Întîlniri memorabile

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Alte confuzii jpeg

Nu de mult, cineva m-a rugat să-l prezint unui cunoscut profesor universitar şi reprezentant al elitei intelectuale româneşti, despre care aflase că urma să vină fugitiv în urbea noastră şi pe care eu avusesem plăcerea să-l întîlnesc în trecut. Dincolo de valoarea sa culturală, mai tînărul coleg vedea legătura cu respectivul monstru sacru, prin grila implicaţiilor sociale. El se pregătea să debuteze în sistemul academic naţional şi dorea să o facă temeinic. Spera ca profesorul să accepte să fie membru în comisia doctoratului său (apropiat), conferindu-i astfel autoritate şi importanţă. Am fost de acord să-l ajut, punînd o singură condiţie. L-am sfătuit pe tînăr ca, înainte de a fi introdus maestrului, să participe la întîlnirea universitară – pentru care, de altfel, cel din urmă venise la Iaşi – şi să încerce chiar să ia cuvîntul. Şi-ar fi pus în evidenţă calităţile, gîndeam eu, remarcîndu-se prin forţe proprii în faţa intelectualului amintit. Prezentările ulterioare deveneau, prin urmare, doar o formalitate, scutindu-mă de jena recomandării forţate şi artificiale, oarecum inerentă în circumstanţele de acest tip. Colegul a acceptat, trăgînd aer mult în piept, ca în anticiparea unei mari confruntări. A apărut în sala arhiplină, conform înţelegerii, şi a urmărit plin de atenţie discursul profesorului. S-a înscris primul la cuvînt, aproape înainte ca moderatorul seminarului să-l poată numi. Vorbea patetic, uşor deranjant pentru cei obişnuiţi cu desfăşurarea riguroasă a acestor întîlniri. Se depărtă de tema dezbaterii, deviind neaşteptat spre glorificarea improvizată, exagerată, deplasată şi – tocmai prin efectul său indirect – ofensatoare, a invitatului. Înălţa osanale profesorului, axîndu-şi retorica pe cuvinte ca „magnific“, „genial“ ori „neasemuit“. Adoptase o gesticulaţie histrionică, de orator paşoptist. Mai lipseau uralele vs huiduielile din scenele parlamentare caragialeşti, pentru ca tabloul delabrării să fie complet. Elogiatul asculta deja crispat, cu ochii întunecaţi de stinghereală şi cu o coloratură cianotică a feţei. Mulţimea de spectatori fusese cuprinsă de rumoare. Într-un tîrziu, tînărul şi-a încheiat peroraţia, aruncîndu-mi o privire (vădit) interogativă, în care am citit nevoia de încuviinţare. Am evitat să i-o dau, arătîndu-mă preocupat de invizibilele urme de praf de pe masa prezidiului.

În pauza de cafea, profesorul s-a apropiat de mine şi m-a întrebat cum o mai duc. Jena nu-i dispăruse total din privire, combinîndu-se acum cu umbra uşor perceptibilă a culpabilităţii. Se voia reumanizat, demitizat, şi nu ştia ce cale să adopte pentru a-şi recupera identitatea. Pare uimitor să constaţi cît de puţin trebuie pentru a arunca un om serios în derută totală. Mi-a spus că se bucura să fie din nou la Iaşi, după mult timp, şi lăudă iniţiativa noastră academică. Nu reuşi să-şi reprime, totuşi, o observaţie caustică, declanşată de „chirurgia“ sacralizatoare, care tocmai îi fusese aplicată: „Îmi pare rău de un singur lucru – că la aceste întîlniri ajung şi mulţi nechemaţi, precum tînărul idiot care a găsit de cuviinţă să mă pună pe soclu. Oare de unde răsar astfel de specimene? Parcă sînt mereu mai frecvente şi tot mai dificil de stopat.“ Am privit cu îngrijorare peste umărul profesorului. Într-un colţ, colegul meu aştepta, plin de nerăbdare, semnul discret prin care urma să-l chem pentru a fi prezentat. Am băut cafeaua fierbinte aidoma unei Cola de la gheaţă, gîndindu-mă că toţi ne cunoaştem duşmanul personal cel mai înverşunat şi mai periculos din această lume, deşi sîntem gata adesea să jurăm că nu avem inamici: noi înşine. Nu ştiu cum văd alţii situaţia, dar, în ce mă priveşte, o spun cu toată convingerea: nu cred să am adversar mai redutabil decît cel disimulat în cotloanele propriei personalităţi. Conceptul destinului implacabil, inventat încă din vremea dramaturgilor antici şi exprimat prin formula abstractă de fatum malus, mi s-a părut întotdeauna viabil numai în plan teoretic. Odată mutată în lumea reală, ideea tragediei inevitabile devine suficient de limitativă, măcar şi pentru simplul motiv că nu avem indivizi uniformi, care să reacţioneze identic la acelaşi eveniment. Ceea ce pentru unul echivalează cu Apocalipsa însăşi joacă în viaţa altuia rolul unui nevinovat divertisment. Există o dimensiune intimă a fiinţei, care ne face responsabilii unici ai propriei sorţi. Ea se aseamănă cu o informaţie genetică imuabilă, în jurul căreia nu doar comportamentul, ci chiar caracterul nostru se construieşte într-un mod greu de înţeles.

Problema importantă aici rămîne conştientizarea şi asumarea răspunderii pentru propriul eşec. Cînd ceva merge prost însă, primul nostru gînd nu e de a redresa situaţia, ci de a găsi vinovatul ori măcar un vinovat pentru nedorita evoluţie a lucrurilor. Dorinţa responsabilizării celuilalt vizavi de insuccesul personal trăieşte subliminal în natura noastră, manifestîndu-se pe parcursul stărilor-limită. Atitudine anormală şi absolut regretabilă, aş spune, la fel de regretabilă – în alt plan – ca şi refuzul profesorului menţionat de a face parte vreodată din comisia de doctorat a mai tînărului meu coleg. Decizie fermă, pentru care, în ochii colegului, vinovat am fost, desigur, eu.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.
gazprom conducta
Gazprom amenință că nu va mai livra gaze Republicii Moldova
Gazprom amenință că va rupe contractul pentru livrarea gazeșlor către Republica Moldova, având în vedere că nu există niciun acord pentru stingerea datoriilor acesteia din urmă, scrie Tass.
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.