Infamul

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Aşa îl numeşte In Your Pocket (o publicaţie haioasă, pentru turişti), ediţia de Vilnius, pe regizorul Eimuntas Nekrosius. Articolaşul informativ despre Teatrul Meno Fortas nu uită să menţioneze că instituţia experimentală a fost creată special pentru a i se da pe mînă celebrului regizor lituanian. M-a luat rîsul la gîndul că, prin absurd, în România, Ministerul Culturii sau vreo primărie ar da un teatru unui regizor. S-ar declanşa în branşă – şi nu numai – un scandal mai mare decît vînzările de flote, petromuri şi alte avuţii naţionale. E drept, lîngă numele marelui meseriaş se strecoară, evident şmechereşte, şi englezescul infamous. Dar treaba asta nu se face cu greutatea condamnării definitive, aşa cum ar suna pe româneşte, ci cu fundul în mai multe luntri de semnificaţie, unele chiar simpatice, desemnînd un tip cu reputaţie nu tocmai bună, dar nu pentru că ar fi făcut ceva rău, ci pentru că, bunăoară, e ca o murătură, antipatic, necomunicativ, spune verde în faţă ce are de spus şi nu ezită să-şi injure compatrioţii. În sfîrşit, cu sau fără infamous legat de coadă, Nekrosius îşi vede de treabă la teatrul lui experimental, iar după montarea de cinci ore cu Idiotul, după Dostoievski – spectacol care a putut fi văzut în România anul trecut, în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu –, săptămîna trecută, joi seara, a lovit din nou cu o chestie grea. Divina Comedie. Nici mai mult, nici mai puţin. Şi tot vreo cinci ore. Omul nu are timp de joacă. Lucrează doar cu chestii grele, mize mari, dimensiuni epice şi durate ale spectacolelor pe măsură. Deseori, îi iese.

Asta şi pentru că omul propune, fără ocolişuri şi vrăjeală, o estetică teatrală precisă, categorică, recognoscibilă, la care aderi sau nu. Vrei să te muţi din zona receptării rapide, de televizor şi film de serie, să redescoperi răbdarea de a vedea ceva, de a afla un alt fel de a face teatru, de a te plimba prin locuri lăuntrice de care habar n-aveai? Ei bine, atunci aderi la estetica infamului. N-ai chef de aşa ceva? Nici o problemă. Nu te duci. Nu se termină lumea la Nekrosius. Şi nici teatrul.

Dar dacă, totuşi, te duci la aşa ceva, şi dacă mai ai şi norocul unui spectacol izbutit, îţi pare rău că s-au terminat cele cinci ore. Şi descoperi lucruri fascinante îndărătul răbdării de a sta atîta vreme într-o sală de teatru. Pentru că nu e doar răbdare în sensul fizic al rămînerii într-un loc. E ca mîncatul cu savurarea lentă a ceea ce ai în farfurie, e ca băutul cu nesfîrşită precauţie a păstrării visului din licorile de soi. Nu urci vreo treaptă intelectuală – atît de dragă nouă – că ai rămas în sală cinci ore, iar alţii sînt cretini şi mitocani că ies. Nici vorbă. Lumea e liberă. Dar poţi avea norocul să descoperi alte lumi ale teatrului, alt fel de a înţelege arta asta, altă bucurie de a te pierde în această infamă păcăleală supremă. Sigur că, la urma urmei, e vorba de un meseriaş care te poate cîştiga în urma unor scamatorii pe care nu le-ai mai văzut. Dar nu despre asta e vorba peste tot? În orice? Cum vine unul care ne cîştigă, chiar fără să ne dăm seama, cum ne pune în altă stare decît aia a consumului obişnuit, imediat intrăm în marea ecuaţie a ipocriziei. Emoţia reală pe care o simţim înlăuntru sau măcar frica de a bănui ce-am putea să simţim produc deseori o reacţie de respingere a scamatoriei, de cinci ori mai puternică în energie decît spectacolul care produce declicul. Aşa e omul, cum s-ar spune la o bere, pe terasă. Dă cu piciorul, respinge, se luptă cu propria ruşine de a fi emoţionat altfel decît e el obişnuit. Respinge surprizele şi neprevăzutul din emoţii. Un instinct de conservare emoţională îl ţine legat de obiceiurile afective cunoscute, mai abitir decît cel de supravieţuire. De aia, deseori, vizionarii, curajoşii, propunătorii unor estetici diferite sînt numiţi ciudaţi, îndrăzneţi, controversaţi sau, mă rog, infami. Şi, sigur, pentru că tot am ajuns aici cu discuţia, să spunem că toate acestea, şi încă altele, multe, se pot vehicula la fel de bine şi în cazul unui spectacol lung şi prost, făcut de un închipuit. În cazul unei revărsări de tîmpenie care are ca fiţă de vîrf pretenţia că-ţi dă la o parte colţul cearşafului de pe o altă lume. Se poate şi aşa. Depinde de cum ţi-e norocul.

Nekrosius face din Divina Comedie ceva foarte aproape de esenţa profundă pe care o conţine chiar titlul marelui op al lui Dante. Adică o comedie la care rîzi şi te blochezi în rictus. Totul e mai aproape de celelalte semnificaţii ale comediei, dincolo de dimensiunea dramatică – prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. Toată povestea de aproape cinci ore (din care scazi două pauze de cîte douăzeci de minute) e ca un lung şi tragicomic proces hermeneutic la vedere. O năucitoare analiză a textului. Două volume cu textul lui Dante sînt prezente în permanenţă la dreapta şi la stînga scenei şi sînt răsfoite din cînd în cînd. Ambele volume au semne de carte, stickere multicolore, marcări de pasaje. La început ai zice că e facil. Simplist. Dar cînd Beatrice apare la un moment dat (fără nici o legătură cu momentul apariţiei din textul originar al lui Dante) şi pe rochia ei albă se lipesc toate stickerele din volume, transformînd-o într-o fiinţă-citat, într-un concept, într-un construct teoretic apt să se mişte şi să respire, te cam ia valul. Infernul ocupă mai tot spectacolul, Purgatoriul are şi el o părticică, iar Paradisul e expediat în mare viteză. Nu pentru că nu-i mai rămîne timp Infamului. Ci pentru că fluturarea izbăvirii e scurtă şi lipsită de revelaţie, în comparaţie cu marele show al Infernului.

Nu cine ştie ce glamour, nu cine ştie ce desfăşurări, ci minimalisme inteligente, muzici nesfîrşite – cunoscut obicei infam – spectacol tipic de turneu, cu o trupă excepţională. Şi iar se văd mijind zorii capătului de spaţiu tipografic, şi iar mă văd nevoit să tac, sfios, pînă săptămîna viitoare.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.