În căutarea melancoliei lui Michel Houellebecq

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
În căutarea melancoliei lui Michel Houellebecq jpeg

Ştirea a făcut înconjurul lumii, traducătorii lumii trudesc, repede, repede: Michel Houellebecq a obţinut premiul Goncourt 2010, pentru La carte et le territoire (Flammarion). Literatura e o afacere de... febrilitate. Ne ţine în priză ultimul Houellebecq?  

O uşoară tandreţe faţă de personaje, îmbrăcată în ironie, colorează pe ici-pe colo tonalitatea egală, scriitura clasică, strunită, aproape rece. Aş spune că e o magistrală detaşare, de fapt, de lumea pe care o creează, cinismul lui Houellebecq n-a dispărut, ci s-a sublimat în detaşare empatică. Dacă Houellebecq excelează iarăşi, fără egal, este în a revela, în interiorul materiei de roman (şi o face ca şi cum romanul ar fi substanţa chimic revelatoare, ca în developarea clasică a fotografiei), osatura, sistemul lumii contemporane, angrenajele care o compun şi o fac să meargă înainte, formidabilul mecanism al acţiunilor umane pe această treaptă de evoluţie a istoriei. La carte et le territoire (Harta şi teritoriul) e presărată din loc în loc de cuvinte sau expresii scrise cursiv, subliniate anume de autor: artiste revolté, travail angoissé sur la mort, qualité à l’ancienne, consacrer l’ensemble de sa vie à l’art, hommage au travail humain, la crise des subprimes, glamour, joli garçon, retour aux fondamentaux de la nature, specialiste des opérations commando, redevenir tendence, formation du prix etc. Simpla lor înşiruire dă măsura colecţiei de poncifuri, clişee de corectitudine politică sau noţiuni-cheie care caracterizează societatea de azi – franceză şi occidentală, în general – şi pe care Houellebecq le arată cu degetul, aşa zis inofensiv-ilustrativ pe o pagină, de-a dreptul ironic pe alta, lucid peste tot. Considerat de majoritatea criticilor francezi drept cel mai reuşit roman al lui Houellebecq, La carte et le territoire respiră prea multă luciditate. Îmi aduc aminte de o replică a scriitorului, invitat prin 2005, la apariţia volumului La possibilité d’une ile (Posibilitatea unei insule, tradusă în 2006, la Polirom) în emisunea Vol de nuit a lui Patrick Poivre D’Arvor: „Care credeţi că este defectul dumneavoastră? – Sînt prea inteligent“. Michel Houellebecq este prea inteligent şi ultima lui ficţiune suferă din această cauză. (Cred sincer că şi autorul suferă cu adevărat din această cauză, nu e doar o poză provocatoare, printre atîtea altele.) Pentru el, lumea e un puzzle (uşor) de descifrat, personajele lui închipuie compoziţia tabloului, dar autorul, ştiind deja ansamblul pe de rost, nu mai transmite plăcerea refacerii acestui puzzle, autorul pare că se plictiseşte cu superbie. Pagină după pagină, tot aştept acea jubilaţie lejeră, unda de graţie pe care o respira, cred, Posibilitatea unei insule, mai ales în descrierile lumii de mîine, unde Houellebecq reuşea să facă tensiunea cumva luminoasă, adînc neliniştitoare bineînţeles, dar incandescentă, plasmatică. La carte et le territoire s-a răcit, şi unii critici văd aici un semn bun. Toate filoanele există înăuntru, ca nişte minereuri preţioase solidificate împreună. E, în acelaşi timp, o satiră a mediului artistic, meditaţie asupra identităţii şi a viitorului societăţii mondializate, autoportret tulburător delegat mai multor personaje, sub forma unei naraţiuni clasice, dar abil prospective, care ne ţine în prezentul personajului principal şi în acelaşi timp în viitorul destinului său, fără bucle temporale distincte. Houellebecq a ştiut ce ingrediente să pună şi în ce cantitate, i-a dat apoi un bobîrnac, „ia uitaţi ce bulgăre perfect natural“... Şi atunci de ce lipseşte, la lectură, uimirea (l’émerveillement), ca în faţa gratuităţii dintotdeauna a literaturii? Deşi cinismul provocator din celelalte cărţi s-a temperat mult, deşi există pagini bulversante despre procesul de creaţie, despre fulguranţele şi metamorfozele acestei stări de graţie, ultimul roman al lui Houellebecq nu e destul de melancolic. 

O definiţie personală a literaturii o aproximează ca fiind o materie subtilă în măsură să capteze/construiască revelaţii, nu neapărat grandioase, fie ele şi infinitezimale, de clipă, despre lumea viului şi neviului. Fiorul estetic şi fiorul metafizic, sînt, în ochii mei de cititor pasionat, de la sine înţeles, ingrediente obligatorii ale bunei literaturi, toate genurile la un loc. Revelaţia pe care mi-o dăruieşte ultimul roman al lui Houellebecq este aceea că mă aflu undeva într-un viitor al umanităţii şi, ca să aflu mai multe despre epoca de expansiune a mondializării, citesc cartea La carte et le territoire ca pe un document sensibil al epocii, în sensul de docu-ficţiune antropologică, perfectă reuşită în lumea cuvintelor a unei remodelări spectaculoase pe calculator, devenită între timp un fel de abecedar al acelui timp, tratatul literar de referinţă. La carte et le territoire va rămîne în istoria literaturii, indiscutabil. Ca un fel de biblie a timpului nostru, fără fior biblic.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.