În arest la bibliotecă

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Marea de altădată jpeg

Puţin timp după Revoluţie, abia ce abandonasem prima mea profesie, că unei persoane foarte voluntare îi căşunase că ar fi musai să mă angajeze la o mare bibliotecă. Ştia ea că urmau să fie scoase nişte posturi la concurs. Luat repede, m-am lăsat dus de val şi am făcut ce mi s-a spus. În cîteva zile trebuia să învăţ un curs de biblioteconomie (am făcut rost de unul litografiat – cum era pe vremea aceea), să învăţ o limbă străină pe care n-o ştiam (un fleac!) şi, în general, să îmi reîmprospătez întreaga cultură generală.

Între timp, persoana cu pricina s-a zbătut să-mi aranjeze şi o întîlnire cu un director al acelei instituţii, să-mi explice în ce consta jobul pentru care dădeam concurs şi să-mi liniştească temerile. Tipul mi-a spus că e nevoie de oameni tineri care să informatizeze cataloagele, că examenul va fi foarte simplu, că întrebările de cultură generală vor fi de genul „Cîte partide fac parte din noul Parlament al României?“ etc. În cele din urmă, am fost convins să încerc.

A venit şi ziua concursului. Am intrat în clădirea cu ziduri groase şi cenuşii de piatră, în care îşi avea sediul marea bibliotecă. Deşi afară era vară şi soare, în interior lumina era aprinsă. O lumină care te făcea să te simţi bolnav şi nu reuşea să compenseze întunecimea sălilor foarte mari. Am fost îndrumat către o uşă înaltă pe care era lipită cu scotch o foaie A4 avînd scris pe ea, mare, cu pixul: „Concurs“.

Deşi sosisem cu minute bune înainte de ora anunţată, am avut surpriza să descopăr că ceilalţi concurenţi erau deja la locurile lor. Vreo şapte-opt. După ce am dat buletinul supraveghetoarei, m-a aşezat într-o bancă. Sala era înaltă şi friguroasă, cu o linişte de catedrală. La răstimpuri se mai auzea cîte o şoaptă sau cîte un foşnet de foi. Concurenţii mei încă studiau febril. În faţa mea stătea un ins cu o poziţie nefirească, probabil cocoşat, purtînd nişte ochelari cu lentile groase. Din cînd în cînd se uita uşor peste umăr cu gura deschisă, ca atunci cînd scoţi capul din apă la crawl. Mai în faţă şedea o fată într-o rochie înflorată, cu o jachetă pusă pe umeri, de sub care-i ieşeau mîinile subţiri ca nişte grisine. O altă fată, cu ochelari mari de muscă, aşezată paralel cu mine, îmi tot arunca priviri temătoare. O clipă mi-a trecut prin minte chiar să-i fac un semn urît, numai ca să-i ofer confirmarea că aş fi un individ periculos. M-am gîndit că, totuşi, poate aveam să devin coleg cu oamenii aceia. Mi se părea că, dacă aş fi strigat anumite cuvinte în gura mare, cu toţii ar fi dispărut ca dracul în faţa rugăciunii, că s-ar fi efondrat pur şi simplu, de ruşine. Eu tocmai renunţasem la o meserie în aer liber. Luni în şir bătusem munţii şi luasem tot soarele şi vîntul din Carpaţi. Mă simţeam aruncat într-o văgăună întunecată, printre nişte stranii apariţii.

Examenul a început şi m-am străduit să fac tot ce puteam, conştient fiind însă că n-am nici o şansă în faţa celorlalţi, despre care atunci realizam că întruchipează pe deplin specia numită şoarece de bibliotecă. Am descoperit surprins că una dintre întrebări era chiar cea cu partidele, pe care mi-o spusese directorul. Adică, se chema că aflasem dinainte subiectul? Eram unul dintr-ăia cu pile? Am început să-mi fac probleme. Şi dacă printr-o minune, şi cu pilele acelea a căror amploare poate că nici n-o bănuiam, aş fi reuşit să iau postul vreunui ins plin de talent şi cu o mare dorinţă de a fi bibliotecar, de exemplu, cocoşatul, cel cu ochelari ca fundurile de sifon?

Supraveghetoarea ne privea cu ochi de vultur. Mi-a adus aminte de bibliotecara de la şcoala generală, cea care ne chinuia în tandem cu profesoara de română. Una ne obliga să împrumutăm cărţi care nu ne interesau, cealaltă ne speria cu pedepsele pentru cei care depăşesc termenul de restituire. De atunci cred că mi-au înmugurit în minte o oarecare repulsie şi ceva complexe faţă de această instituţie. Pe la mijlocul anilor ’90, ca jurnalist, urma să am de-a face cu custozii de la Biblioteca Academiei, cu observaţiile lor iritate adresate unor oameni în toată firea, cu incredibila birocraţie, cu locurile obligatorii din sală... De fiecare dată îmi făceam reproşuri că nu aveam asupră-mi nici o carte de acasă, ca s-o citesc în lungile aşteptări pînă cînd mi se spunea că, dintr-un motiv sau altul, volumele sau ziarele pe care le solicitasem nu-mi pot fi puse la dispoziţie. Smerit în faţa marilor păstrători ai culturii, credeam că de fiecare dată e vorba de propriul meu ghinion. De abia după ce l-am citit pe Umberto Eco, am avut confirmarea că acest soi de bibliotecă nu era decît o pervertire, o instituţie care mai degrabă ascunde cunoaşterea decît s-o împărtăşească. Am descoperit că în lumea civilizată lucrurile stau cu totul altfel.

În orice caz, după ce acel concurs de la bibliotecă s-a încheiat, ţin minte cum am ţîşnit afară la soare şi m-am oprit direct la terasa Dunărea de lîngă Universitate. Am băut nenumărate beri cu prieteni de-ai mei geologi şi am pronunţat anumite cuvinte. N-am mai fost niciodată curios să aflu rezultatul concursului. Dar, în acea vară, am visat că acasă la mine veniseră nişte custozi să mă aresteze... să mă pună la raft.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.