He & She

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Mergi la o bere sau la un vin cu prietenii. Mai devreme sau mai tîrziu, apare în discuție, inevitabil, subiectul alegerilor prezidențiale din Statele Unite. Dacă ești un pic atent la ce se vorbește pe la alte mese, o să constați că și alții sînt la fel de preocupați de subiectul ăsta. Vorba inegalabilului Gheorghe Dinică (sau a oricui o fi spus-o primul, oricum, asta contează mai puțin): „Țară mică, domnule. Cîteva mese…“ Între timp, nimeni nu poate răspunde mulțumitor, deocamdată, la întrebările astea: „S-o fi mărit țara? Sau s-o fi micșorat lumea?“ Pentru că o planetă întreagă e preocupată de același subiect. Cine iese? Cine se alege? Ea? Sau el?

În America, esențializarea acestei discuții despre „ea sau el“ atinge niște dimensiuni și niște limite pe care noi, pe aici, nu le putem percepe din cauza cadrului foarte diferit. Cert e că și pe ei, dar și pe noi, orice o fi însemnînd „noi“ în toată lumea asta largă, ne interesează foarte tare același lucru. Cine iese? Cine cîștigă meciul ăsta inginerit după cele mai contemporane detalii ale unui meci dintr-o arenă de sport? Pentru că livrarea acestei mărfi ține cont, enorm, de noțiunea de „meci“, cu care sîntem familiarizați profund, cu toții, oriunde ne-am afla. Pentru „ei“, acolo, în țara în care au loc aceste alegeri, e un moment foarte important. Mai ține „coșmelia“ establishment-ului? Cîștigă lumea băncilor și a edificiului afacerilor colosale? Adică ăia care au produs Criza profundă? Sau vine „tipul ăsta dintr-o bucată“ și năruie tot, inaugurînd o nouă eră în istoria lumii de peste Atlantic? Uitîndu-se, deseori, un aspect esențial. „Tipul dintr-o bucată“ vine tot din tabăra mare a afacerilor, dar și din cea a show-business-ului, una cel puțin la fel de mare; sau, poate, doar un alt etaj al unei lumi construite tot pe sume greu de cuprins în universul unor minți normale.

Pentru noi, pe-aici, pare profund aiuritor că există și pe la alții „tribuni“ răi de gură, gata să dea oricînd o definiție personală noțiunii de democrație. Te căpiază faptul că un candidat la funcția de președinte al celei mai puternice țări din lume îi spune contracandidatului său că, dacă va cîștiga alegerile, în prima zi de exercitare a mandatului, îl va aresta. Dintr-odată, pentru mulți entuziaști ai țepelor instalate în piața publică, soluția procesului sumar și a execuției rapide apare ca una perfect legitimă. Ea încape extrem de ușor în definiția simplă a democrației de terasă, care spune clar că „dacă noi, ăștia de la masa asta, spunem că un lucru e just, iar alții nu sînt de acord, e perfect normal să-i radem scurt, fără prea multe discuții“. Păi, dacă în America, la mama democrației contemporane, se pune problema în felul ăsta, la noi de ce să nu se poată așa ceva?

Partea cea mai proastă e că acest meci descalifică, prin discursurile sale, cam tot ceea ce credeam noi – cei care trăim la distanță fizică mare de arena pe care se joacă partida – că înseamnă bunul-simț al lumii civilizate, măsura societăților democratice, decența mecanismelor din societatea meritocrată. Dincolo de faptul că acest moment nefericit dă apă la moară tuturor rătăciților, care urlă cît îi țin plămînii că vine momentul „răzbunării“, se găsește tristețea descoperirii unui peisaj mult mai gol decît s-ar fi așteptat mulți entuziaști ai marilor noțiuni pure. Reperul principal al ideii de democrație contemporană arată acum ca un film de mîna a treia, la care chiar și spectatorii cei mai lipsiți de instrucție cinematografică văd găurile din scenariu și precaritatea întregii producții. Pare că sindromul Iliescu-Vadim i-a ajuns și pe americani, drept pentru care putem zice, rînjind mulțumiți, că și „acolo s-a stricat treaba“. „Politica n-are nici un rost, vere, trebuie doar să vină cineva, să facă ordine.“

Ideea de politică, imaginea liderului, sursa de inspirație pe care o reprezintă imaginea unui om de la vîrful ierarhiei reprezentative a unui stat democratic sînt tot atîtea subiecte de bășcălie. Ori că vorbim despre candidați la alegeri pentru cele mai înalte funcții într-un stat, ori că asistăm la disputa unor fotbaliști între meciurile de etapă, cam tot același lucru iese. Ne uităm la unii care se fac troacă de porci, ne distrăm un pic, după care ne culcăm cu ideea că, pe lumea asta, cîștigă întotdeauna ăla care are „mai mult sînge în canalizare și e cel mai șmecher“. Cîtă vreme putem vedea limpede că societăți pe care le admiram și le numeam „lumea civilizată“ seamănă perfect, uneori, cu ce găsim în preajma noastră, parcă simțim cum reînvie elanul de a spune că politica e o porcărie fără seamăn, și că mizeria asta are o singură soluție. Personajul providențial care vine și ne pune pe toți cu botul pe labe, făcînd ordine și disciplină, pentru că altfel nu se poate.

Într-o atmosferă în care politica era declarată nocivă și inutilă, în Germania anului 1933, un domn cu mustăcioară cîștiga niște alegeri desfășurate pe fundalul unei perioade foarte tensionate. Unii spuneau atunci că nu e nici o problemă, că sistemul îl va adopta și-l va înrola în rîndurile lui, că mașina politică nivelează felurile de a fi, că omul cu pricina se va afla sub o atentă supraveghere, și că va fi ghidonat spre comportamentul obișnuit al înaltului demnitar public. Știm cu toții ce a urmat. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni