În căutarea melancoliei lui Michel Houellebecq

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
În căutarea melancoliei lui Michel Houellebecq jpeg

Ştirea a făcut înconjurul lumii, traducătorii lumii trudesc, repede, repede: Michel Houellebecq a obţinut premiul Goncourt 2010, pentru La carte et le territoire (Flammarion). Literatura e o afacere de... febrilitate. Ne ţine în priză ultimul Houellebecq?  

O uşoară tandreţe faţă de personaje, îmbrăcată în ironie, colorează pe ici-pe colo tonalitatea egală, scriitura clasică, strunită, aproape rece. Aş spune că e o magistrală detaşare, de fapt, de lumea pe care o creează, cinismul lui Houellebecq n-a dispărut, ci s-a sublimat în detaşare empatică. Dacă Houellebecq excelează iarăşi, fără egal, este în a revela, în interiorul materiei de roman (şi o face ca şi cum romanul ar fi substanţa chimic revelatoare, ca în developarea clasică a fotografiei), osatura, sistemul lumii contemporane, angrenajele care o compun şi o fac să meargă înainte, formidabilul mecanism al acţiunilor umane pe această treaptă de evoluţie a istoriei. La carte et le territoire (Harta şi teritoriul) e presărată din loc în loc de cuvinte sau expresii scrise cursiv, subliniate anume de autor: artiste revolté, travail angoissé sur la mort, qualité à l’ancienne, consacrer l’ensemble de sa vie à l’art, hommage au travail humain, la crise des subprimes, glamour, joli garçon, retour aux fondamentaux de la nature, specialiste des opérations commando, redevenir tendence, formation du prix etc. Simpla lor înşiruire dă măsura colecţiei de poncifuri, clişee de corectitudine politică sau noţiuni-cheie care caracterizează societatea de azi – franceză şi occidentală, în general – şi pe care Houellebecq le arată cu degetul, aşa zis inofensiv-ilustrativ pe o pagină, de-a dreptul ironic pe alta, lucid peste tot. Considerat de majoritatea criticilor francezi drept cel mai reuşit roman al lui Houellebecq, La carte et le territoire respiră prea multă luciditate. Îmi aduc aminte de o replică a scriitorului, invitat prin 2005, la apariţia volumului La possibilité d’une ile (Posibilitatea unei insule, tradusă în 2006, la Polirom) în emisunea Vol de nuit a lui Patrick Poivre D’Arvor: „Care credeţi că este defectul dumneavoastră? – Sînt prea inteligent“. Michel Houellebecq este prea inteligent şi ultima lui ficţiune suferă din această cauză. (Cred sincer că şi autorul suferă cu adevărat din această cauză, nu e doar o poză provocatoare, printre atîtea altele.) Pentru el, lumea e un puzzle (uşor) de descifrat, personajele lui închipuie compoziţia tabloului, dar autorul, ştiind deja ansamblul pe de rost, nu mai transmite plăcerea refacerii acestui puzzle, autorul pare că se plictiseşte cu superbie. Pagină după pagină, tot aştept acea jubilaţie lejeră, unda de graţie pe care o respira, cred, Posibilitatea unei insule, mai ales în descrierile lumii de mîine, unde Houellebecq reuşea să facă tensiunea cumva luminoasă, adînc neliniştitoare bineînţeles, dar incandescentă, plasmatică. La carte et le territoire s-a răcit, şi unii critici văd aici un semn bun. Toate filoanele există înăuntru, ca nişte minereuri preţioase solidificate împreună. E, în acelaşi timp, o satiră a mediului artistic, meditaţie asupra identităţii şi a viitorului societăţii mondializate, autoportret tulburător delegat mai multor personaje, sub forma unei naraţiuni clasice, dar abil prospective, care ne ţine în prezentul personajului principal şi în acelaşi timp în viitorul destinului său, fără bucle temporale distincte. Houellebecq a ştiut ce ingrediente să pună şi în ce cantitate, i-a dat apoi un bobîrnac, „ia uitaţi ce bulgăre perfect natural“... Şi atunci de ce lipseşte, la lectură, uimirea (l’émerveillement), ca în faţa gratuităţii dintotdeauna a literaturii? Deşi cinismul provocator din celelalte cărţi s-a temperat mult, deşi există pagini bulversante despre procesul de creaţie, despre fulguranţele şi metamorfozele acestei stări de graţie, ultimul roman al lui Houellebecq nu e destul de melancolic. 

O definiţie personală a literaturii o aproximează ca fiind o materie subtilă în măsură să capteze/construiască revelaţii, nu neapărat grandioase, fie ele şi infinitezimale, de clipă, despre lumea viului şi neviului. Fiorul estetic şi fiorul metafizic, sînt, în ochii mei de cititor pasionat, de la sine înţeles, ingrediente obligatorii ale bunei literaturi, toate genurile la un loc. Revelaţia pe care mi-o dăruieşte ultimul roman al lui Houellebecq este aceea că mă aflu undeva într-un viitor al umanităţii şi, ca să aflu mai multe despre epoca de expansiune a mondializării, citesc cartea La carte et le territoire ca pe un document sensibil al epocii, în sensul de docu-ficţiune antropologică, perfectă reuşită în lumea cuvintelor a unei remodelări spectaculoase pe calculator, devenită între timp un fel de abecedar al acelui timp, tratatul literar de referinţă. La carte et le territoire va rămîne în istoria literaturii, indiscutabil. Ca un fel de biblie a timpului nostru, fără fior biblic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.