Încolonaţi, voioşi, intrăm în Matrix

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Azi, drepturile consumatorului ni se par ceva absolut normal. E o zonă în care zburdăm căpiați, odată ce-am scăpat din curtea de plimbare a comunismului. Ce ființă umană nu freamătă de bucurie, de satisfacție, atunci cînd mai primește cîte un drept de a avea sau de a face ceva? Înainte de 1989, și ani buni după aceea, ascultam cu gurile căscate cum ne povesteau alții că, prin alte țări, poți să duci marfa înapoi la magazin. Ni se părea că sînt povești de pe alte planete. Cum să duci înapoi lucrurile cumpărate? Cum să te răzgîndești sau să nu-ți mai placă ceva? Aici, la noi, compatriotul sau compatrioata de dincolo de tejghea ți-ar fi dat cu marfa-n cap. Să ne amintim un pic cum era prin anii ’80, cînd stăteam la cozi, cu orele, să primim un pachet de unt, un kil de zahăr, de făină sau de mălai, o juma’ de litru de ulei, niște gheare de pui, o biată pîine sau orice altceva ar fi hotărît Partidul că meritam să căpătăm, de la înălțimea societății socialiste multilateral dezvoltate. I-ar fi trecut prin cap vreunuia dintre noi să meargă înapoi la magazin și să spună ceva de felul „Tovarășe lucrător comercial, doresc să returnez această sticlă cu ulei. E cam rînced. În virtutea drepturilor mele de consumator, doresc să-mi schimbați marfa cu una de calitate!“? Mai degrabă, așa ceva era începutul unui banc.

Am ieșit dintr-o lume scufundată în întuneric, în frig, în foame, după ce fumam „la greu“ țigări din care scoteam bucăți de lemn, mai lungi și mai groase decît o scobitoare, și beam o băutură neagră, pe post de cafea. În primii ani de după 1989, descopeream fascinați legendarele băuturi răcoritoare pe care le vedeam prin filme. Apoi chioșcurile de la care puteai să-ți cumperi o pizza, un sandvici cald sau clătite cu ciocolată. Făceam un eveniment al zilei din ieșirea la un astfel de chioșc. În loc de societatea socialistă multilateral dezvoltată, în loc de hrana „spirituală“, începeam să dăm și noi, din ce în ce mai concret, de societatea de consum. Pe urmă au apărut „non-stopurile“, „buticurile“, lumea noastră s-a umplut de culoare și de o nouă deznădejde. Culoarea era, de fapt, o explozie de chestii noi, o isterie de a descoperi orice definiție a libertății prin toate simțurile de care dispuneam. Iar deznădejdea venea la pas, odată cu abundența ofertei, atunci cînd constatai că „se găsesc de toate“, dar nu poți să-ți permiți să ai tot ce se odihnește în noile vitrine luminate multicolor. De multe ori, pentru noi, democrația și libertatea au însemnat apariția puzderiei de magazine, a tarabelor, a simplului fapt că te poți duce la magazin, oricînd ai chef, să-ți cumperi ce vrei tu. Partea proastă e că, pentru destul de mulți dintre noi, libertatea și democrația au cam rămas cu definițiile tot pe-acolo.

Cel mai strident, lucrurile astea se văd cînd ieșim fericiți „la iarbă verde“, urlînd să se-audă în toată galaxia și lăsînd în urmă munții de semne non-biodegradabile ale prosperității noastre. Dar se pot vedea mai ales la marile sărbători, la Crăciun și la Paști, cînd nevroza de a pune pe masă cît mai mult ocupă întregul univers. E felul nostru de a ne bucura de libertate și democrație. Ai ce să pui pe masă? Poți să-njuri liniștit guvernul? Sau poți să-njuri liniștit pe oricine? Păi, atunci, din punctul nostru de vedere, trăim în libertate și democrație. Ce-am putea să ne dorim mai mult? Venim dintr-o lume în care am fost umiliți în toate felurile, mai ales printr-o înfometare planificată, dar susținută de un arsenal ideologic vast. Adică eram cu burțile goale, însă cu „nivelul ideologic“ aproape de cotele maxime ale „entuziasmului revoluționar“. O manevră îngrozitor de perversă. O tehnică de anulare a ființei, o tactică repetată ani în șir, care a produs modificări profunde în interiorul fiecăruia dintre noi. E cît se poate de normal ca, atunci cînd scapi din modelul acesta de lume, să manifești în comportament tot ce te măcina mai tare în trecut. Mîndria rănită și foamea.

Vedem lumea cu o anumită cruzime a supraviețuitorului. Și dăm foarte ușor dintr-o extremă în alta. Un exemplu cît se poate de transparent e cel al cîinilor comunitari. Unii dintre noi ar face orice să-i salveze, ceilalți i-ar extermina fără cea mai mică remușcare. O continuă suspiciune și o neliniște lăuntrică atotbiruitoare fac în așa fel încît să nu ne putem concentra pe o problemă, ci pe preocuparea de a vedea cine are altă părere decît a noastră, pentru a ne identifica un dușman. Cum ne-am găsit adversarul, cum ne luminăm un pic. Problema care ne influențează pe toți, chestiunea pe care ar trebui să o rezolvăm, ca să ne fie mai bine tuturor, rămîne departe, în urmă. Ceea ce ne împunge pe dinăuntru e să știm cine și de ce parte e. Restul nu mai contează.

Există mall-uri și hypermarket-uri? Înseamnă că stăm foarte bine ca societate. Avem ce să punem pe masă? Înseamnă că trăim în democrație. Putem să-l facem pe Dumnezeu partenerul și garantul urilor, invidiilor și resentimentelor noastre? Înseamnă că trăim în libertate. Avem dreptul să ne bucurăm de o nevroză, de o nevoie imposibil de reprimat. Aceea de a face indigestie la orice sărbătoare. După cum ne putem bucura din plin și de obsesia nestăvilită de a găsi un dușman responsabil pentru absolut tot ce nu merge bine. Ce ne-am putea dori mai mult? Și avem, mai presus de toate, drepturi ale consumatorului. Putem să ducem cumpărăturile înapoi, să luăm altceva în loc, să cerem socoteală pentru anumite nepotriviri între etichetă și produs, să facem plîngeri, să fim despăgubiți, să ni se ceară scuze pentru eventualele disfuncționalități ale produselor. Lucruri bune în sinea lor. Firești pentru o societate civilizată. Dar nu suficiente. Pentru că, încetul cu încetul, bucuria de a avea drepturi ale consumatorului aruncă în uitare nevoia de a avea drepturi ale cetățeanului. Drepturi ale omului.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: