În ţara zeilor

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Marea de altădată jpeg

Întîi a fost autostrada cea relativ nouă, mărginită de nesfîrşitele tufe de leandru înflorite în alb şi roz. Apoi, casele lor îngrijite şi aranjate cu bun-gust sau mai degrabă lipsite de orice prost gust coloristic şi arhitectonic. E acea atenţie acordată amănuntelor care, însumate, aduc tihna şi confortul unei locuiri. Mi-am zis că sînt oameni care ştiu nu doar să-şi trăiască clipa, ci şi să-şi amenajeze traiul pe termen lung. În urmă cu cîţiva ani, descoperisem pe o insulă cît de precis e orarul autobuzelor. Acum aveam să redescopăr şi cît de mult şi conştiincios muncesc angajaţii unui hotel. O femeie de serviciu (toate erau localnice, nu imigrante) ştergea, în fiecare dimineaţă, fiecare masă de pe terasă, urmînd strict o procedură care-l obosea pînă şi pe privitor. Folosea trei cîrpe diferite cu substanţe diferite şi nu se oprea pînă cînd nu freca de cîteva ori întreaga suprafaţă (care oricum lucea chiar înainte să fi fost ştearsă), picioarele şi porţiunile de dedesubt. De acelaşi tratament beneficiau dalele de piatră, pontoanele de scîndură şi întreaga curte a hotelului. Piscinele erau curăţate cu minuţiozitate, iar plaja hotelului, îngustă şi pietroasă de felul ei, fusese acoperită cu nisip adus din altă parte. Pentru confortul turiştilor, la intrarea în mare fusese amenajată o potecă din saci de nisip, pînă mai în larg, acolo unde fundul devenea nisipos de la natură. Lucrări impresionante, încă neterminate, se făceau pentru consolidarea falezei friabile. Muncitorii (localnici şi ei) lucrau cu sîrg, în ciuda temperaturilor caniculare, închizînd mii de bolovani într-un fel de cuşti de fier, încercînd să-şi mulţumească supraveghetorul, un fel de Hephaistos care urmărea cu severitate desfăşurarea operaţiunii. Şi aş mai spune că femeile care făceau curat în cameră nu au vrut să primească bacşiş, părînd chiar deranjate de un aşa gest.

Ştiu că e la modă să-i critici pe greci. A devenit aproape o banalitate să spui că stilul lor de viaţă pune în pericol zona euro şi însuşi marele proiect european. Criza economică şi politică prin care trec vecinii din sudul Peninsulei Balcanice ne-a făcut pînă şi pe noi, românii, să scoatem, din sertarul cu generalităţi, idei potrivit cărora ar fi nişte leneşi care dorm toată ziua, după care ies seara pe răcoare la cîrciumă pentru o partidă de table, că ar fi un popor obişnuit să cheltuiască mai mult decît produce, că bugetarii lor se bucură de privilegii exagerate etc. Mereu am avut vaga senzaţie că în spatele acestor clişee despre greci se ascunde de fapt un întreg infinit, mult mai complicat. Şi iată cum, cu ocazia recentei vacanţe, mi-am reînnoit impresia. Mi-ar veni să le zic celor iuţi la critică, parafrazîndu-l pe Rebreanu: Dumneavoastră nu cunoaşteţi poporul grec, dacă vorbiţi aşa. Ori îl cunoaşteţi de la televiziune şi din discursuri, şi atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiţi rău, prost şi leneş.

Ei bine, cred că am face mai bine să ne vedem lungul nasului şi să încetăm a căuta prin Europa locuri în care sperăm să descoperim probleme mai grave decît la noi. N-aş spune însă că în clişeele despre greci nu există şi un grăunte de adevăr.

Într-una din seri, am fost anunţaţi că vom putea asista la o nuntă ce urma să se desfăşoare pe una din terasele hotelului. Atunci am văzut şi acea latură mai bine cunoscută a grecilor. Întîi mirii, apoi şi naşii, şi socrii s-au prins într-un sirtaki din ce în ce mai rapid. În cele din urmă, toţi nuntaşii s-au alăturat unei nebunii ce făcea lespezile de piatră să duduie şi piscinele să se vălurească. Pînă şi ruşii de pe balconul de alături (singurii pe care-i bănuiam capabili să depăşească dezlănţuirea grecilor cu vreun cazacioc de balamuc) începuseră să aplaude şi să fluiere. Din Olimpul aflat la doi paşi au coborît cele trei graţii în rochii vaporoase, trimise probabil de însuşi tatăl lor, şi s-au prins în horă alături de droaia de copii ce răsăriseră ca din pămînt, de parcă fuseseră făcuţi chiar atunci, în toiul petrecerii. Însuşi Dionisos, descins din oraşul zeilor – Lithocoron, le privea de pe margine, iar în mare se iviseră trei luminiţe, semn că probabil Poseidon veghea din apropiere cu al său trident. Într-o aşa veselie îţi venea să zici că întreaga Europă poate să se ducă pe pustii. Să se dărîme şandramaua ca în Zorba grecul, să rămînă dansul. Ştiu că finlandezii, de exemplu, tocmai s-au declarat mai degrabă doritori să renunţe la euro decît să plătească datoriile altor popoare. Ţara lui Moş Crăciun s-a săturat să dea cadouri. Mi s-ar părea şi mai interesant dacă finlandezii ar renunţa şi la vacanţele din vesela Grecie, limitîndu-se eventual să pescuiască la copcă prin cele o mie de lacuri proprii. Şi cred că toţi scorţoşii firoscoşi de prin nord ar face bine să-şi amintească de cîte ori nu s-au bucurat de sejururile ieftine din Grecia. Ieftine, se zice, şi fiindcă grecii ocoleau plăţile la fisc. De asta însă, vrînd-nevrînd au profitat şi mulţi dintre cei care azi le arată datoriile cu degetul. Sigur, se poate spune că a venit momentul ca situaţia asta să înceteze, lumea să se responsabilizeze etc. Dar, apropo de fiscalizare, la orice local din Grecia, imediat ce ai stabilit comanda, înainte să vină mîncarea sau băutura, primeşti bonul fiscal. Bon pe care nu l-am văzut să lipsească de la nici un magazin sau dugheană, cît de amărîtă, ca şi cum ar fi vorba de o adevărată poruncă pentru toţi muritorii, venită chiar de la Hermes.   

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski, mesaj către militarii ruși: „Veţi fi ucişi unul câte unul”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat în timpul discursului adresat naţiunii că Rusia pierde bătălia, iar lumea nu va încuviința o întoarcere la vremurile de cuceriri coloniale.
Rapperul rus Walkie s-a sinucis FOTO Instagram
Un rapper rus s-a sinucis să nu ajungă pe front: „Nu sunt pregătit să ucid!“
Mobilizarea parțială a lui Putin îi sperie de moarte pe ruși. Un rapper s-a sinucis vineri, 30 septembrie, nu înainte de a lăsa un mesaj cutremurător în care a anunțat că nu este pregătit să ucidă.
festivalul dovleacului png
Festival al toamnei, în Buzău, cu sarmale, plăcinte și dulceață la discreție, toate preparate din dovleac
Bun la toate, dovleacul și-a câștigat un loc de cinste la Buzău, unde are dedicat un festival, în comuna Poșta Câlnău. Cele mai iscusite gospodine le-au arătat turiștilor ce se poate face din bostan.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.