Iertaţi-ne că sîntem proşti

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Domnul Nicușor Stanciu este un fotbalist român, stelist, membru al echipei naționale, purtător al tricoului cu numărul 10, un jucător talentat și foarte apreciat. Nu știu ce-o fi fost în mintea domniei-sale, dar după meciul cu Franța, în deschiderea Turneului Final Euro 2016, „tricolorul“ a emis următoarea declarație: „A trebuit să facem un efort foarte mare azi. Toți am făcut ce ne-a cerut domnul Iordănescu. Lumea ar trebui să fie mîndră de noi, chiar dacă ne-a scăpat egalul.“ (sursa: gsp.ro) Nimeni nu poate spune ce-a fost în mintea domnului Stanciu, pentru că ar fi incorect și nepoliticos să facem presupuneri pe tema asta. Însă ceea ce putem face, fără frica de a-l ofensa pe emițătorul cuvintelor citate  mai sus, e să examinăm un pic declarația, așa cum e ea formulată, așa cum ni se adresează nouă, celor care o citim. Domnul Stanciu spune că „A trebuit să facem un efort foarte mare azi“. Păi… ce să înțelegi din treaba asta? Că ni s-a făcut sau i s-a făcut cuiva o favoare? Cum altfel ar putea să fie un meci de fotbal, împotriva Franței, în deschiderea unui turneu final? Meseria pe care domnul Stanciu a ales-o este cea de jucător profesionist de fotbal. Asta e esența profesiei sale – efortul foarte mare. Pentru asta cîștigă bani domnia-sa. Prin urmare, a vrut să spună că și-a făcut meseria? Sau, poate, a vrut să spună că un joc mare, pe un stadion mare, în fața a peste șaptezeci de mii de spectatori, merită un efort mai mare? Pentru că „ne vede lumea“ sau pentru că „nu trebuie să ne facem de rușine“? Dar în rest nu ne vede lumea? Iar dacă lumea observă că punem osul la treabă doar cînd sîntem văzuți, nu ne facem de rușine și mai rău? În sfîrșit, nu e suficient că domnul Stanciu ne-a pus în gardă că a făcut efort, domnia-sa a făcut și ce i-a cerut domnul Iordănescu.

Nu văd ce altceva ar fi putut face talentatul fotbalist român decît să asculte ce-i spune antrenorul. E parte din meseria domniei sale. Cum să fi procedat altfel? Să-l fi lăsat pe antrenor să-și scuipe plămînii urlînd indicații, iar domnia-sa să facă așa cum îl taie capul? Să-l fi lăsat pe antrenor să-și tocească buzele pupînd la iconițe, iar jucătorul să nu depună pe teren atîta efort, pentru că domnul antrenor e credincios și, sigur, Dumnezeu are grijă să iasă un rezultat bun? Pentru că „Dumnezeu e român!“, nu? Domnul Stanciu spune, cît se poate de limpede, că e un mare merit faptul că a făcut efort și a ascultat de antrenor. În plus, exprimă și punctul de vedere al coechipierilor, vorbind în numele lor. Iar pentru că a făcut efort și a ascultat indicațiile antrenorului, fotbalistul român crede că lumea ar trebui să-i fie recunoscătoare, lui și colegilor săi, deși meciul a fost… pierdut. E drept, jucătorii români s-au întrebuințat serios și au făcut un meci bun. Ei bine, noi trebuie să fim mîndri și recunoscători pentru faptul că au făcut ceva normal.  Da, e sport, e fotbal. Știu, pare o chestie neserioasă. Luată așa, repede, e doar declarația unui fotbalist care s-a auzit vorbind, dînd glas unor gînduri și scoțînd pe gură un șirag de perle. Dar ăsta e, din nefericire, punctul de vedere al multor compatrioți, care cer recunoștință pentru că fac exact ce presupune meseria pe care au ales-o. Iar tu, prostul din mulțime, o fărîmă din ceea ce se cheamă „lumea“, trebuie să fii recunoscător, să fii mîndru că ești compatriot cu unii care fac ce le cere meseria. Paznici care păzesc, piloți care zboară cu avioane, vopsitori care vopsesc, profesori care le vorbesc pe înțeles elevilor, brutari care fac pîine, doctori care tratează boli și salvează vieți, iar lista poate continua pînă la următorul turneu final. Unii dintre compatrioți, nu puțini, cred că statutul personal e absolut suficient pentru ca „ăilalți“ să le fie recunoscători. E suficient să fii zugrav și să intri în casa clientului la ora stabilită. Meriți recunoștință pentru asta. Dacă, după ce-ai ajuns, dai cu bidineaua, și dacă faci bine treaba asta, ești deja eroul unei națiuni. A-ți face datoria sau a te achita de ceea ce presupune meseria ta e un favor făcut semenilor, care trebuie să fie recunoscători. „Lumea“ asta proastă, idiotizată și adusă la stadiul de cantitate neglijabilă trebuie să fie mîndră de unii care își fac treaba pentru care sînt plătiți.

Tovarășii comuniști, printre perversiuni, în urma nenumăratelor partide de amor cu poporul, ne‑au lăsat și-o amintire foarte greu de tratat. Ideea că unii se sacrifică pentru noi, proștii care nu înțelegem, nu apreciem, dar nici nu merităm treaba asta. Lecția spune că trebuie să te fofilezi, să te strecori, să ai o viață cît mai lejeră, dar să dai impresia că faci un act de eroism, un sacrificiu, dacă te-ndupleci să faci, la un moment dat, exact ce-ți cere meseria pe care o practici. Chestia e să nu deranjezi, să te faci că muncești, să-ți vezi de interesul tău prin orice mijloace, iar cînd te nimerești în atenția publică să urli ca din gură de șarpe. Să strigi cît te țin plămînii, cum nu mai poți tu de efort, cum te sacrifici, cum te jertfești pe altarul iubirii pentru semenii tăi, făcîndu-ți meseria. Vorba unui mare fotbalist care, ulterior, și-a retras cuvintele: „Noi merităm statuie!“ Și, dacă tot veni vorba despre merit, să ne amintim și altă vorbă de la noi, celebră prin profunzimea masochismului: „Ne merităm soarta“.n n n

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.