Individualismul de turmă

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Dorinţa de bunăstare şi voinţa de a fi în rîndul lumii civilizate au fost motive puternice şi constante, care i-au împins pe români înainte, în ultimele două decenii. Oamenii au asimilat de-a valma, mult şi repede, tot felul de noutăţi. Individualismul exagerat, dar explicabil s-a asociat în mod paradoxal cu spiritul de turmă dezvoltat în comunism. Adică, oamenii au încercat să ajungă la bunăstare şi la civilizaţie, fiecare pe cont propriu, dar urmînd aceleaşi curente colective. Fiecare a făcut ceea ce făceau şi alţii. Au ales, de fapt, ceea ce li se oferea la momentul respectiv, fără prea mult discernămînt. Au încercat să profite de fiecare ocazie, dar de obicei era vorba de ocazii create de alţii. În general, nu şi-au făurit singuri condiţiile, au jucat în cadrul pe care l-au găsit.

Şi exemplele sînt nenumărate. Imediat după Revoluţie, mulţi s-au apucat să „facă“ Turcia, Ungaria sau Polonia, acel soi de comerţ spontan şi nereglementat, la care oamenii se angajau cu energie, visînd că vor prospera în mod capitalist. Tot cam pe atunci a fost şi euforia consignaţiilor în care se putea vinde orice (de obicei tocmai lucrurile aduse cu sacul de prin ţările vecine). „Privatizaţii“ au apărut ulterior, iar, într-o vreme, cine n-avea butic nu era în trend. De rămîneai să-ţi faci profesia în vreo întreprindere (încă de stat), erai perceput drept un fraier inadaptabil. A fost apoi moda jocurilor piramidale. Oamenii îşi vindeau ce aveau prin casă pentru a face rost de bani pe care să-i depună la Caritas ori Gerald, sperînd că vor primi înapoi de opt ori mai mult. Ne aducem aminte – cum dispărea o escrocherie, apărea o alta, mai rafinată. Aşa au fost păcălelile în masă SAFI şi FNI. Au mai fost şi dubioasele bănci populare sau aşa-numitul credit cu buletinul. Oamenii se aruncau disperaţi dintr-o „afacere“ în alta, dorind să fie mereu printre primii, să nu scape nimic.

Cuponiada organizată de Guvernul Văcăroiu dădea gratuit tuturor cetăţenilor cupoane, adică acţiuni la diverse întreprinderi de stat, la pachet cu iluzia că astfel vor deveni capitalişti.

Modele şi iluziile erau pe mai multe planuri, nu doar politic sau financiar, ci şi tehnologic. Ne amintim cum a fost „termopanizarea“ întregii Românii, de la chioşcuri pînă la biserici, în ideea că termopanul e ceva foarte modern, care izolează termic etc. Mergînd apoi în Occident, oamenii au constatat că geamurile şi uşile de acolo arată cu totul altfel, că termopanele lor, acolo unde există, sînt cu totul altceva decît ale noastre. Siliconarea vedetelor de televiziune a fost (şi încă este) un alt fenomen exagerat. Deşi ideea silicoanelor venea, ca şi a termopanelor, tot din Occident, parcă vedetele noastre arătau altfel decît cele din Occident. Formele fără fond au zăpăcit mai toată populaţia.

Au venit mari corporaţii, au adus civilizaţie, au angajat oameni. După un timp, s-a observat că, prin ţări din Vest, la aceleaşi firme, munca era mai uşoară, salariile mai mari, concediile mai lungi. Că la noi au fost acceptate pe nerăsuflate condiţii dintre cele mai proaste.

A început vremea plecatului la muncă în Occident. Cu ideea de a le asigura un viitor mai bun copiilor lăsaţi singuri, cu anii, în ţară. Se căutau zidari, plecau zidari, se căutau căpşunari, plecau căpşunari, se caută medici, pleacă medici.

„Toate au fost la vremea lor“ – vorba cîntecului – „ceva exagerat“, curente în faţa cărora foarte mulţi s-au înclinat la repezeală. Rareori oamenii au stat să chibzuiască atent, să încerce să pună lucrurile în balanţă, să-şi creeze singuri regulile şi condiţiile care să le asigure bunăstarea şi civilizaţia. De cele mai multe ori, nici n-au avut încotro. Aşa se face că fenomenele acestea au părut a fi o serie de manipulări reuşite, făcute pe seama unor indivizi gata să accepte orice (cînd nu respingeau violent şi prosteşte, ca în cazul de la Semănătoarea, în care muncitorii i-au gonit cu pietre pe investitorii de la New Holland).

Recent, am participat la o şedinţă la care s-a discutat aprins despre anveloparea blocului. Ştiam că lucrurile sînt destul de complicate şi că operaţiunea poate să iasă prost. Dar mă aşteptam ca lumea să accepte destul de uşor propunerile administraţiei şi ale preşedintelui de bloc, care, la rîndul lor, adoptaseră de-a gata ideile şi interesele Primăriei. Şedinţa a început însă cu o mare controversă (şi la asta mă aşteptam, într-un fel), dat fiind că un locatar mai cîrcotaş a început să critice administraţia cu o voce penetrantă şi un stil retoric de invidiat. O critică de dragul criticii, în spiritul vremii, care părea să nu ducă la vreo finalitate. Părea că totul nu va fi decît timp pierdut, cînd, un tînăr a luat cuvîntul. S-a recomandat ca fiind inginer şi a spus nişte lucruri concrete şi esenţiale despre anvelopare. Sala a început să murmure. O altă tînără a citit nişte calcule. Cei mai în vîrstă au început dintr-odată să asculte. O doamnă a preluat argumentele tinerilor şi a spus că trebuie să fim atenţi la ceea ce vrem să facem şi la ce să cerem. Să nu semnăm un contract, ca oile, şi apoi să realizăm că a fost o mare păcăleală. Să nu facem, adică – spunea ea – ceea ce s-a tot făcut în ultima vreme în România. Pe scurt, întreaga adunare a înţeles că lucrurile trebuie gîndite mai bine, că, dacă locatarii sînt coplătitori, au dreptul şi puterea să vadă proiectul, să-l analizeze şi să-l negocieze. Cum bunul preşedinte al blocului n-a părut totuşi a pricepe prea bine în ce fel trebuie să pună problema la Primărie, lumea a votat scurt şi fără discuţii pentru un alt preşedinte, ceva mai tînăr, căruia i-a dat un mandat precis: să discute proiectul anvelopării la Primărie, iar la o următoare şedinţă să prezinte rezultatele, aşa încît lumea să poată vota proiectul în cunoştinţă de cauză.

Faţă de şedinţele anterioare, cu aceiaşi participanţi, mi s-a părut că s-a schimbat ceva. Să se fi umplut paharul păcălelilor? Să fi început lumea să-şi vadă interesul pe termen mai lung? Sau să fi fost un caz nerelevant? 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.