Înapoi la dicţionar

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Am intrat într-un impas. Promiteam, la începuturi, un fel de „dicţionar“ al noţiunilor şi ideilor legate de educaţie. Mă trezesc acum că am şerpuit prin nenumărate meandre – educaţie şi criză, şi politică, şi mass-media, evaluare, curriculum, lectură, standarde şi topuri academice, motivaţie, responsabilitate ş.a.m.d. – şi că, furat de cîte vreun eveniment de pe scena publică sau de vreun impuls lăuntric, am pierdut şirul. „Înapoi la dicţionar“ – îmi zic. Hotărît, de această dată, să încep chiar cu începutul. 

Cred că sînt foarte puţini cei ce vor fi căutat vreodată în dicţionar cuvîntul „educaţie“. Îi prinzi sensul din zbor, tot auzind cum cutare „n-are educaţie“, cum „părinţii (nu) se preocupă de educaţia copiilor lor“ şi cîte altele. Toată lumea ştie ce-i aia. Pînă şi cîinii maidanezi şi pisicile. 

Pisica mea, de pildă, ar zice că e chestia care se întîmplă cînd ai pui, după faza cu linsul şi cu alăptatul. Şi că înseamnă, în esenţă, învăţatul, de către pui, să mănînci din cratiţă, să-ţi faci nevoile la lădiţă (să nu se enerveze stăpînii), să sari în sus şi să te dai peste cap elegant ca să prinzi diverse lucruri care se mişcă. Odată lucrurile astea deprinse, cam într-un an de zile, e cazul să sistăm lecţiile, iar dacă pisoii nu vor să înţeleagă că educaţia s-a terminat, cîteva stropşeli şi atenţionări cu laba or să-i ajute. 

Cam aşa procedăm şi noi, oamenii. Cu cîteva deosebiri. Prima este că de regulă nu ajungem să administrăm niciodată copiilor noştri stropşelile de „vezi-ţi de treabă“. La oameni, meseria de părinte e pe viaţă. Fără concedii, fără pensie. A doua este că tindem să rămînem educatorii copiilor noştri chiar şi atunci cînd rolurile s-au schimbat şi ei au ajuns să aibă grijă de noi. Nu numai meseria, ci şi vocaţia de părinte merge la oameni pînă la capăt. A treia deosebire este că mai chemăm şi din vecini – o doică, o bonă – ca să dea o mînă de ajutor. Nu e chiar o strategie singulară, dar destul de rară în lumea biologică. A patra: delegăm acest ajutor unor persoane specializate, organizate, de regulă, în ceea ce se cheamă instituţii. Cinci: în instituţii, copiii noştri sînt educaţi împreună cu alţi copii, ai altora. Şi, în sfîrşit, cea de-a şasea diferenţă este că educaţia se lungeşte, la puii de om, enorm: cam un sfert din viaţă, dacă nu şi mai mult, ei învaţă să trăiască. Cît timp irosit! Ba, dacă e să te iei după idei pedagogice mai recente –

de pildă –, între timpul vieţii şi cel al educaţiei ar trebui să punem semnul egalităţii. 

Asta e, la nivel elementar, educaţia: transformarea asistată a puilor în adulţi. Cu specificul de rigoare pentru

De aici încep şi complicaţiile. Sîntem o specie la care devine tot mai incert ce înseamnă să fii adult. Culturile tradiţionale foloseau – unele încă mai folosesc – rituri de trecere drept porţi ale intrării în maturitate. Sau considerau măcar un eveniment central (şi obligatoriu) al vieţii omului ca pe un „botez“ social al vîrstei adulte: căsătoria. 

Noi am dezvoltat, în plus, o sumedenie de strategii şi cu destinaţia „educaţiei pentru adulţi“. Se spune, pe bună dreptate, că ele diferă substanţial de cele adresate copiilor. De pildă, adulţii vin către actul educaţional, printr-o alegere mai mult sau mai puţin liberă – atunci cînd nu decid şeful sau grilele de salarizare –, cu un scop clar definit şi cu aşteptări precis setate. Copiii, în schimb, învaţă pentru că „aşa trebuie“, ca să fie în rînd cu lumea şi se-ntreabă ei înşişi ce o să li se întîmple pe parcurs. 

