În vîrful dealului

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

România poate să devină o țară a pensiunilor din locuri pitorești. Dacă n-ar fi duhorile neplăcute din băi sau scurgerile proaste din cabinele de duș, care tind să devină brand național. „Bucuriile“ de altădată provocate de budele din fundul curții par a fi fost înlocuite de acest fenomen înrudit. Te poți gîndi că meșterii nu sînt în stare să monteze ca lumea sifoanele din podea sau de sub chiuvete, că nu mai știu să dea panta necesară conductelor de scurgere, că ventilația se face cu bani puțini și  nu funcționează bine. Tehnic vorbind, pot fi mai multe cauze, dar mulțimea acestor situații (să nu-mi spuneți că nu v-ați izbit de ele), uneori și în case particulare, scoate în evidență un adevărat fel de a fi, a way of life, cum zic englezii.

Scriam odată despre „vocația“ neterminării, despre casele construite pe jumătate, despre șantierele permanente, despre reparațiile fără sfîrșit, în fine: „Un zid părăsit / Și neisprăvit“. Dar mai există și „vocația“ terminării defectuoase, a lui „merge și așa“, a improvizațiilor care se permanentizează sau a neîntreținerii. De îndată ce o lucrare s-a încheiat, proprietarul răsuflă ușurat, făcîndu-și socoteala că asta a fost tot. Ce se mai strică după aia nu-l mai interesează și stricat rămîne. Dacă e vorba de propria casă, se poate spune că e treaba fiecăruia, dar cînd e vorba de ceva destinat publicului, e cu totul altceva.

Pe site-ul cochetei pensiuni din vîrful dealului scria că există masă de biliard. Poate că nimeni nu s-ar fi așteptat la altceva decît la o masă obosită, prost echilibrată, cu postavul murdar, chiar rupt pe alocuri, cu bile grele, eventual ciobite, cu tacuri ondulate și mante rigide, numai bună să te umple de nervi. Ei bine, masa aceea nici măcar nu mai exista. Proprietarul ne-a spus că era prea complicat să o tot mute din sala de mese ca să facă mai mult loc de dans ori de cîte ori avea vreo nuntă sau vreun botez (și avea mereu). Instalase, în schimb, o masă de ping-pong rabatabilă (mai ușor de mutat cînd apărea nevoia de spațiu suplimentar). Paletele erau însă jalnice, nu se putea juca cu ele. Odată fuseseră noi, dar apoi se uzaseră și nimeni nu se învrednicise să mai cumpere altele. Și cine se gîndește să vină cu paleta de acasă?

În cutia de șah și table existentă în hol (că tot am făcut în această revistă un Dosar dedicat celor două jocuri) nu erau decît pulurile pentru table. Cineva a considerat probabil inutil să mai pună și piese de șah. Cine ar vrea să joace șah adică, la o pensiune din vîrful dealului…

Ei, dar proprietarul se putea mîndri cu piscina, lucru rar prin părțile locului. Localizată într-un fel de subsol, era un loc pe care nimeni nu se înghesuia să-l folosească. Curată, fără să strălucească, avea vreo șase metri lungime și doi lățime. Adică nu prea puteai înota, iar turiștii se întrebau de ce ar intra acolo vara. Dar dacă ar fi fost iarnă, ar fi intrat? Pentru ce? De bălăcit, lumea se putea bălăci oricum în cabina de duș din propria cameră, mai ales că, după primele secunde, cădița se umplea de apă, că tot vorbeam de scurgere. Asta dacă suportai mirosul de care vorbeam.

Eram preveniți, din experiențe similare, că bicicletele, trecute și ele pe site, pot fi defecte. Proprietăreasa unei pensiuni celebre, unde bicicletele erau ruginite și nu mai aveau lanț sau pedale, ne spusese odată că ea nu se poate lupta cu lumea necivilizată și rea care le strică. Aici, în vîrful dealului, bicicletele încă mai funcționau, dar nimănui nu i-a venit să se urce pe ele ca să coboare dealul înalt pe care era pensiunea (ar fi fost singura variantă). Toți și-au pus problema complicatei întoarceri la deal. Ca și piscina, păreau a fi doar obiecte de inventar și de fală, menite să crească valoarea teoretică a investiției.

Rămînea opțiunea sedentară a televizorului din cameră. Toate canalele aveau însă purici, mai ceva ca în vremurile de tristă amintire. Proprietarul dădea vina pe furnizorul de cablu. Și uite așa puteai redescoperi binefacerile plimbărilor pe jos, prin natură. Obosit și flămînd după asemenea minunate plimbări, te întorceai la pensiunea cu de toate și mai nimic, unde puteai asculta sîrbele, horele și geamparalele de seară, noapte și dimineață de la petrecerea de botez aflată în plină desfășurare. Poate nu știți, pe la botezuri se chefuiește astăzi mai ceva ca la nunți. Există și o cutie specială, cu capac, un fel de pușculiță în care invitații pun banii. Vechile obiceiuri se îmbunătățesc, dar nu se schimbă. România profundă nu se dă niciodată bătută. Uneori ai senzația că va copleși orice încercare de modernizare, că civilizația nu prinde.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Soldații ucraineni au recucerit Lîman FOTO Twitter / Defense of Ukraine
Rușii, uluiți de dârzenia ucrainenilor de la Lîman: „Îi loveau gloanțele, dar înaintau ca nebunii”
Un soldat rus, care a fost rănit în lupta pentru orașul Lîman, a relatat cum soldații ucraineni continuau să avanseze în timp ce se trăgea asupra lor.
Brățara „Butonul Roşu“ va fi livrat de poștași
Brățara „Butonul Roşu“ va fi livrat de poștași. Cui e destinat serviciul care poate salva vieţi
Poşta Română devine partener în dezvoltarea sistemului de alertă Butonul Roşu, un serviciu complementar celui de urgenţă 112, destinat persoanelor singure, vârstnice, cu risc medical sau aflate în localităţi rurale sau izolate.
pompieri romani in grecia foto igsu
Avarie ivită la golirea Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare. Localnicii vor fi evacuaţi preventiv
Primarul comunei Roșia Montană a semnalat o avarie la golirea de fund a Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare, Localnicii din avalul Lacului de acumulare Piscicolă Tăul Mare vor fi evacuaţi preventiv.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.