Iarnă grea

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Marea de altădată jpeg

Nişte meteorologi polonezi (!?) prevedeau în 2010 că avea să urmeze o iarnă neobişnuit de grea (cea trecută), motivîndu-şi prognoza prin încetinirea curentului Golfstream. Nu mi-aduc aminte să fi fost o iarnă specială. La sfîrşitul lunii decembrie 2011, meteorologii români făceau o estimare pentru luna februarie, pe care dacă o citeşti astăzi, te apucă rîsul: „...în sud-estul, sudul şi vestul ţării, temperaturile medii lunare pot fi mai ridicate decît în mod obişnuit (...) cantităţile medii lunare de precipitaţii vor fi apropiate de normele climatologice în cea mai mare parte a ţării, cu excepţia zonelor sud-estice şi sudice unde, local, acestea se pot situa sub mediile multianuale lunare“ (cf. realitatea.net). La fel de amuzant e că unii oameni de ştiinţă (de la Institutul pentru Cercetări Climatice de la Potsdam) explică asprimea actualei ierni prin fenomenul încălzirii globale (se pare că ştiinţa actuală a ajuns la nivelul la care poate demonstra orice). Doar cercetătorii britanici (tot ei, săracii) par să fie mai aproape de realitate. Prin toamnă avertizau că iarna aceasta ar urma să fie neobişnuit de grea în Europa.

Fiecare ţară îşi are meteorologii ei, dar şi lupta cu iernile e condusă în fiecare ţară, cu mai multă sau cu mai puţină ştiinţă. În Austria, de pildă, imediat după o ninsoare deasă care a durat trei zile întregi, am văzut o şosea de mare altitudine deszăpezită pînă la asfalt. Tot în timpul unor ninsori puternice, porţiunea ungurească a autostrăzii Budapesta – Viena era aproape de necirculat, în timp ce pe partea austriacă se mergea aproape ca vara (şi datorită parazăpezilor). Tot aşa, trecînd odată graniţa dintre Austria şi Italia, am descoperit însemnatele diferenţe între eficienţa (sau hărnicia?) unora şi a altora (ghiciţi în favoarea cui). Dar trebuie să recunosc că emoţii la volan am trăit şi în Austria, pe nişte şosele secundare îngheţate şi bătute de viscol. Şi i-am auzit pe localnicii de acolo plîngîndu-se că la ei deszăpezirea e mult mai greoaie decît în Germania. Probabil că, la rîndul lor, nemţii îi dau de exemplu pe scandinavi. Există însă şi locuri din nordul îndepărtat, de la care nici nu se mai pune problema deszăpezirii şi toată lumea înţelege asta. Mai sînt şi zone, cum ar fi unele localităţi din Elveţia, în care zăpada e lăsată pe carosabil în mod tradiţional, aşa încît oamenii să se poată folosi de schiuri şi sănii. Maşinile sînt puţine, doar electrice, şi echipate cu lanţuri. În Marea Britanie, pe cît de formidabile sînt serviciile meteorologice pe care le-am amintit, pe atît de execrabile se dovedesc cele de deszăpezire.

Oricum, de cîte ori ninge mai tare, şi în ţările avansate apar tot felul de discuţii, comparaţii sau nemulţumiri. Nu există nişte repere universal valabile în domeniu. Nicăieri lucrurile nu-s perfecte.
La noi însă, pare că se bîjbîie sistematic pe toate planurile, iar în urma unei ninsori ceva mai puternice ne-am ales cu multe zeci de morţi. De fapt, nici opinia publică şi nici presa nu au o idee lămurită asupra limitei dintre o iarnă grea şi una obişnuită (lamentările şi exagerările sînt la fel de mari în ambele cazuri). Nu pare deloc clar nici cînd, cît şi cum trebuie să intervină autorităţile, nici ce revine indivizilor particulari în situaţii simple sau mai grave. Sînt lucruri la fel de tulburi ca şi percepţia diferenţei dintre puterile statului şi cele ale lui Dumnezeu. Autorităţile au, sau ar trebui să aibă, anumite obligaţii (deszăpezire, aprovizionare, intervenţie de urgenţă etc.). Uneori însă, forţele lor pot fi covîrşite de dimensiunea dezastrului natural. Ce face atunci populaţia? Le înjură pentru incompetenţă sau li se alătură solidar? Cetăţenii pot considera, pe drept cuvînt, că au plătit nişte taxe pentru ca statul să-şi facă treaba. Dar, de la ce moment trebuie luată în considerare, în mod obiectiv, ideea că pentru a o scoate la capăt, forţelor statului, plătite de contribuabil, trebuie să li se alăture benevol şi populaţia? Uneori lucrurile sînt relative, nu pot fi despărţite exact. Aici intervine credibilitatea. Una e cînd cetăţenii au o percepţie binevoitoare faţă de cei care-i conduc, alta e cînd o bună parte a populaţiei îi consideră hoţi. Una e cînd vezi că s-au luat din timp măsuri de prevenire a calamităţilor, că în locurile expuse s-au instalat paravane contra zăpezii, că pe văi s-au construit ziduri contra avalanşelor şi că, în general, autorităţile îşi dau interesul, alta e cînd auzi că în ierni uşoare s-au cheltuit sume nejustificate pentru deszăpezire sau cînd vezi că au fost inaugurate drept bune nişte autostrăzi plătite exagerat şi care devin nefuncţionale la prima ninsoare. În această din urmă variantă, nu le poţi pretinde oamenilor să muncească voluntar alături de jandarmi sau de armată. Lenevia unor cetăţeni, care l-a scandalizat pe noul prim-ministru, e pe măsura indolenţei unor funcţionari din administraţie care îl scandalizează pe contribuabil. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.