Hrana noastră cea de toare zilele...

Publicat în Dilema Veche nr. 178 din 5 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O fi axa Bucureşti-Londra-Washington preferinţa noastră publică, iar bătrîna Franţă - doar o mătuşă senilă la care ne uităm cu milă sau cu silă de potaie puberă ce se visează doberman adult, dar cînd e vorba de viaţa noastră intimă, de preferinţele noastre profunde şi nu neapărat corecte politic, lucrurile stau exact invers: lumea anglo-saxonă este tot ce poate fi mai la antipodul felului nostru de a fi, iar aroganţii de franţuji sînt exact cum ne place nouă să ne credem - şi încă ceva în plus. Spuneau nişte românaşi de-ai noştri, lucrători la Dublin: Ăştia de aici aleargă mereu, n-au niciodată timp! Noi, cînd ne aşezăm la masă, ne facem timp, ne place să mai stăm şi puţin de vorbă la un pahar de vin... Ei bagă repede în gură şi pleacă mai departe! Îmi aduc aminte şi de un director dintr-o multinaţională care m-a întrebat odată de ce pierd românii atîta timp cu masa la negocieri? Am oameni care vin din America sau din Asia pentru cîteva ore, să rezolve o afacere precisă, să decidă dacă da sau nu, şi nu apucă să stea de vorbă despre problema lor pentru că partenerii români trag de ei să meargă întîi la masă, să bea un pahar... - se plîngea acesta. Apoi, cu frica de "dreptul la diferenţă", m-a întrebat, scăzînd brusc vocea: Este ceva cultural la voi, o credinţă tradiţională a românilor?... Se pare că, într-adevăr, este "ceva cultural" şi la ei, şi la noi. Ceva surprins de mult de intuiţiile interculturale şi prins temeinic în stereotipurile despre culturile celorlalţi. Dar, cîteodată, unele dintre aceste stereotipuri se dovedesc, în anumite privinţe, tulburător de adevărate. Este ceea ce a demonstrat cu eleganţă de maestru Claude Fischler într-un recent colocviu de la NEC, dedicat hranei şi mîncatului în lumea de astăzi. Mai întîi, pentru că tot am vorbit de timp, statisticile arată ceva cutremurător: timpul acordat mesei scade într-un ritm alert pretutindeni în lume, americanii conducînd, evident, detaşat, în acest top. Franţa este mult în urma mediei europene. (România nu figurează, ca de obicei, în aceste statistici comparative.) Mai mult, tot mai mulţi oameni fac şi altceva în timp ce mănîncă sau, adesea, mănîncă în timp ce fac ceva anume. A mînca şi a lua masa devin astfel tot mai mult două lucruri diferite: lumea continuă să mănînce, dar tot mai puţini pierd timpul cu luatul mesei. Ce mai înseamnă atunci "a mînca"? Iată ce sugerează datele culese timp de cîţiva ani de zile de către Claude Fischler şi coechipierul său, un psiholog american, în cinci culturi "euro-atlantice" diferite. Pentru simplificare, ne vom referi în primul rînd la SUA şi Franţa, deoarece în toate exemplele ce vor urma, cele două culturi ilustrează cel mai bine polarităţile lumilor recente. La extrema anglo-saxonă, hrana înseamnă, de cele mai multe ori, pur şi simplu nutriţie. Adică, o combinaţie precisă şi măsurabilă de glucide, lipide, vitamine etc., selectate şi ingurgitate în cunoştinţă de cauză. Aşa stînd lucrurile, mîncatul devine o problemă de alegere personală şi, în consecinţă, de responsabilitate personală: trebuie să ştiu exact ce cuprind alimentele ca să pot alege în deplină cunoştinţă de cauză; şi trebuie să procedez astfel deoarece sînt singurul responsabil de modul în care mă construiesc pe mine - corpul meu - prin ceea ce bag în mine. Pe scurt, mîncatul este o problemă personală, care priveşte corpul meu şi, astfel, persoana mea. Punct. În mod (aparent) paradoxal, controlul social este însă maxim în această variantă de maxim individualism. Acest lucru devine şi mai clar în cazul sancţiunilor: a nu proceda astfel, cu o maximă responsabilitate personală pentru corpul propriu, înseamnă asumarea unui risc - şi vai de cel care riscă i-raţional! A unui risc social, deoarece această i-responsabilitate a mea se poate traduce în diverse forme de boală, care fac să devin o belea pentru cei din jur şi - mult mai grav - pentru măria sa contribuabilul, nevoit să participe cu sudoarea muncii sale la asigurările mele. A mînca devine astfel o problemă strict personală de sănătate, la fel de strict reglată însă, la o extremă, de mecanismele generale de siguraţă alimentară şi controlată, la cealaltă extremă, de ochiul vigilent al marilor firme de asigurare. Şi plăcerea în toată această poveste? - nu mă pot eu stăpîni să (mă) întreb. Fischler a avut şi el această curiozitate şi a înregistrat, de pildă, frecvenţa apariţiei cuvîntului "plăcere" în interviurile despre masă şi mîncare. Rezultatul: în discursurile americanilor, "plăcere" apare asociat cu mîncarea doar de două ori; în cazul francezilor, "plăcere" apare de 74 de ori. Curiozitatea cercetătorilor a mers însă mult mai departe. Pentru aceasta, au inventat tot felul de mici povestiri-test. De pildă: O cofetărie oferă o gamă de 10 tipuri de îngheţată de marcă, în timp ce o alta oferă posibilitatea de a alege între 60 de feluri de îngheţată; pe care aţi alegea-o? 56% dintre americani aleg a doua cofetărie, considerînd că posibilitatea