Întreprinderea universitară

Publicat în Dilema Veche nr. 189 din 24 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- 8% din salariul meu este pentru competence building. -!? - Da, din timp în timp mă cheamă la el managerul universităţii şi mă întreabă ce competenţe mi-am dezvoltat de cînd nu ne-am mai văzut. Şi dacă n-am făcut nimic, îmi taie 8% din salariu!... - Şi tu ce faci? - Păi, am vrut să învăţ franceză, dar a spus că nu se pune, asta e pentru plăcerea mea. Eventual chineza, asta ar merge, la limită. Dar mai bine ceva de genul managementul emoţiilor, pricepi, adică ceva cu adevărat util pentru mine şi pentru societate! - Glumeşti? - Nu mai glumesc. Zilele trecute tocmai am dat afară trei sociologi din departament pentru că nu au embraced the change cu destulă convingere, aşa că nu mai glumesc. Cercetez. O colegă a propus o temă de cercetare despre antropologia schimbării universitare, toată nebunia asta cu managementul calităţii & co. It’s magic! Magie pentru intelectuali... Cînd a venit transferul ăsta de management privat la serviciile publice, toţi au făcut grevă, poşta, asistenţa medicală, rînd pe rînd, că şi-au dat seama că o să-i termine. Numai profesorii universitari au fost încîntaţi: "calitate", "excelenţă", "economia cunoaşterii", great! Nu au declarat la Lisabona că, pînă în 2010, vor să facă din UE cea mai performantă "economie a cunoaşterii" din lume? Şi pentru asta trebuie să reformezi învăţămîntul. Pentru profesori era ca un vis iluminist empowered by IBM. Majoritatea lor n-au înţeles nimic nici acum... - A ajuns şi la noi... - Ştiu, am fost în Macedonia, în Bulgaria... Mi-ar face mare plăcere să revin în România, dar n-am timp. Cu cît ajunge mai departe, spre periferie, cu atît e mai amuzant! - Şi copiii tăi ce fac? - dau eu să schimb vorba. - Păi, Alice tocmai a venit acum din Spania, de la un master, şi pleacă în Egipt pentru alte trei luni, în cadrul aceluiaşi master. Studii mediteraneene, sau aşa ceva... E un program complementar. Pînă acum a făcut cîte 2-3 luni în vreo 8-9 universităţi din Europa. Mobilitate! It’s magic again! Pînă acum nimeni nu a demonstrat că, dacă te muţi la fiecare trei luni în altă universitate - şi în altă cultură! -, înveţi mai mult şi mai bine. Dar mobilitatea înseamnă diversitate - alt cuvînt magic! -, aşa că e bine oricum... Stilul S., desigur, nu trebuie să iei nimic pe nemestecate, dar totdeauna prinde bine să deschizi urechile cînd vorbeşti cu el. Pe de altă parte, dacă vrei să înţelegi despre ce este vorba, e într-adevăr mai simplu să te uiţi la astfel de ţări precum Anglia sau Danemarca, la "concursurile de excelenţă" din Germania sau, mai recent, la "reforma" din Franţa. În toate aceste cazuri, idealul managerial este clar şi explicit, universităţile trebuind să devină şi ele, ca toate celelalte sectoare publice, unităţi antreprenoriale eficiente pe piaţa generală. Modelul de succes al întreprinderii post-industriale trebuie transferat ca atare şi în domeniul învăţămîntului, care nu-şi mai poate permite naiva sa autonomie academică. El este liber doar să cîştige sau să piară, ca orice altă întreprindere în acest darwinism al competenţelor de piaţă. E atît de simplu!... Pentru ca acest lucru să se întîmple, universităţile trebuie să treacă mai întîi printr-o criză - adică să li se limiteze drastic finanţarea publică, pe motive de regulă inventate din lipsă generală de bani. Fără bani, îţi vine mintea la cap şi începi să te agiţi ca să faci rost de bani - ceea ce este deja primul pas spre o logică de piaţă. Pasul următor constă în a înlocui conducerea colegială tradiţională a universităţilor cu una managerială: profesorii nu se mai conduc pe ei înşişi, ci se cer conduşi de tehnocraţi competenţi care să-i scoată din belea. Aceştia vor regîndi apoi serviciile educaţionale în ansamblul lor pentru a le face rentabile şi pentru a convinge întreprinderile să investească în ele - ceea ce înseamnă întotdeauna schimbarea drastică a ritualurilor universitare clasice şi controlul la fel de drastic al întregii activităţi profesorale, la limită eliminarea cadrelor didactice "neperformante". Performanţa se măsoară însă, în primul rînd, prin procentul de angajare la trei luni şi salariul mediu al absolvenţilor la trei ani de la terminarea studiilor - ceea ce poate dezavantaja din start anumite domenii. Gradul de reuşită astfel măsurat te plasează apoi într-un clasament internaţional, în funcţie de care sînt atraşi mai mulţi sau mai puţini studenţi plătitori şi donaţii mai mult sau mai puţin generoase. Totul se ţine, e coerent şi consecvent. Problema este că nimeni nu ştie dacă, pe termen lung, acest sistem chiar este atît de eficient social pe cît pretinde, dacă aşa chiar se învaţă mai bine. Şi mai este o problemă: oare a învăţa doar pentru a cîştiga chiar este cel mai inteligent lucru pe lumea asta? La noi, la tot acest complicat proces se adaugă un aspect uşor comic. Principalii susţinători ai acestei strategii evident neo-liberale sînt intelectuali umanişti care se declară, la fel de evident, mari adepţi ai dreptei. Ceea ce îi mînă pe ei în luptă este de fapt dorinţa absolut legitimă de a înlătura astfel incompetenţa comunistă şi moştenirile sale multiple. De aceea se şi declară, deopotrivă, păzitori ai moralei civice de pericolele unei stîngi insidioase. Pe de altă parte, miza finală a acestor intelectuali este, de fapt, revenirea la adevăratul învăţămînt, tradiţional şi umanist, autonom şi iluminist, salvat astfel de mercantilismul mărunt al universităţii de piaţă (lucru pe care pot să-l înţeleg atît de bine...). Din această perspectivă, ei sînt astfel, de fapt, cei mai mari critici ai acestei drepte pe care o adoră şi mult mai apropiaţi de această stîngă pe care o detestă şi cu care împărtăşesc, fără să ştie, aceeaşi critică a mercantilismului universitar. S-ar putea ca acestor universitari umanişti să le fi scăpat într-adevăr ceva, după cum sugera S.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.