Încălzirea globală e cool?

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Comunismul se aplică din nou jpeg

Într-o vară destul de ploioasă și nu foarte fierbinte, venită după o iarnă lungă și grea, care la rîndul ei a venit după o vară ce a început efectiv abia la 1 august (2018), vreo cîteva zile caniculare au reaprins brusc discuțiile despre încălzirea globală. Dintotdeauna vremea a fost un perfect subiect neutru de conversație. În ultimii ani, însă, vechiul obicei de a comenta sau de a te plînge de vreme a căpătat o direcție. Astăzi, în sfîrșit, se pune punctul pe i, s-a găsit vinovatul, cum s-ar spune. Care, bineînțeles, e întruchipat de alți oameni, de „nemernicii“ care distrug mediul și planeta. Iar dacă ți-a secat fîntîna, ți s-a uscat corcodușul sau ai auzit cîntînd cucul în iulie, cu siguranță, tot blestemata de încălzire globală e cauza. Chiar și orice răcire mai neobișnuită a vremii are, de fapt, la bază tot încălzirea generală.

Fenomenul propriu-zis ar trebui să aibă în centru o cifră esențială. Cît a crescut temperatura medie a aerului conform măsurătorilor sistematice care se fac de peste o sută de ani. Majoritatea estimărilor rezonabile arată de obicei că această creștere e undeva sub un grad Celsius în ultimul secol. Wikipedia în românește, care nu e neapărat o sursă științifică, dar e foarte populară, vorbește de 0,74 grade Celsius în ultima sută de ani. Activiștii de mediu avansează cifre mai mari și de cele mai multe ori nu vorbesc despre ce s-a înregistrat pînă acum, ci despre ce ar putea fi de acum încolo, ceea ce se apropie mai curînd de profeție decît de știință. Dar dintotdeauna omenirea pare să fi avut mai degrabă o sensibilitate la ideile de tip religios decît la cele de tip științific.

Așadar, după cîte se vede, una e încălzirea globală propriu-zisă, sîmburele de adevăr (care poate fi important), și alta e „nebunia“ provocată de ideea asta. Fiindcă în ziare, la radio, la televizor, pe Internet, dai mereu de ea. A ajuns să amintească de osanalele aduse conducătorilor comuniști sau, cum zicea o vorbă: de dimineața pînă seara, frumoase versuri cîntă țara. O litanie aproape continuă, o poezie care începe să pară de-a dreptul suspectă.

E de observat că prinde în special în mediile de stînga, probabil pentru că acolo religia tradițională e mai puțin prezentă și trebuie înlocuită cu ceva. N-ar fi de mirare ca, mult înainte să ne omoare încălzirea globală propriu-zisă, să ne smintească total propaganda ei. Desigur, trebuie să recunoaștem că poveștile astea au totuși efecte benefice. Ele fac oamenii să devină mai conștienți că trebuie să protejeze mediul înconjurător, că nu e bine să polueze, să arunce gunoaie, să defrișeze păduri etc. Sînt idei bune, care pot fi mai ușor induse prin asemenea metode „religioase“ decît prin explicații raționale. Dar dacă sîntem raționali, ne e totuși greu să acceptăm că încălzirea globală cauzează infecții virale la broaște, că are efecte negative asupra potenței masculine, că e cauza pentru care o stea de mare mănîncă recifele de corali sau să ne conformăm cererii de nu mai folosi spray-uri.

Cauzele, consecințele și toate ramificațiile fenomenului încălzirii globale formează un domeniu atît de vast, încît greu poate fi cuprins chiar și cu mințile unor echipe întregi de cercetători. Nu există un grad înalt de certitudine științifică, de tipul celui de care vorbea fizicianul Feynman, în care procentul de incertitudine nu merită a fi luat în seamă. Științele naturii și ale Pămîntului nu sînt chiar așa exacte, gradul lor de ambiguitate e important. Paradoxal e că speculațiile construite pe asemenea ambiguități duc la cele mai irefutabile certitudini. Cu cît mai complicate sînt lucrurile din punct de vedere științific, cu atît mai tari par a fi convingerile și mai mari majoritățile care le împărtășesc. În aceste condiții, aș zice că puțin relativism n-ar fi rău, după cum n-ar strica să ascultăm și alte păreri științifice decît cele care se înscriu automat în aceleași tipare.

Cînd un cercetător onorabil precum Constantin Crînganu, profesor de geofizică la City University of New York, a scris un text în care demonstra cu date, tabele și statistici că numărul și intensitatea uraganelor din Atlantic n-a crescut în ultima vreme (ba chiar dimpotrivă) și că doar pagubele provocate de acestea au crescut, dar nu din cauze climatice, ci din pricina măririi considerabile a densității populației de pe coaste, a fost imediat taxat de comentatorii de ocazie drept susținător al politicilor lui Trump. E nevoie de curaj ca să contrazici idei transformate în adevărate credințe populare.

Desigur, există și cercetători plătiți (de firmele petroliere, se spune) să facă lobby împotriva ideilor despre încălzirea globală. Tot așa există însă și fenomenul prin care unele proiecte științifice primesc mai ușor finanțare dacă includ (de multe ori formal) chestiuni legate de încălzirea globală. Mai sînt și cazurile în care savanți reputați au reclamat că importante instituții de presă nu i-au mai căutat niciodată după ce au înțeles că din studiile prezentate de ei rezultă idei contrare celor așteptate. E un fel de război ideologic, ca să nu zic iarăși „religios“. Ideile „pro-încălzire globală“ par să cîștige covîrșitor deocamdată.

Amenințări similare nu s-au bucurat nici pe departe de un „succes“ atît de puternic și de întins ca durată. Sînt destul de bătrîn ca să mi-aduc aminte de discuțiile din anii ’70 despre iminența unei noi ere glaciare. S-au pierdut în neant. Dar cine mai vorbește azi de boala vacii nebune, cea care îngrozea lumea în deceniul trecut? Sau cine mai știe ce s-a întîmplat cu teribila gaură din stratul de ozon? Vă spun eu, cică s-ar „vindeca“.

În fine, aș mai observa că, în ultima vreme, schimbarea esențială și incontestabilă de pe glob a fost nu atît a climei, cît a felului în care circulă informația. Așa se face că orice dereglare climatică locală poate fi speculată mediatic rapid pînă în celălalt colț al planetei. Se vinde bine. Și mă întreb dacă nu cumva ar trebui să luăm în discuție și încălzirea informațională.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.