În drum spre templul lui Poseidon

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
În drum spre templul lui Poseidon jpeg

După prima noapte petrecută în portul Alimos, pe yachtul abia ­luat în primire (cum am povestit în textul de săptămîna trecută), ne pregătim masa de dimineață în cockpit, la umbra bimini-ului (termen marinăresc, păi cum alt­fel), mai punem apă în tancuri, deși sînt deja pline, ducem gunoiul, cumpărăm iar gheață, mai strîngem colac o parîmă care pare încurcată… De fapt, ne facem de lucru, tragem de timp, de teama plecării. N‑am mai pus mîna pe timonă și pe maneta mașinii de un an de zile, iar în față avem, în premieră, ieșirea dintr-un port labirintic. În fine, ne facem curaj. Pornesc mașina, un diesel Yanmar japonez de 40 de cai-putere (motoarele sînt mici la veliere, că doar baza e vîntul). Deconectăm furtunul de apă și cablurile electrice. Desfacem mooring-ul (legătura de la prova cu „mortul“ de pe fundul mării) și legătura slabă de la pupa, cu pontonul. După ce și parîma tare, din vînt, e filată pe după baba, băieții strigă „Mola!“ și dihania de zece tone e liberă. Calea de întoarcere nu mai e simplă. Dăm mașina ușor înainte. Pare că aproape nu ne mișcăm, dar în spate deja ne despart metri buni de ponton. N-am timp să exersez cursa timonei, trebuie să nimeresc totul din prima. De la pontoanele paralele observ cum se mișcă vreo cîteva catarge. Chiar și de lîngă noi mai pleacă un velier. E trecut de ora 11, dar se pare că mulți au fost la fel de înceți în dimineața asta și s-au trezit să plece odată. Cu motor, prioritățile sînt de dreapta, ca la mașină. Pe unde e ieșirea? Amicul meu îmi pune în față telefonul cu harta Navionics. De pe un culoar din dreapta iese un catamaran mare, trebuie să-i dau voie. Din spate vin alte trei veliere. Încet-încet, ne aliniem unul după celălalt. Sîntem ca niște bărcuțe de hîrtie înșirate la vale pe canal. Apar balizele de ieșire și, dintr-odată, marea cea mare ni se deschide în față. Golful Saronic în toată splendoarea lui. E plin de ambarcațiuni de toate felurile, veliere, yachturi cu motor, feriboturi și vase de croazieră. Nu lipsesc nici imensele cargoboturi, echivalentele TIR-urilor de pe șosea, hoopa, cum le zic yachtmanii. Punem cap compas 165 de grade. Cu timpul, pînzele și catargele din jurul nostru se răresc. Ridicăm pînzele cu ceva opinteli fiindcă uităm să punem prova în vînt. În sfîrșit, randa și focul se umflă în toată splendoarea. Oprim mașina. Duduitul ei e înlocuit de fîșîitul velierului care se înclină frumos și începe să alunece sub vîntul din travers.

Aglomerarea nesfîrșită de paralelipipede și cuburi decolorate care e Atena se estompează în zare ca pixelii unei imagini prea îndepărtate, privită printr-un aparat electronic. Odată cu orașul, toate problemele noastre obișnuite rămîn brusc în urmă. Sîntem singuri cu barca noastră cea albă pe albastrul intens al mării. Se aud doar valurile și vîntul. Pentru prima zi avem un traseu destul de scurt, vreo 22 de mile marine, adică puțin peste 40 km, pînă într-un golfuleț din apropierea capului Sounion (unde e vestitul templu al lui Poseidon) în care vrem să ancorăm.

Trebuie să amintesc totuși că navele și yachturile cu vele merg foarte încet în comparație cu o mașină sau chiar cu o barcă cu motor. Într-o zi obișnuită nu e rezonabil să speri la o viteză medie mai mare de patru-cinci noduri (vreo opt kilometri pe oră). E mai degrabă ca viteza bicicletei unui pensionar. Curentul slow, promovat ca reacție la tot ce a devenit prea fast, face casă bună cu acest fel de transport. Dar cum orele și zilele la bord trec pe nesimțite, una după alta, și milele marine se adună în urmă. Așa se face că unii ajung chiar să facă înconjurul lumii duși doar de vînt. E drept însă că timpul lor, în toate sensurile, e cu totul altul decît al celorlalți.

Nici noi nu ne dăm seama cum, tot vorbind, schimbîndu-ne la cîrmă și făcînd manevre, sîntem deja aproape la destinație. Cînd să intrăm în golf apar niște concurenți. Cîteva yachturi care par a se îndrepta tot într-acolo. Bănuind care-i miza, pornim și motorul și ne întrecem cu ele. Ulterior aveam să descoperim că așa-i peste tot în apropierea porturilor sau a golfurilor bune de ancorare: cine ajunge mai repede are parte de un loc mai bun. În golf, deja sînt instalate la ancoră trei veliere ca al nostru. Facem și noi operațiunile de ancorare pe un loc ce pare a fi ultimul mai bun care a rămas, la vreo două sute de metri de o plajă pitorească. Punem dinghi (barca gonflabilă de serviciu) pe apă și îi fixăm motorul. Tragem de sfoară, dar degeaba. Nu pornește oricît îl gîdilăm. Avem și vîsle, dar renunțăm la ideea de a mai da o raită pe țărm. Facem o baie acolo, în mijlocul golfului, și ne pregătim de cină. Lîngă noi apar niște ruși cu un velier ceva mai mare. Pînă să arunce ancora repetă în mod enervant cîteva manevre. În cele din urmă se așază foarte aproape, chiar între noi și un alt ­yacht cu pavilion ucrainean. Ne spunem că noi n-am fi îndrăznit să-i înghesuim așa pe alții, și ajungem la concluzia că dintotdeauna necazul cu rușii e că sînt prea aproape.

Se lasă întunericul și începem o partidă de bridge în cockpit. Marea e ca uleiul. Ne învîrtim pe nesimțite în jurul ancorei și peisajul se schimbă mereu, ca la un restaurant rotitor. S-au liniștit și rușii. Dinspre nava lor răzbat acorduri de jazz. Dinghi al nostru stă legat la pupa ca un cățeluș în lesă, plescăind pe apă în ­stînga și în dreapta cîrmei. Velierele vecine își aprind luminile de ancoră din vîrful catargelor. Facem la fel. Arată ca niște lumînări uriașe care dansează pe apă. O scenă magică.

Foto: Andrei Manolescu

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.