Delegarea de atribuţiuni. Asta e poate partea cea mai spectaculoasă a diviziunii sociale a muncii. Îi punem pe alţii să ne educe copiii, pentru că ei „au învăţat“ să facă asta mai bine decît noi. Au învăţat, evident, tot de la „alţii“. Cu alte cuvinte, ne-am format o reţea de părinţi-surogat, organizată, cum spuneam, în grădiniţe, şcoli, universităţi, asociaţii profesionale, centre metodice, agenţii de asigurare a calităţii, comisii şi consilii locale sau naţionale, institute de cercetări psiho-pedagogice, inspectorate, ministere de resort etc. O reţea amplă şi viguroasă, implicînd un număr uriaş de profesionişti, asupra căreia veghează, mai strict sau mai permisiv, statul. Riscul cel mai evident este ca acesta, atunci cînd îşi asumă o poziţie de forţă, ca în cazul regimurilor totalitare, să devină Părintele Suprem, cu drept de decizie necondiţionată asupra educaţiei copiilor noştri – în propriul său beneficiu, de bună seamă. E suficient să ne amintim de proiectul comunist de construcţie a „omului nou“ şi de ce a însemnat această sumbră himeră pentru învăţămîntul din România. 

Dar chiar şi în situaţii mai puţin dramatice, tot pe palierul de sus al organizării societăţii se iau şi se certifică, de regulă, deciziile majore care dau conţinut cuvîntului „educaţie“. Proiectul iluminist, de pildă, a considerat luminarea prin cunoaştere pîrghia fundamentală a emancipării şi a armonizării sociale. Rezultatele nu au fost chiar cele aşteptate. O optică utilitaristă deplasează accentul către formarea „forţei de muncă“, a „resursei umane“ necesare dezvoltării şi creşterii prosperităţii. Este cazul, de exemplu, al ţărilor din Extremul Orient, fie că e vorba despre capitalismul sud-coreean sau despre comunismul de piaţă chinezesc. Performanţele acestor sisteme, în care copilul este dirijat, de la o vîrstă timpurie, spre atingerea potenţialului profesional optim, sînt, nu o dată, spectaculoase. Întrebarea este în ce măsură ne convine sau nu să considerăm viaţa individului aproape exclusiv prin prisma capitalului economic pe care ea o reprezintă. 

Alte opţiuni se revendică, dimpotrivă, de la generoasa celebrare a Omului – cu majuscula de rigoare. Sînt modelele axate pe

, o sintagmă cuceritoare şi intens vehiculată, despre care ştim însă, din păcate, foarte puţin. Pentru că ideea încurajării unui parcurs evolutiv individual rămîne vorbărie goală atîta vreme cît nu avem nici un reper ferm faţă de care să putem judeca dacă punctul de destinaţie al fiecăruia e fericit sau nefericit. Or, în epoca noastră cea postmodernă stăm cam prost cu universaliile care se revendică de la majuscula mai sus pomenită. 

Educaţia ca inginerie socială, ca formare profesională, ca dezvoltare personală. Mai sînt şi alte sensuri posibile. Personal, mă simt atras cel mai mult de o definiţie vetustă, încă validă în interbelic, potrivit căreia scopul esenţial al educaţiei ar fi formarea de caractere. Nu-i aşa că, oricît de vagă şi de emfatică, sună frumos?  

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Săteanul care a scos din pământ conducta de canalizare a unei localități cu peste 5.000 de locuitori VIDEO
Un sătean din comuna Dragotești, din județul Gorj, a scos o parte din conducta de canalizare a localității învecinate Mătăsari, care-i traversează terenul gospodăriei sale, după ce s-a judecat timp de șapte ani cu Primăria.
image
Premieră în Moldova. Modul neașteptat în care fermierii și-au adaptat culturile după schimbările climatice: „Randamentul este semnificativ”
În contextul schimbărilor climatice, fermierii români își îndreaptă atenția către culturi alternative.
image
Legende pescărești cu monștri marini pescuiți la Sfântu Gheorghe: „A prins un morun de 675 de kilograme“ VIDEO
Sfântu Gheorghe, satul de pescari din Delta Dunării, a rămas în legendă pentru sturionii care se pescuiau aici în anii ’60–’80.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.