Indienii de pe Mississippi
Indienii Dakota din Prairie Island formează o comunitate de oameni bogaţi şi falnici, trăind undeva între Minnesota şi Wisconsin, care au ştiut să-şi transforme istoria în barcă de salvare. Mă rog, acea parte a istoriei lor pe care au reuşit s-o reconstituie din frînturile lăsate în urmă de încercările repetate ale omului alb de a-i şterge de pe faţa pămîntului. Sînt mîndri de centrul cultural unde Wayne Wells predă limba Dakota pe care o transcrie din discuţiile cu unul dintre ultimii vorbitori nativ ai limbii, Wakhandi Sapa (Fulgerul Negru), alias Curtis Campbell, Sr. Dl Campbell a fost mult timp şef de trib. Fiica domnului Campbell, Audrey, alias preşedintele Bennett, este prima femeie care a devenit şefa Consiliului Tribal. Indienii Dakota sînt nişte oameni tradiţionalişti, care ţin la ceremoniile lor. Asudă şi cîntă în cabanele lor de asudat, pleacă în călătorii iniţiatice, în căutarea viziunilor. Au case mici, dar au bărci mari şi maşini faine. Au fost odinioară nomazi. Acum deţin cazinoul Treasure Island Resort, din care scot bani ca să-şi finanţeze şcoala şi reconstituirea culturii. Trăiesc în umbra centralei nucleare XCel şi containere de deşeuri nucleare stau stivă în pragul caselor lor. Incidenţa cazurilor de cancer e mare. Regimul alimentar tradiţional, peşte şi bizon, a dispărut de mult - înainte de apariţia centralei nucleare, au mîncat hrană dată de guvern pentru că erau prea săraci. După-aia au făcut diabet, aşa că au devenit foarte atenţi la nutriţie şi mănîncă exact ca vecinii lor: chestii prăjite în ulei. Într-o bună zi o să capete şi un Whole Food Store. În general, sînt oameni calzi şi generoşi, care cred cu tărie în America. Majoritatea bărbaţilor tribului sînt veterani ai tuturor războaielor purtate de ţara asta, lucru cu care se mîndresc. Mai cred în Marele Sprit şi au ei o ceremonie în care toarnă apă de izvor în Tatăl Tuturor Apelor. Îşi folosesc o parte din avere pentru a angaja avocaţi şi lobby-şti ca să determine Guvernul să le ia containerele cu moarte radioactivă de pe insula lor şi să le trimită în Nevada. O să fie o luptă de lungă durată: Nevada nu mai vrea nici un fel de deşeu nuclear. "Port pantofi facuţi din combustibil fosil, hainele mele sînt făcute în China, asta e lumea de azi. Strămoşii noştri ne sînt aproape", mi-a zis unul dintre şefii de trib. Da, numai că hainele şi pantofii se descompun şi se reîntorc în ţărînă în cîţiva ani - radioactivităţii îi trebuie cam jumaâ de milion. De ani. Mă rog, asta e credinţa - şi credinţa te ajută să te împaci cu Diavolul - măcar un pic. Diavolului îi plac jocurile de noroc şi se desfată privind cancerul rozîndu-ţi trupul, dar îţi dă bogăţie şi speranţă şi instrumente educaţionale pentru oamenii din tribul tău. Grupul de indieni Dakota din Prairie Island a fost de multe ori în pragul dispariţiei. Ceva însă i-a adus înapoi - spiritul apei - peste care cade acum umbra extincţiei. Există doar un singur drum de evacuare a insulei şi dacă aici se va întîmpla un Cernobîl sau un Three Mile Island, nu va mai rămîne nimeni care să fie educat. Complexul nuclear XCel a intrat în funcţiune în 1973. E din aceeaşi generaţie cu Three Mile Island şi Cernobîl. traducere de Ioana AVĂDANI
