"În odaie intunerec, în orchestră melodramă"

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

- sau despre condiţia şlagărului şi farmecul discret al redundanţei -

Oricum ai da-o, Caragiale e şlagăr. Vorbe şi fraze scoborîte din opera lui fac parte din substanţa limbii vii de la ora asta. E la liber, cum ar veni. E la punctul maxim la care poate ajunge o operă ficţională, la întîlnirea ei cu lumea – trecerea în viaţă şi devenirea, transformarea în parte firească, naturală, a lumii din care, în fond, a şi venit. Cînd e citat, în cele mai diferite circumstanţe, Caragiale poate suna extrem de relevant, de acid, de inspirat, în gurile unora, după cum poate suna calp, coclit, penibil, în gurile altora. Ca orice şlagăr, e supus şi poverii supra-citării, lălăirii boccii şi folosirii excesive. Iar cînd vine vorba despre eterna lui contemporaneitate – despre adevărul referitor la noi pe care îl conţine –, la fel... poate suna normal în gurile unora, şi ca dracu’ de fals în ale altora. Caragiale e atît de particular încît, atunci cînd e citat prost, neinspirat, îl mutilează pe autorul citării.

Conul Leonida faţă cu reaţiunea. Spectacol la Sala Mică a Teatrului Naţional. Regia – Silviu Purcărete. Cu Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Florentina Ţilea/Cătălina Sima. Scenografia – Dragoş Buhagiar. Muzica – Vasile Şirli. Un spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Municipal „Ariel“, din Rîmnicu Vîlcea. Dacă există jazz – simfonic – vodefil, acest spectacol e definiţia conceptului. Asta doar după ce însăşi noţiunea de spectacol suportă o redefinire care îi lărgeşte considerabil zona de semnificare. Nu doar pentru că ce se vede şi ce se aude aici e complex, ci pentru că e, în primul rînd, puternic, surprinzător şi eficient, ca un Blitzkrieg. Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ descompun şi recompun şlagărul ca pe o temă standard din jazz. Ca pe una dintre acele interpretări de graţie ale unei teme care se transformă în revelaţie muzicală. Ai auzit de multe ori pînă atunci înlănţuirile alea de sunete, dar n-ai crezut că pot suna aşa. Iar revelaţia nu vine doar din revalorificarea melodiei, ci din întîlnirea acesteia cu orchestraţia, cu aranjamentul muzical, care funcţionează ca o catapultă. Şi te trezeşti, dintr-odată, la altitudini la care se circulă rar, lăsînd în urmă orice teorie, bucurîndu-te doar de ce se vede de acolo.

Orchestraţia pe care se ridică textul lui Caragiale din acest spectacol se sprijină pe o citire regizorală la sînge. Doi mari actori, care înţeleg cu adevărat ceea ce spun, te plimbă prin zone de sens unde nici nu ştii la ce să te uiţi prima dată. S-a vorbit de mii de ori despre denunţarea felului nostru de a fi, despre sentinţa pe care ne-o semnează Caragiale, despre fatalitatea diagnosticului definitiv, venit de la cinicul doftor. Dar, de cele mai multe ori, toate astea sînt arătate cu degetul. Aici însă, actorii interpretează textul de la înălţimea unui tip de asumare atît de detaşată, încît gravitatea subtextului te loveşte ca suflul unei explozii. Una e să pui în scenă un text care vorbeşte, cu umor, despre lipsa de scăpare a personajelor condamnate să rămînă în lumea lor, definitiv bolnavă de neînţelegere, şi alta e să creezi un uluitor spectacol al neînţelegerii. În felul acesta, identificarea se mută în zone mult mai grave, mult mai profunde. Sentinţa prin care maladia populară a unui teatru generalizat îşi trăieşte suferinţa în vodevil e, cu adevărat, ceva care te cutremură.

Nu doar relevanţa actuală a textului te loveşte în plin, ci zona în care e direcţionată lovitura. Nu faptul că Leonida şi Efimiţa nu înţeleg ce e statul şi de ce politica naşte gravitate. Ideea statalităţii înseşi se cutremură sub lovitură, atunci cînd cei doi ridică neînţelegerea la cel mai sublim mod de satisfacţie a erorii. Certitudinea.

Dar orchestraţia acestui spectacol vine enorm şi din estetica lui vizuală. Spaţiul creat de Dragoş Buhagiar e cel puţin la înălţimea mizei la care lucrează regizorul şi actorii. Nu că ar fi vreo competiţie la mijloc. Nu e cazul de aşa ceva. Dar răspunsul spaţiului în care se manifestă viziunea regizorală a lui Silviu Purcărete – şi interpretarea acestor actori pentru care epitetele ar bruia imaginea reală – e unul atît de inspirat, încît devine un spectacol în sine. Nu unul care concurează spectacolul interpretării, ci care, situîndu-se la acelaşi nivel, face ca totul să devină, pur şi simplu, simfonic. Simţitul enorm şi văzul monstruos capătă aici un chip atît de concret, încît, paradoxal, ceea ce ai de priceput vine pe ocolite, şi tocmai de aceea se plasează unde trebuie, ca un ecou, nu ca un tacîm care ţi se trînteşte, cu zgomot, în faţă. Iar dedesubtul tuturor lucrurilor e sunetul spectacolului, muzica însăşi, ultima tuşă sclipitoare – superba contribuţie a compozitorului Vasile Şirli.

Pe la jumătatea spectacolului, textul e gata şi pare că… asta a fost. Nu vînd surpriza. Spun doar că aparenta redundanţă care urmează e un alt spectacol, în altă cheie. Nu e doar curaj la mijloc. Şi nu e o scremere speculativă a interpretării. E o modalitate extrem de ingenioasă de a supralicita şlagărul pentru că tocmai în asta constă condiţia lui. Fredonăm cu toţii refrenul, la nesfîrşit, iar vorbele lui fac parte, firesc, din ceea ce trăim şi din ceea ce sîntem.

La Sala Mică a Teatrului Naţional se joacă două spectacole excepţionale, pe texte de Ion Luca Caragiale. Două loturi, în regia lui Alexandru Dabija, şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea, în regia lui Silviu Purcărete. Sînt două lumi tulburătoare, extrem de diferite, care încă îşi aşteaptă un public.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.