Inundaţiile din spatele blocului

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

La doar un cincinal de la marile inundaţii din 1970 (cînd peste un milion de hectare fuseseră acoperite de ape), rîurile s-au revoltat din nou. Era în primăvara anului 1975, cînd, prin mai toată ţara, de la Satu Mare şi pînă la Insula Mare a Brăilei, apele şi-au ieşit din matcă provocînd dezastre. Deşi părea doar un mizer şi supus canal de scurgere al Bucureştiului, Dîmboviţa dădea şi ea semne de răscoală la Ciurel şi la Podul Hasdeu. Bucureştiul era apărat cu saci de nisip.

Zile în şir, ploaia nu contenise. La noi, în spatele blocului, acolo unde erau leagănele, se făcuse o baltă. Avea cam o sută de metri lungime şi vreo 30 lăţime. În mijlocul ei se înălţa toboganul cu tabla lui ruginită, acela pe care, cu o vară înainte, în zburdălnicia noastră de copii, îl mînjiserăm cu rahat de cîine, uitîndu-ne apoi amuzaţi cum o mamă îşi ajuta odrasla de cîţiva anişori să se dea pe el. Leagănele de fier care, ironia sorţii, aveau formă de bărci, se înţepeniseră în poziţii nefireşti, pe jumătate scufundate în baltă.

Vali, care era puţin mai mare, a descoperit prin apropiere nişte bucăţi lungi de placaj de culoare grena, ranforsate cu lemn, din acelea care se foloseau la schele sau la cofraje pentru ciment. Se gîndise că le putem utiliza drept ambarcaţiuni. O placă putea ţine vreo doi sau chiar trei copii. În lipsă de vîsle puteam folosi nişte beţe mai lungi cu care să împingem în fundul bălţii pentru a mişca ambarcaţiunile. Vali ne-a explicat că la fel se deplasează şi gondolierii veneţieni, dar nu prea înţelegeam noi cine sînt ăia

Placajele erau însă instabile şi era foarte greu să te sui pe ele fără să le răstorni. Totuşi, după mai multe antrenamente, cu preţul udării hainelor, am căpătat ceva dexteritate. Ne urcam cîte doi pe un placaj, unul ţinea băţul cu care împingea şi conducea, celălalt stătea în faţă, cu fundul pe placaj, de veghe să nu apară vreun obstacol. După multe discuţii despre cine dintre cei doi e mai important, am reuşit să punem în mişcare chiar trei ambarcaţiuni deodată, moment în care imaginaţia noastră şi-a dat frîu liber. Unii erau piraţi, alţii – aşa cum ne sugerase tot Vali – negustori de mirodenii (ni le închipuiam ca pe un fel de mărgele), care veneau din India. Grasu s-a dus acasă şi şi-a luat puşca lui de plastic. Iulică avea o sabie din Polonia, de care era foarte mîndru, şi o agita întruna deasupra capului. Toboganul devenise un far, iar leagănele în formă de bărci erau de fapt un port atacat şi distrus de piraţi, în care şi noi uneori ne puteam trage sufletul, ancorînd ambarcaţiunile de barele de fier.

Seara, spre uimirea părinţilor, cu toţii aveam hainele ude. Ne schimbau şi ne ştergeau, în timp ce la telejurnal rulau imagini cu Ceauşescu încălţat cu cizme şi cu o şapcă pe cap, care nu mai prididea cu vizitele şi cu trasarea de sarcini prin localităţile calamitate. Umbla cu IMS-ul prin bălţi, aclamat de-o parte şi de alta de cetăţeni care stăteau cu picioarele în apă. A doua zi, cîţiva dintre noi au fost opriţi de părinţi să se mai joace în acea baltă. Vali devenise cel mai destoinic cîrmaci şi vîslaş. A reuşit să manevreze „barca“ în care eram, aşa încît să lovească o altă „barcă“ din lateral şi s-o răstoarne.

Rezultatul a fost că, în cea de-a treia zi, alţi doi copii (cei răsturnaţi) erau consemnaţi în case. Probabil că ajunseseră prea uzi în faţa părinţilor. Rămăsesem doar eu cu Vali. Eram stăpînii bălţii. El comandant, eu secund, într-o a treia zi de maximă fericire. Doar aveam parte de o joacă extrardinară, navigam la cîţiva paşi de casă cu ambarcaţiuni construite de noi şi pentru care nu ne trebuia buletin, aşa cum se cerea cînd voiai să te plimbi cu barca pe lacurile bucureştene. Simţeam totuşi că e ceva în neregulă. Ştiam că părinţii n-ar fi fost de acord să ne vadă în balta aceea. Gîndeam că nici o fericire prea mare nu e îngăduită unui copil.

Aveam încredere deplină în Vali şi credeam că, avîndu-l la comanda cofrajului, nu se putea întîmpla nimic. Şi totuşi... la o manevră prea bruscă ne-am răsturnat. Dar, n-avea nimic, urma să ne mai jucăm ceva vreme pînă cînd ne-am fi uscat şi abia apoi să mergem acasă. Numai că spre seară s-a petrecut şi o a doua răsturnare, tot din cauza lui Vali, care şi-a pierdut atunci creditul de navigator infailibil. Eram fleaşcă şi miroseam a nămol. Vali umbla cu picioarele prin baltă ca un cocostîrc. A fost amuzant, pînă cînd s-a înţepat într-un cui.

Acasă am mîncat o papară zdravănă. În următoarele zile mi s-a interzis cu desăvîrşire să mă mai joc acolo. De altfel, balta scăzuse şi începuse să miroasă tot mai urît. Pe suprafaţa ei plutea o pisică umflată.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?