de a avea cît mai multe opţiuni este esenţială; 68% dintre francezi o aleg pe prima, considerînd că le este absolut suficient să aleagă dintre cele 10 feluri de îngheţată. Sau: Mergeţi în vacanţă şi aveţi de ales între un hotel în care camerele sînt foarte confortabile, dar bucătăria este mediocră şi unul în care bucătăria este excelentă, dar camerele nu sînt chiar foarte confortabile. Ce aţi alege? Vă las să ghiciţi cine ce a ales... Sau faimoasa vorbă despre a "plăti nemţeşte": Dacă mergeţi cu doi prieteni buni la masă, cum faceţi plata? Peste 50% dintre germani, englezi sau americani au răspuns că plătesc individual, fiecare cît a consumat, faţă de sub 20% în ţări precum Franţa sau Italia, care preferă să împărtăşească costurile. Dacă v-aţi săturat de cifre, iată şi ceva metafore despre corpul nostru cel supus mîncatului: este ca un pom - au spus două treimi din francezi. Este ca o maşină sau ca o uzină sau, mai degrabă, este un templu - au declarat americanii. Corpul-templu şi hrana-sacrificiu... A spus cineva că economia de piaţă nu are şi ea propriile sale credinţe "sacre"? Iar micile mele trivialităţi haihui? Nu, doamnelor şi domnilor, este cea mai pură şi delicioasă ontologie, este vorba despre însuşi statutul individului, despre reprezentările în act ale subiectului contemporan supus riscului deloc imaginar al disoluţiei într-un snop de alegeri raţional disjuncte şi emoţional înfricoşate. Este vorba despre ceea ce (nu) mai sîntem!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

6 front femeie de serviciu jpg
Meseria care își schimbă numele în România după trei decenii. Peste 76.000 de contracte de muncă vor fi modificate
Denumirea „femeie de serviciu” urmează să dispară din Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), după mai bine de trei decenii în care a fost utilizată în documentele oficiale. Ministerul Muncii a avizat schimbarea.
FOTO Inquam Photos / George Călin
Incendiu la mansarda unui hotel din Poiana Brașov. Mai multe echipaje de pompieri și ambulanțe au fost trimise la fața locului
Un incendiu a izbucnit duminică seara, în jurul orei 19:30, la mansarda unui hotel din stațiunea Poiana Brașov. Pompierii au mobilizat mai multe echipaje de intervenție, existând riscul ca flăcările să se extindă.
Dr  Mihaela Bilic ofera solutiile pentru accelerarea tranzitului intestinal, foto Facebook jpg
De ce ajungem să ne îngrășăm în timpul postului? Mihaela Bilic atrage atenția asupra alimentelor care aduc kilograme în plus
Postul nu înseamnă automat o alimentație cu mai puține calorii. Deși multe persoane renunță la carne, lactate și ouă în această perioadă, ajung să consume în exces alte produse care favorizează acumularea kilogramelor.
753694876 27590312560636543 1201526594054065723 n jpeg
Dezbatere aprinsă pentru titlul de „cel mai urât oraș din România”. Slobozia-„o benzinărie mai mare”, Turda- „moartea pasiunii”, Giurgiu-„o depresie”
O întrebare aparent simplă, publicată pe rețelele de socializare-„Care este cel mai urât oraș din România?”-a declanșat o dezbatere aprinsă pe rețelele de socializare, unde internauții au nominalizat zeci de localități din țară
ministrul muncii florin manole si a facut podcast
Florin Manole și-a lansat canal de YouTube. Ce a anunțat despre indexarea pensiilor din 2027 și reducerea taxării salariilor mici
Florin Manole și-a lansat un canal de YouTube, unde va publica săptămânal un podcast în care promite să clarifice subiecte de interes public și să răspundă întrebărilor primite de la cetățeni.
italia png
O vacanță de vis în Italia s-a transformat într-o dezamăgire pentru o familie. Au cheltuit 3.000 de euro: „M-aș mai întoarce? Nu prea curând”
Ar fi trebuit să fie zece zile de vis, într-un loc de o frumusețe rară. Cu toate acestea, după ce un turist a plătit nu mai puțin de 3.000 de euro, a avut parte de o experiență dezamăgitoare care l-a lăsat fără cuvinte.
Google, foto Shutterstock jpg
Câștigă peste 323.000 de dolari pe an la Google, dar trăiește cu mai puțin de 20.000! Cum reușește un tânăr de 26 de ani să economisească aproape tot salariul
La doar 26 de ani, Charles Broomfield are un venit anual la care mulți oameni doar visează. Lucrează ca analist în securitate AI la Google și urmează să câștige aproximativ 323.000 de dolari în 2026.
Alex Coita electrician 22112026 12 jpeg
A intrat la școala profesională cu 5,70 și a absolvit cu 9,36. Povestea tânărului din Bihor care vrea să devină inginer
Un tânăr din Bihor a intrat la școala profesională cu media 5,70 la Evaluarea Națională, dar a absolvit cu 9,36. În cei trei ani, a devenit electrician calificat, a obținut premii la concursuri de specialitate și a fost nominalizat la o gală națională.
Vladimir Putin FOTO AFP
Putin ar fi acceptat garanții de securitate pentru Ucraina după modelul Articolului 5 din NATO. Ce ar primi Rusia în schimb
Președintele rus Vladimir Putin ar fi acceptat, în discuții private, ca Ucraina să primească garanții de securitate din partea Statelor Unite și a statelor europene, după modelul Articolului 5 al NATO, în cadrul unui eventual acord de pace.