Imnul naţional. Tricolorul. România

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Imnul naţional  Tricolorul  România jpeg

În timpul protestelor și marșurilor pașnice din prima jumătate a acestei luni, unii dintre participanți și au exprimat reticența sau dezacordul – fiecare în felul lui – față de intonarea imnului național. În seara de duminică, 12 februarie, în Piața Victoriei din București, cîteva zeci de mii de cetățeni au răspuns unui apel de a expune într-o anumită ordine și de a lumina cu ajutorul telefonului mobil cartoane colorate care alcătuiau imaginea drapelului național. Și în acest caz au fost participanți care s-au delimitat de acest gest. Imaginile filmate și fotografiile acestui moment au intrat însă cu succes în repertoriul iconografic al protestului care a făcut înconjurul Pămîntului, prin intermediul rețelei sociale, al publicațiilor și televiziunilor.

Cei care s-au delimitat de aceste gesturi sau cei care au criticat folosirea culorilor naționale și intonarea imnului au fost/sînt de părere că asemenea idei deturnează cumva direcția protestului. Se spune că așa ceva înseamnă o revenire la apucăturile comuniste, la o anumită formă de festivism patriotard, dar că prezintă și riscul direcționării acestor manifestații spre zona naționalismului ieftin, a falselor obsesii identitare. Din multe motive, această teamă poate fi una foarte întemeiată. E o teamă față de diluarea mesajului clar al protestului, față de parazitarea unei idei limpezi, care denunță acte de incorectitudine din partea Puterii în relație cu cetățeanul.

Mecanismul producerii de rătăcire în mesaje multiple și, finalmente, eșuarea în cu totul altă direcție a unei manifestații populare s-a folosit, nu doar la noi, pe scară largă. E absolut firesc să existe oameni care sînt foarte atenți și își manifestă vigilența în a preîntîmpina așa ceva. Sînt cei care știu că e suficient să agiți niște steaguri în timpul unui protest, să introduci, mai mult sau mai puțin discret, niște scandări despre patrie, să produci un fior al intonării imnului național pentru a îndepărta mulțimea de concretețea unei revendicări sau acuze cu adresă precisă. Sînt cei care știu că așa se poate face mutarea spre zona difuză a definirilor identitare, unde încep să apară părerile diferite, definițiile personale, entuziasmele fără măsură, pentru ca, la un moment dat, totul să se stingă în lehamite și renunțare. După cum se știe și că într-un asemenea context e cel mai ușor să plasezi imaginea dușmanului extern sau pe cea a eternei conspirații la adresa ființei naționale.

La fel de bine se știe și că aici, la noi, există o mare sensibilitate față de orice lucru care ține de mîndria, de semeția, de adrenalina ideii de a fi român. Într-un asemenea vîrtej emoțional, manipularea și impostura pot să înoate ca peștii în apă, gata oricînd să rînjească cu gura pînă la urechi. Un anumit tip de vigilență față de ocolirea acestor zone e, deci, absolut firesc. Cu toate astea, cei care simt nevoia de a avea cu ei un drapel național sau de a cînta imnul în timpul protestului nu sînt cu orice chip niște ființe slabe, niște victime sigure pe harta manipulării. Venim, ca experiență colectivă, dintr-o masivă istorie a confiscării ideilor de apartenență la niște valori și simboluri comune. Istoria stadioanelor și centrelor muncipale inundate de mulțimi tricolore, cîntînd patria și partidul unic, e încă vie. Iar nostalgia felului în care îi privim pe alții, din alte țări – cu un pic de condiment al invidiei față de felul în care își gospodăresc sentimentele și simbolurile naționale –, e o chestiune care încă ne rîcîie. Cîte discuții, mai mult sau mai puțin nostime, nu avem, cei mai mulți dintre noi, despre eficiența folosirii ideilor de patriotism la alții, dar și despre căznelile noastre de a găsi la acest capitol niște căi care să ne mulțumească?

În aceste zile, hotărîrea și coerența protestatarilor din București și din alte orașe ale țării generează entuziasmul trăirii unui anumit tip de unitate în interiorul manifestației. E un entuziasm care vine și din constatarea acumulării de experiență cetățenească, dintr-o istorie a ultimilor ani în care unii dintre noi au trăit miracolul descoperirii unor concretizări ale ideilor de demnitate, de statut real al calității de cetățean. Iar atunci cînd fenomenul devine și unul transgenerațional – cu toate ponderările și precauțiile semantice ale unei asemenea afirmații –, entuziasmul atinge niște cote cu totul noi. E un prag emoțional la care contribuie din plin și impactul internațional de imagine a protestelor.

Într-un asemenea context, în afară de claritatea mesajului, de umor, ironie, revoltă, solidaritate, apare și regăsirea manifestanților pe terenul unor valori simbolice ale comunității. Conținuturile acestor valori cer în mod direct, printre altele, și limpezirea eticii relațiilor între stat și cetățean. E un drum natural. Sentimentul recuperării demnității nu are cum să se manifeste doar punctual într-o asemenea situație, ci reverberează în mod firesc și în alte zone sensibile ale felului nostru de a fi împreună. Iar sentimentul de concretețe al unor idei care unesc niște oameni are nevoie, la un moment dat, și de simboluri care consfințesc acest fapt. Dincolo de tentativele de manipulare, de oportunismele unora, dincolo de mesajele unor instituții – unele complet aiuritoare, apărute din neant și trezite la o realitate despre care nu prea au idee –, a flutura un drapel național și a cînta imnul sînt gesturi în interiorul cărora poate încăpea și o doză de firesc. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

Foto: Andrei Ivan

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: