Îmi iau valiza de lemn şi plec

Publicat în Dilema Veche nr. 314 din 18-24 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Îmi aduc aminte gările în ianuarie, acum 20 de ani. În fiecare dintre ele, la capătul a cel puţin unui peron, o ceată de puştani cu mutre încurcate se învîrtea năucă pe lîngă valizele de lemn. Ultimele ore de civilie: doar bolnavii care aşteaptă o operaţie grea ştiu ce înseamnă exact asta.

Ce-o să fie? Cum o să mă descurc? Întrebările astea sună lemnos în pagină acum, după atîta vreme. Cam ca piciorul încălţat în bocanc, lovind cu sete valiza, să se ducă mai repede sub pat, la ora de inspecţie. Am făcut armata la Craiova. Într-un sat mic, Carcea, pe numele lui. Unitatea militară, ornată cu radare din toate epocile istorice (cred că-l aveau şi pe cel al lui Decebal) se găsea camuflată la capătul unui drum de ţară. Vara, treceai prin porumb. Iarna, printre nămeţi populaţi cu cîini vagabonzi şi înfometaţi. De bună voie nu ajungea nimeni acolo. În afară de mine: eram singurul voluntar. Vă explic mai tîrziu.

În prima zi m-au tuns. Cred că şi David Bowie a plîns cînd a aflat că bretonul meu, care reuşise să-l depăşească pe al lui în ultimul an de liceu (ajungea, cu puţin efort, pînă în gură), a căzut secerat sub rafalele foarfecei unui frizer cazon, complet heterosexual şi de asemenea indiferent la estetică. Am aflat mai tîrziu, odată cu păduchii, de ce e bine să ai părul scurt, chiar şi cînd nu se poartă aşa.

Apoi m-au îmbrăcat. Ţinută de iarnă? Gata de Siberia, probabil concepută tot acolo. Cea mai aspră ţesătură pe care o ştiam, combinată cu cea mai imposibilă din punct de vedere anatomic croială. Abia reuşeam să mă mişc: să lupt cu arma în mînă ar fi fost chiar imposibil. Dar poate că asta era şi ideea…

Oricum n-am luptat. Am cules doar. Întîi roşii, apoi cartofi, apoi struguri. O lună, două, trei, am făcut treaba ţăranilor plecaţi la oraş să lucreze în fabrici care produceau lucruri pe care nu le cumpăra nimeni. Asta era lumea noastră atunci, însă puteai să trăieşti bine mersi în ea: logica nu fusese încă inventată. Nimănui nu-i părea ciudat.

Apoi am început să ne instruim de luptă. Am tras cinci focuri de armă. Am mers în pas de defilare vreo două zile. Şi după aia ne-au băgat la radar.

[…]

Bun, lipseşte ceva text aici: am jurat să nu spun nimic nimănui din ce făceam noi la radar. Dar pot să vă dau un indiciu, pentru care sper să nu fiu condamnat. Ne uitam după avioane. În fiecare zi şi-n fiecare noapte. Regimul era curios să ştie dacă nu cumva vreunul dintre cursele care treceau pe deasupra avea şi-o altă treabă decît să ducă pasageri. Aşa că noi ţineam socoteala, cu cretă, pe o tablă de plexiglas transparentă. Planşetă se numea. Am văzut-o mai apoi într-un film istoric: englezii o foloseau prin anii ’50. Puteam rosti cam trei cuvinte pe secundă, ca să descriu poziţia avioanelor ăstora. Sau să ascult şi să desenez după ele. Ca un fel de robot uman. Şi nu, nu mă bîlbîiam pe vremea aceea…Vă daţi seama ce-ar fi însemnat asta pentru 150 de pasageri şi echipajul?

Dar nu despre asta e vorba aici. Ci de un sentiment, la care încerc să mai adun compatrioţi cu trăiri similare. Armata a fost cea mai bună perioadă din viaţa mea. Cea mai frumoasă. Cea mai fericită. Vreţi să ştiţi de ce?

Ştiu, nu vreţi. Ce dacă: tot o să vă zic. A fost frumos pentru că n-aveam de ales. Absolut nimic din jurul meu nu necesita o decizie. Ceaiul era la 6 dimineaţa. Tura începea la 8. La prînz era fasole (ooo, unde eşti tu, iahnie la cazan?). Părul era tuns lunar. Valiza era aliniată la capul patului. În ea nu se găsea nimic interesant. După o vreme, nici măcar scrisori de acasă.

Pur şi simplu nu se întîmpla nimic. Nu trebuia să mă întreb ce va fi mîine, poimîine, în week-end. De fapt, eram sigur că mîine va fi tot ca azi. Iar între aceste două zile, între prezent şi viitor nu se afla nimic altceva decît opt ore de somn într-un pat identic cu toate celelalte.

Uite, asta mi se pare şi acum orînduirea socială perfectă. Primeşti minimum necesar traiului, fără nici o deosebire de cel de lîngă tine. Ţi se spune ce să faci tot timpul, iar asta te scuteşte de o mulţime de frămîntări. Predai libertatea la poartă şi primeşti în schimbul ei liniştea. Liniştea absolută, aceea în care chiar ai timp să te concentrezi la esenţa ta, fără obiecte, pofte, griji.

Ce sîntem noi, oamenii? Dacă am fost vreodată mai aproape de răspuns, asta s-a întîmplat în armată. Ştiam. Simţeam. Înţelegeam. Din păcate, eliberarea mi-a frînt înainte de vreme cariera de filozof…

Dar tot mai ţin minte cîte ceva. Ştiu şi acum cine sînt. Soldat Mîndruţă, plansetist, UM 01848. Să trăiţi!

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.