În drum spre templul lui Poseidon

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
În drum spre templul lui Poseidon jpeg

După prima noapte petrecută în portul Alimos, pe yachtul abia ­luat în primire (cum am povestit în textul de săptămîna trecută), ne pregătim masa de dimineață în cockpit, la umbra bimini-ului (termen marinăresc, păi cum alt­fel), mai punem apă în tancuri, deși sînt deja pline, ducem gunoiul, cumpărăm iar gheață, mai strîngem colac o parîmă care pare încurcată… De fapt, ne facem de lucru, tragem de timp, de teama plecării. N‑am mai pus mîna pe timonă și pe maneta mașinii de un an de zile, iar în față avem, în premieră, ieșirea dintr-un port labirintic. În fine, ne facem curaj. Pornesc mașina, un diesel Yanmar japonez de 40 de cai-putere (motoarele sînt mici la veliere, că doar baza e vîntul). Deconectăm furtunul de apă și cablurile electrice. Desfacem mooring-ul (legătura de la prova cu „mortul“ de pe fundul mării) și legătura slabă de la pupa, cu pontonul. După ce și parîma tare, din vînt, e filată pe după baba, băieții strigă „Mola!“ și dihania de zece tone e liberă. Calea de întoarcere nu mai e simplă. Dăm mașina ușor înainte. Pare că aproape nu ne mișcăm, dar în spate deja ne despart metri buni de ponton. N-am timp să exersez cursa timonei, trebuie să nimeresc totul din prima. De la pontoanele paralele observ cum se mișcă vreo cîteva catarge. Chiar și de lîngă noi mai pleacă un velier. E trecut de ora 11, dar se pare că mulți au fost la fel de înceți în dimineața asta și s-au trezit să plece odată. Cu motor, prioritățile sînt de dreapta, ca la mașină. Pe unde e ieșirea? Amicul meu îmi pune în față telefonul cu harta Navionics. De pe un culoar din dreapta iese un catamaran mare, trebuie să-i dau voie. Din spate vin alte trei veliere. Încet-încet, ne aliniem unul după celălalt. Sîntem ca niște bărcuțe de hîrtie înșirate la vale pe canal. Apar balizele de ieșire și, dintr-odată, marea cea mare ni se deschide în față. Golful Saronic în toată splendoarea lui. E plin de ambarcațiuni de toate felurile, veliere, yachturi cu motor, feriboturi și vase de croazieră. Nu lipsesc nici imensele cargoboturi, echivalentele TIR-urilor de pe șosea, hoopa, cum le zic yachtmanii. Punem cap compas 165 de grade. Cu timpul, pînzele și catargele din jurul nostru se răresc. Ridicăm pînzele cu ceva opinteli fiindcă uităm să punem prova în vînt. În sfîrșit, randa și focul se umflă în toată splendoarea. Oprim mașina. Duduitul ei e înlocuit de fîșîitul velierului care se înclină frumos și începe să alunece sub vîntul din travers.

Aglomerarea nesfîrșită de paralelipipede și cuburi decolorate care e Atena se estompează în zare ca pixelii unei imagini prea îndepărtate, privită printr-un aparat electronic. Odată cu orașul, toate problemele noastre obișnuite rămîn brusc în urmă. Sîntem singuri cu barca noastră cea albă pe albastrul intens al mării. Se aud doar valurile și vîntul. Pentru prima zi avem un traseu destul de scurt, vreo 22 de mile marine, adică puțin peste 40 km, pînă într-un golfuleț din apropierea capului Sounion (unde e vestitul templu al lui Poseidon) în care vrem să ancorăm.

Trebuie să amintesc totuși că navele și yachturile cu vele merg foarte încet în comparație cu o mașină sau chiar cu o barcă cu motor. Într-o zi obișnuită nu e rezonabil să speri la o viteză medie mai mare de patru-cinci noduri (vreo opt kilometri pe oră). E mai degrabă ca viteza bicicletei unui pensionar. Curentul slow, promovat ca reacție la tot ce a devenit prea fast, face casă bună cu acest fel de transport. Dar cum orele și zilele la bord trec pe nesimțite, una după alta, și milele marine se adună în urmă. Așa se face că unii ajung chiar să facă înconjurul lumii duși doar de vînt. E drept însă că timpul lor, în toate sensurile, e cu totul altul decît al celorlalți.

Nici noi nu ne dăm seama cum, tot vorbind, schimbîndu-ne la cîrmă și făcînd manevre, sîntem deja aproape la destinație. Cînd să intrăm în golf apar niște concurenți. Cîteva yachturi care par a se îndrepta tot într-acolo. Bănuind care-i miza, pornim și motorul și ne întrecem cu ele. Ulterior aveam să descoperim că așa-i peste tot în apropierea porturilor sau a golfurilor bune de ancorare: cine ajunge mai repede are parte de un loc mai bun. În golf, deja sînt instalate la ancoră trei veliere ca al nostru. Facem și noi operațiunile de ancorare pe un loc ce pare a fi ultimul mai bun care a rămas, la vreo două sute de metri de o plajă pitorească. Punem dinghi (barca gonflabilă de serviciu) pe apă și îi fixăm motorul. Tragem de sfoară, dar degeaba. Nu pornește oricît îl gîdilăm. Avem și vîsle, dar renunțăm la ideea de a mai da o raită pe țărm. Facem o baie acolo, în mijlocul golfului, și ne pregătim de cină. Lîngă noi apar niște ruși cu un velier ceva mai mare. Pînă să arunce ancora repetă în mod enervant cîteva manevre. În cele din urmă se așază foarte aproape, chiar între noi și un alt ­yacht cu pavilion ucrainean. Ne spunem că noi n-am fi îndrăznit să-i înghesuim așa pe alții, și ajungem la concluzia că dintotdeauna necazul cu rușii e că sînt prea aproape.

Se lasă întunericul și începem o partidă de bridge în cockpit. Marea e ca uleiul. Ne învîrtim pe nesimțite în jurul ancorei și peisajul se schimbă mereu, ca la un restaurant rotitor. S-au liniștit și rușii. Dinspre nava lor răzbat acorduri de jazz. Dinghi al nostru stă legat la pupa ca un cățeluș în lesă, plescăind pe apă în ­stînga și în dreapta cîrmei. Velierele vecine își aprind luminile de ancoră din vîrful catargelor. Facem la fel. Arată ca niște lumînări uriașe care dansează pe apă. O scenă magică.

Foto: Andrei Manolescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.