Individualismul de turmă

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Dorinţa de bunăstare şi voinţa de a fi în rîndul lumii civilizate au fost motive puternice şi constante, care i-au împins pe români înainte, în ultimele două decenii. Oamenii au asimilat de-a valma, mult şi repede, tot felul de noutăţi. Individualismul exagerat, dar explicabil s-a asociat în mod paradoxal cu spiritul de turmă dezvoltat în comunism. Adică, oamenii au încercat să ajungă la bunăstare şi la civilizaţie, fiecare pe cont propriu, dar urmînd aceleaşi curente colective. Fiecare a făcut ceea ce făceau şi alţii. Au ales, de fapt, ceea ce li se oferea la momentul respectiv, fără prea mult discernămînt. Au încercat să profite de fiecare ocazie, dar de obicei era vorba de ocazii create de alţii. În general, nu şi-au făurit singuri condiţiile, au jucat în cadrul pe care l-au găsit.

Şi exemplele sînt nenumărate. Imediat după Revoluţie, mulţi s-au apucat să „facă“ Turcia, Ungaria sau Polonia, acel soi de comerţ spontan şi nereglementat, la care oamenii se angajau cu energie, visînd că vor prospera în mod capitalist. Tot cam pe atunci a fost şi euforia consignaţiilor în care se putea vinde orice (de obicei tocmai lucrurile aduse cu sacul de prin ţările vecine). „Privatizaţii“ au apărut ulterior, iar, într-o vreme, cine n-avea butic nu era în trend. De rămîneai să-ţi faci profesia în vreo întreprindere (încă de stat), erai perceput drept un fraier inadaptabil. A fost apoi moda jocurilor piramidale. Oamenii îşi vindeau ce aveau prin casă pentru a face rost de bani pe care să-i depună la Caritas ori Gerald, sperînd că vor primi înapoi de opt ori mai mult. Ne aducem aminte – cum dispărea o escrocherie, apărea o alta, mai rafinată. Aşa au fost păcălelile în masă SAFI şi FNI. Au mai fost şi dubioasele bănci populare sau aşa-numitul credit cu buletinul. Oamenii se aruncau disperaţi dintr-o „afacere“ în alta, dorind să fie mereu printre primii, să nu scape nimic.

Cuponiada organizată de Guvernul Văcăroiu dădea gratuit tuturor cetăţenilor cupoane, adică acţiuni la diverse întreprinderi de stat, la pachet cu iluzia că astfel vor deveni capitalişti.

Modele şi iluziile erau pe mai multe planuri, nu doar politic sau financiar, ci şi tehnologic. Ne amintim cum a fost „termopanizarea“ întregii Românii, de la chioşcuri pînă la biserici, în ideea că termopanul e ceva foarte modern, care izolează termic etc. Mergînd apoi în Occident, oamenii au constatat că geamurile şi uşile de acolo arată cu totul altfel, că termopanele lor, acolo unde există, sînt cu totul altceva decît ale noastre. Siliconarea vedetelor de televiziune a fost (şi încă este) un alt fenomen exagerat. Deşi ideea silicoanelor venea, ca şi a termopanelor, tot din Occident, parcă vedetele noastre arătau altfel decît cele din Occident. Formele fără fond au zăpăcit mai toată populaţia.

Au venit mari corporaţii, au adus civilizaţie, au angajat oameni. După un timp, s-a observat că, prin ţări din Vest, la aceleaşi firme, munca era mai uşoară, salariile mai mari, concediile mai lungi. Că la noi au fost acceptate pe nerăsuflate condiţii dintre cele mai proaste.

A început vremea plecatului la muncă în Occident. Cu ideea de a le asigura un viitor mai bun copiilor lăsaţi singuri, cu anii, în ţară. Se căutau zidari, plecau zidari, se căutau căpşunari, plecau căpşunari, se caută medici, pleacă medici.

„Toate au fost la vremea lor“ – vorba cîntecului – „ceva exagerat“, curente în faţa cărora foarte mulţi s-au înclinat la repezeală. Rareori oamenii au stat să chibzuiască atent, să încerce să pună lucrurile în balanţă, să-şi creeze singuri regulile şi condiţiile care să le asigure bunăstarea şi civilizaţia. De cele mai multe ori, nici n-au avut încotro. Aşa se face că fenomenele acestea au părut a fi o serie de manipulări reuşite, făcute pe seama unor indivizi gata să accepte orice (cînd nu respingeau violent şi prosteşte, ca în cazul de la Semănătoarea, în care muncitorii i-au gonit cu pietre pe investitorii de la New Holland).

Recent, am participat la o şedinţă la care s-a discutat aprins despre anveloparea blocului. Ştiam că lucrurile sînt destul de complicate şi că operaţiunea poate să iasă prost. Dar mă aşteptam ca lumea să accepte destul de uşor propunerile administraţiei şi ale preşedintelui de bloc, care, la rîndul lor, adoptaseră de-a gata ideile şi interesele Primăriei. Şedinţa a început însă cu o mare controversă (şi la asta mă aşteptam, într-un fel), dat fiind că un locatar mai cîrcotaş a început să critice administraţia cu o voce penetrantă şi un stil retoric de invidiat. O critică de dragul criticii, în spiritul vremii, care părea să nu ducă la vreo finalitate. Părea că totul nu va fi decît timp pierdut, cînd, un tînăr a luat cuvîntul. S-a recomandat ca fiind inginer şi a spus nişte lucruri concrete şi esenţiale despre anvelopare. Sala a început să murmure. O altă tînără a citit nişte calcule. Cei mai în vîrstă au început dintr-odată să asculte. O doamnă a preluat argumentele tinerilor şi a spus că trebuie să fim atenţi la ceea ce vrem să facem şi la ce să cerem. Să nu semnăm un contract, ca oile, şi apoi să realizăm că a fost o mare păcăleală. Să nu facem, adică – spunea ea – ceea ce s-a tot făcut în ultima vreme în România. Pe scurt, întreaga adunare a înţeles că lucrurile trebuie gîndite mai bine, că, dacă locatarii sînt coplătitori, au dreptul şi puterea să vadă proiectul, să-l analizeze şi să-l negocieze. Cum bunul preşedinte al blocului n-a părut totuşi a pricepe prea bine în ce fel trebuie să pună problema la Primărie, lumea a votat scurt şi fără discuţii pentru un alt preşedinte, ceva mai tînăr, căruia i-a dat un mandat precis: să discute proiectul anvelopării la Primărie, iar la o următoare şedinţă să prezinte rezultatele, aşa încît lumea să poată vota proiectul în cunoştinţă de cauză.

Faţă de şedinţele anterioare, cu aceiaşi participanţi, mi s-a părut că s-a schimbat ceva. Să se fi umplut paharul păcălelilor? Să fi început lumea să-şi vadă interesul pe termen mai lung? Sau să fi fost un caz nerelevant? 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.