Infailibilitatea politicului

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Alte confuzii jpeg

La un moment dat, referindu-se la tragedia rutieră din Muntenegru, ministrul Mircea Duşa folosea următoarea construcţie lexicală, care va rămîne probabil antologică: „trupurile neînsufleţite ale celor decedaţi“. Un predecesor de-al său se remarcase şi el cu diverse „perle“ demne de lucrările la limba română din bac-ul autohton. Dintre ele am reţinut: „impetuos necesar“, „criminologen“ şi „vădit“ (în loc de „văduvit“). Nu erorile respective sînt spectaculoase, ci mentalitatea ascunsă în spatele lor. Am urmărit, acum cîţiva ani, un fragment dintr-un talk show în care era invitat ministrul de atunci al Educaţiei, domnul Daniel Funeriu. Moderatorii au adus repede vorba despre stîlcirea limbii române, de către importantul personaj, în diverse discursuri oficiale. S-a insistat mai ales pe o eroare lexicală a lui Funeriu: clasica formă a substantivului inexactităţi a devenit, în gura Domniei Sale, inexactitudini. Mi-am dorit, recunosc, în contextul amintit, să văd cum îşi face mea culpa, în direct, un înalt funcţionar al statului nostru. Stupoare! Nu numai că dl Funeriu nu a arătat – cîtuşi de puţin – umbra vreunei culpabilităţi pentru greşelile de limbă comise, dar, în plus, într-o manieră complet neaşteptată şi absolut nonşalantă, a scos (ca la comandă – se aştepta, carevasăzică, să se ajungă la delicatul subiect!) mai multe dicţionare pe masă. Învîrtindu-le iute, în stil „alba-neagra“, a spus, la modul generic, surîzînd destins, că există numeroşi oameni care „nu ştiu despre ce vorbesc“.

Întrucît, repet, situaţia în discuţie codifică o atitudine de ansamblu a politichiei româneşti (dintotdeauna), aş insista puţin pe această „deturnare“ a discuţiei, simptomatică pentru aproape toţi politicienii. Aş fi vrut să rezum aici argumentele ministrului în favoarea cuvîntului „inexactitudini“ (bănuiam că pledoaria sa va viza, în ultimă instanţă, invocarea unor cauze justificatoare pentru strania construcţie lexicală), însă, vă zic drept, nu am cum. E vorba despre o „misiune imposibilă“, întrucît vorbăria dlui Funeriu nu avea nici cap, nici coadă, dezvăluind o „inexactitudine“ mai găunoasă decît buclucaşa eroare de limbă în sine. Pur şi simplu, protagonistul trăncănea, fără pauze de respiraţie, întocmai ca un elev prins cu lecţia neînvăţată, dar dibaci altfel în ceea ce noi numeam, în liceu, „barbologie“. Tehnica a avut efect. După cîteva – slăbuţe – aluzii răutăcioase, moderatorii nu au mai insistat, considerînd, pesemne, cazul clasat, precum atîtea altele, mult mai grave, din România. S-au/ne-am împăcat cu gîndul că orice boacănă a unui oficial rămîne, pînă la urmă, scuzabilă, avînd explicaţiile sale adînci, foarte logice, totuşi nu la îndemîna multitudinii ignare (cu care, să recunoaştem deschis, nici nu prea merită discutat).

Episodul în chestiune m-a surprins enorm, avînd în vedere faptul că el avea o rezolvare de o strigătoare la cer banalitate. Nu văd care ar fi marea problemă ca, într-un discurs liber, sub presiunea diverselor munci de peste zi, să-ţi iasă un porumbel din gură şi să spui „inexactitudini“ în loc de „inexactităţi“ (mă rog, admit, parcă la „criminologen“ şi „trupurile neînsufleţite ale celor decedaţi“ nu prea merg circumstanţele atenuante ale oboselii!). Nu s-a prăbuşit lumea, nu a venit Apocalipsa. Revii, eventual cu un zîmbet galant, îţi arunci (ţie însuţi) două-trei ironii şfichiuitoare, dai vina, simpatic, pe viaţa strînsă cu menghina pe care o duci ca „ministru al marilor reforme“ şi, finalmente, corectezi greşeala. Aşa ar face, vreau să cred, un om normal. În vorbitul public (şi chiar în scrisul pe fugă), anumite erori sînt inerente, apărînd şi la case foarte mari. Personaje ale vieţii culturale şi ştiinţifice le „comit“ uneori, ca efect secundar al actului oratoricesc (prin excelenţă, solicitant psihic şi de aceea imprevizibil). Antidotul îl constituie prezenţa de spirit a vorbitorului şi umorul lui înnăscut. Prin inteligenţa retorului, o astfel de greşeală se poate transforma într-o armă de cucerire a auditorului. Iată, ar putea declama el, sînt şi eu doar un om, chiar dacă o fac pe deşteptul în faţa voastră. Acceptaţi-mă, iubiţi-mă aşa cum m-a făcut mama – nerupt din soare, cu siguranţă.

Drama se află însă în altă parte. Cred că, în clasa noastră politică (indiferent de zona ideologică), s-a aciuat o boală grea. Aceea de a avea, oricînd şi în orice condiţii, dreptate. Zoon politikon de România nu greşeşte niciodată. Aceasta este prima lecţie pe care o învaţă fiece component al „clasei superpuse“. Dacă greşeşti, devii vulnerabil, iar vulnerabilitatea, în politica băştinaşă, are rolul clasicului călcîi al lui Ahile. Umanitatea elementară (cu nuanţele şi inconsecvenţele ei inevitabile) nu are nici un sens pentru asemenea ipochimeni. „Dreptatea“ lor trebuie să triumfe, chiar în deriziunea şi dispreţul general. În anii interbelici, Călinescu a scris un text remarcabil – la care m-am referit şi altădată –, unde îl descrie pe veleitarul literar, convins pînă la fanatism, alături de membrii familiei lui, de valoarea transcendentală a „operei“ sale din sertar. În acea „operă“ însă, totul e hilar, iar cuvintele sînt mutilate. La „furculiţă“, de exemplu, se zice „fuliţă“. Dacă îl vei corecta pe veleitar, fie şi cu gentileţe, observă Călinescu, se va înfuria teribil şi-ţi va băga în ochi furculiţa, strigînd: „Asta-i fuliţă! Asta-i fuliţă!“ Nu ştiu de ce dl Funeriu mi-a lăsat impresia că, alături de colegii dumnealui, ne-ar arunca în cap oricînd cu dicţionarele, ţipînd patetic: „Se spune inexactitudini! Se spune inexactitudini!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

EURO 2024 FOTO Shutterstock jpg
Cum ar arăta grupa accesibilă și grupa dificilă pentru România în preliminariile EURO 2024?
Sezonul fotbalistic din 2022 nu s-a încheiat pentru naționala de fotbal a României, care va mai disputa două meciuri amicale în luna noiembrie. Iar acest lucru se va întâmpla după ce România își va afla adversarele din grupele preliminare ale EURO 2024.
Anamaria Prodan la IML jpg
Anamaria Prodan, la INML după conflictul cu Reghecampf: avea brațul imobilizat și șchiopăta VIDEO
Anamaria Prodan a mers la Institutul Național de Medicină Legală pentru a obține un certificat medico-legal, după ce în urmă cu trei zile impresara și antrenorul s-au bătut în fața vilei de la Snagov.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.