Îmbrăţoşări

Publicat în Dilema Veche nr. 119 din 4 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-am fost niciodată un mare amator de îmbrăţişări, decît dacă răsăreau dintr-un sentiment într-atîta de spontan că nu putea fi stăvilit. M-am ferit de multe ori, cu îndemînare, de îmbrăţişătorii de profesie, dar nu întotdeauna am reuşit să scap. Să fii îmbrăţişat împotriva voinţei tale este ca şi cum ai fi luat prizonier de omul invizibil. Nu ştii ce te-a lovit. În unele ţări, cum ar fi Franţa, nu ai cum evita îmbrăţişările (şi pupăturile pe obraz) dacă-ţi cunoşti interesul. Francezii se îmbrăţoşează şi se ţocăie pe obraz chiar dacă se cunosc de numai cinci minute. Să eviţi îmbrăţişarea unui bărbat, mai ales dacă eşti femeie, e un fel de crimă împotriva naturii, în Franţa. În alte ţări, ca România sau Italia, bărbaţii băloşesc mîinile femeilor, dar acest obicei se demodează rapid, pe măsură ce populaţia se americanizează. În acelaşi timp, americanii se europenizează şi îmbrăţişarea capătă proporţii de molimă. Pe vremuri, americanii mai repede te-ar fi împuşcat decît te-ar fi îmbrăţişat. O strîngere ţeapănă de mînă era cam tot ce ar fi îndrăznit un american, presupunînd, pe bună dreptate, că a te apropia prea tare de oricine, fie el bărbat sau femeie, poate fi văzut ca un gest invaziv şi care ar putea atrage represalii. Această comportare prudentă şi-a găsit sfîrşitul în anii '60, cînd lascivitatea italienească (via Frank Sinatra) a devenit ultimul răcnet la New York şi s-a răspîndit apoi pe coasta de Est, pînă hăt, la Philadelphia. La jumătatea anilor '60 şi pînă spre sfîrşitul lor, hippioţii au început cu îmbrăţişările în California şi fenomenul s-a extins pînă în Midwest, cuprinzînd chiar şi mici porţiuni din Detroit. Îmbrăţoşarea de inspiraţie sinatriană a fost pentru îmbrăţişarea hippiotă ceea ce este martini-ul pentru joint. Visătorii ameţiţi ai lui Sinatra se îmbrăţişau gîndindu-se la sex. O îmbrăţişare ca lumea putea duce la un sărut mişto, iar sărutul - la cearceaf. Hippioţii se îmbrăţişau pentru a demonstra ubicuitatea Iubirii Supreme care se manifesta în toate lucrurile de pe pămînt, inclusiv în creaturile asemeni ţie. Îmbrăţişarea hippioţilor era un scop în sine, dar uneori ducea la sărutări, mozoleli, smulgeri de jeans şi uz de mărgele de amor cu ulei pentru Kama Sutra. În realitate, toate îmbrăţişările din anii '60 erau doar expresia poftei de viaţă care comunica bucuria americanilor de a nu mai fi în război sau atît de săraci încît să creadă că oricine îi ia în braţe vrea, de fapt, să le fure portofelul. În deceniile Suspiciunii (anii '80 şi '90), îmbrăţişările s-au retras, limitîndu-se doar la ocaziile cultuale şi ritualurile bandelor de cartier. Azi, în zorii veacului al XXI-lea, îmbrăţoşarea a revenit programatic, ca mai toate cele. Oamenii se îmbrăţişează ritual, ca parte a programului "zece paşi" sau la sfîrşitul slujbei de duminică. Cuvîntul "îmbrăţişări" este scris, de obicei, pe hîrtiile care se înmînează participanţilor, ca să ştie cu toţi ce se aşteaptă de la ei. Cu toate acestea, americanii se îmbrăţişează încă destul de ţeapăn, ca şi cum tot n-ar fi în regulă s-o faci. În parte, de vină e o rămăşiţă a vechii bănuieli că aceia care te îmbrăţişează sînt nişte hoţi prefăcuţi, iar restul este pur şi simplu sfioşenie. A atinge pe cineva era mare lucru pe vremea cînd în America de Nord trăiau doar o mînă de oameni, despărţiţi de patruzeci de acri de pămînt şi un catîr. Pe vremea aceea, dacă atingeai pe cineva era ca şi cum l-ai fi cerut în căsătorie. Chiar şi pe catîr, dacă îl atingeai cum nu se cade. Aşa stau lucrurile, dar, în ceea ce mă priveşte, mă transform într-un îmbrăţoşător. Cu cît îmbătrînesc mai mult, cu atît mai vîrtos îmbrăţişez oamenii. Fără conotaţii sexuale (mă rog, în majoritatea cazurilor), dar simt că un dram de afecţiune nu are cum să strice. Oamenii devin tot mai bătrîni şi mai fragili, îi văd mai rar decît pe vremuri şi fiecare îmbrăţişare poate deveni cea de pe urmă. Prefer să dispărem - ei sau eu - cu o îmbrăţişare. Şi nu cu o strîngere de mînă stîngace. Cred că m-am înmuiat de tot. Scrisori din New Orleans şi Mesi@ de Andrei Codrescu au apărut la Editura Polirom.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.