profesorilor-parohi să aibă publicaţii recunoscute internaţional, să se supună unor criterii generale de calitate, să-şi schimbe strategiile de predare şi recrutare a cadrelor etc. Or, majoritatea nu fac faţă acestor exigenţe " sau nu le convin. Dar au învăţat rapid să se "descurce". Am asistat, de pildă, la o scenă în care un "baron local", trecut pe "linia moartă" a învăţămîntului, s-a revoltat că i se cer cărţi pentru a fi numit profesor. "Vreţi cărţi, o să vă dau cărţi!" " s-a enervat el. Şi în mai puţin de două luni a venit cu cîteva cărţi, publicate la edituri din parohia sa, cu ISBN în regulă şi toate celelalte. Nu mă întrebaţi cum a făcut, aveţi suficientă imaginaţie ca să răspundeţi şi singuri. Pe de altă parte, şi exigenţele europene, poposind în ograda noastră, s-au mai înmuiat şi ele, că oameni sîntem! N-or fi două publicaţii internaţionale, dar măcar patru naţionale-spre-locale, şi aşa mai departe. Şi uite aşa, parohialismul nici nu s-a predat, nici nu a murit, ci continuă lupta. Pe de altă parte sînt managerii, care s-au adunat în jurul noilor stăpîni şi care nu sînt tineri lupi, cum poate v-aţi aştepta, ci maturi "experţi", recoltaţi tot din rîndul profesorilor. Aceştia implementează sistemul Bologna, principiile sale manageriale şi criteriile sale de calitate. Pentru mulţi dintre ei, aceasta a echivalat, cel puţin la început, cu o binevenită primenire a învăţămîntului superior, prin înlăturarea parohilor şi a parohialismului universitar, incompatibile cu noile reglementări. Doar că strategiile manageriale s-au convertit rapid în practici contabile, iar adaptarea la Piaţă a devenit o marketizare a învăţămîntului: este un bun manager cel care aduce mai mulţi bani şi face mai multe investiţii imobiliare. În ceea ce priveşte "calitatea", nou-înfiinţatele "comisii pentru calitate", un soi de CTC universitar, duc mai departe lupta între cele două tabere: controlul calităţii devine un instrument de putere, prin care se exercită puterea noastră împotriva puterii lor. Dar, dincolo de luptă, toţi aceştia cad de cele mai multe ori la pace, precum politicienii noştri din partide opuse, după ce ies din sala de şedinţe sau de la un talk-show. Încă o dată, şi profesorii fac parte din aceeaşi societate... Ceea ce nu s-a discutat însă practic niciodată, în mod temeinic, este natura însăşi a acestor principii manageriale, de performanţă şi calitate, care constituie viitorul luminos al întregii Europe. "Sînteţi, ca de obicei, provinciali!" " mi-a aruncat, zîmbind, S., un faimos antropolog occidental în trecere prin Bucureşti. "Ce se întîmplă la voi este încă o adiere de reformă. Chiar şi la noi sîntem de-abia la început." Şi mi-a povestit un detaliu al acestui "început" în universitatea sa, unde nu există o comisie de calitate, ci vreo douăzeci, specializate şi incoruptibile. Una dintre ele, de pildă, urmăreşte comportamentul de gen al profesorilor, pentru a asigura egalitatea de şanse. Vine la ore şi numără de cîte ori ai vorbit cu fete şi de cîte ori ai vorbit cu băieţi, dacă te-ai adresat pe acelaşi ton ambelor categorii etc., iar în final face o statistică a bibliografiilor din publicaţiile tale, ca să vadă dacă nu îi favorizezi cumva pe bărbaţi. Iar cînd pleacă această comisie, vine alta... Totul trebuie să fie cuantificat pentru a putea fi transformat în parametri de eficienţă şi productivitate, de la numărul de pagini publicate, la cantitatea de atitudini pozitive. Puterea de judecată a profesorilor este înlocuită cu tehnicile de audit ale experţilor, iar încrederea " cu transparenţa: cîţiva sociologi vorbesc deja despre generalizarea culturii de audit, care pune stăpînire şi pe învăţămînt. Dar despre toate acestea, "managerii" noştri nu vorbesc (sau nici nu sînt conştienţi de ele). Se mulţumesc cu faptul că Europa le-a oferit astfel un instrument de putere şi exersare legitimă a controlului. Problema structurală şi de principiu a învăţămîntului şi a educaţiei în secolul XXI se transformă astfel, şi ea, într-o luptă de putere între tabere adverse, un scandal mare pentru mize care nu sînt mici, dar rămîn meschine.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?