Închiși în libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Un neastîmpăr venit de nicăieri ne înghiontește pe dinăuntru. Nu știm de unde să-l apucăm, cum să-l privim, cum să ne descurcăm cu stările profund contradictorii pe care ni le dă. E neastîmpărul plecării. Al călătoriei. Al evadării. Obsesia cu care trăim în fiecare an. „Să vină odată vacanța aia, să plec de-aici! Să scap, măcar pentru o săptămînă, două, din locul ăsta!” E un neastîmpăr al lumii noastre, al felului de a fi în epoca asta, al modului în care ne vedem, acum, ca specie. Călătoria a devenit, foarte repede, un bun de larg consum. Aidoma unei perechi de pantaloni, unui kil de prune neverosimil de mari, crescute cine știe pe unde și cu cine știe ce substanțe, unui televizor cît mai subțire și mai mare cu putință, în care viața se vede „ca-n realitate”, sau poate chiar „și mai frumos”. A ne deplasa în lume, deseori pe distanțe foarte mari, a devenit, în scurt timp, un fapt pe care îl asumăm ca pe unul absolut banal, aparținînd condiției noastre firești, definitorii, modului de a fi. De fapt, la scară istorică, e o achiziție foarte nouă. Dar asumăm această dimensiune de a exista a speciei noastre din momentul prezent, ca și cînd am fi trăit cu ea de cînd lumea.

Nu e vorba aici despre exploratori, populații care s-au mișcat de-a lungul timpului dintr-o zonă geografică în alta, despre călători care le povesteau semenilor, rămași cu gurile căscate, cum e într-o altă parte a lumii. E vorba despre călătoria, vacanța, deplasarea în interes de serviciu, „city-break-ul” cu care trăim de puțină vreme. Dar ni se pare că le avem la îndemînă dintotdeauna. Plecarea în alte părți ale lumii, deplasarea posibilă pentru foarte mulți oameni. Din ce în ce mai mulți oameni. Posibilitatea de a pleca oriunde pe planetă, ca element definitoriu al libertății, al democrației. Vîjîiala. Furnicarul general. „Mîncărimea-n fund”, cum i-am spune neaoș, pe-aici, acestui neastîmpăr, acestei neliniști care capătă o sumedenie de chipuri și generează o mulțime de simptome. „Dorul de ducă”, golit de misterul adînc, creat de lipsa putinței, și umplut cu o concretețe de beton armat. Plecarea, „ducerea pe pustii”, ca nevroză alcătuitoare a modului de a ființa acum, cu toate semnele schimbate și cu polii energetici inversați. Evadarea, ca fapt cotidian, complet lipsit de dimensiunea evenimentului unic, schimbător de curs al vieții. Escapismul, prăbușit din semnificația refugiului în atemporalitate și transformat radical în „hedonism”, ca altă struțo-cămilă a felului în care trăim creația de semnificație, la ora asta. Talmeș-balmeșul oricărui înțeles actual, definibil, în cel mai fericit caz, prin „caracterul său fluid”, prin starea de „continuă mișcare”.

Așa se face că, trăind experiența colectivă, de dimensiuni planetare, a izolării cauzate de pandemie, ne trezim acum ieșiți din case, dar „prizonieri” în țările în care trăim. Analizăm la cald, cu emoție firească, efectele izolării și ale carantinei, dar ne trezim ieșiți doar într-o curte mai mare, într-un spațiu de plimbare dintr-o închisoare mult mai cuprinzătoare decît propriile noastre locuințe. Căci lipsa posibilității de a călători pe planetă sau restrîngerea drastică a putinței de a ne vîjîi pe unde și cînd avem chef sînt resimțite acum ca izbirea de un zid al unei închisori. Faptul că nu mai putem să ne-nghesuim anul ăsta la scara avionului, pe podul Rialto de la Veneția, pe terasele de la Machu Picchu sau pe Himalaya ne dă amețeli și-o țîfnă strașnică de a redefini conceptul de libertate. Chestionăm, plini de nervi, uneori pe bună dreptate, modalitățile unora dintre guverne de a gestiona situația în care ne găsim. Dar vedem restrîngerea temporară a posibilității de a călători ca pe un atentat grav, la adresa condiției noastre de ființe umane libere, trăitoare în cadrul celui mai avansat mod de practicare a democrației. Preferăm să fim orbi și surzi la întîlnirea cu alte consecințe ale pandemiei, dar ne irită peste măsură faptul că nu putem să forfotim pe unde am avea chef anul ăsta.

Iar simptomele acestei nevroze sînt dintre cele mai diverse. Anxietăți vaste, iritări ațîțătoare de judecăți pătimașe, prăbușiri în tristeți abisale. N-o să putem să ne bem „bericica” pe plajă-n Halkidiki? E sfîrșitul lumii! E o catastrofă cu dimensiuni incalculabile. Nu ne putem urca în avion, s-ajungem la Lisabona, cu 20 de euro dus-întors, c-am prins demult oferta asta? E nenorocire! Altminteri, dacă pandemia n-ar fi existat, apropierea momentului plecării poate chiar ne-ar fi încurcat un pic. C-am pus mîna pe oferta asta, cum am mai pus pe altele, și e păcat să lași să se piardă așa ceva. Nu te-ai duce pe coclauri cu orice chip. C-ai mai fost, e cald rău de tot, e nebunie de lume, că acum e sezon tot timpul anului, iar te complici cu greutatea bagajelor, închirieri de mașini pe-acolo, carduri care nu funcționează și-atîtea alte chestii sîcîitoare. Dar nu poți să lași așa ofertă. 20 de euro dus-întors? Ești nebun? Cum să pierzi chilipirul ăsta?

Iar acum, cînd asta e, n-ai ce face, fie se călătorește mult mai greu, fie ți-e teamă să te-aventurezi prin țări străine, că nu știi cum evoluează situația, absența „apei ăleia limpezi în care faci o scuba și dup-aia razi o bere pe plajă” îți pune probleme identitare și de sens al vieții. Și e normal să fie așa. E absolut firesc. Ne-am obișnuit profund cu un fel de a fi, iar atunci cînd apare o zgîrietură cît de mică pe lentila prin care privim lumea, ne alarmăm peste poate. Și refuzăm cu încăpățînare sau ne facem că plouă, sau pur și simplu nu vedem că există și lucruri pe care le putem învăța din lecția asta. Așa cum există și consecințe mult mai grave decît faptul că, anul ăsta, nu putem pleca în altă țară. Dar e o experiență cu totul nouă pentru toți. Ea ne găsește în plin obicei de a emite judecăți. Și-n plin proces de uitare a faptului că a adresa întrebări poate fi, uneori, un foarte bun răspuns.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.