He & She

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Mergi la o bere sau la un vin cu prietenii. Mai devreme sau mai tîrziu, apare în discuție, inevitabil, subiectul alegerilor prezidențiale din Statele Unite. Dacă ești un pic atent la ce se vorbește pe la alte mese, o să constați că și alții sînt la fel de preocupați de subiectul ăsta. Vorba inegalabilului Gheorghe Dinică (sau a oricui o fi spus-o primul, oricum, asta contează mai puțin): „Țară mică, domnule. Cîteva mese…“ Între timp, nimeni nu poate răspunde mulțumitor, deocamdată, la întrebările astea: „S-o fi mărit țara? Sau s-o fi micșorat lumea?“ Pentru că o planetă întreagă e preocupată de același subiect. Cine iese? Cine se alege? Ea? Sau el?

În America, esențializarea acestei discuții despre „ea sau el“ atinge niște dimensiuni și niște limite pe care noi, pe aici, nu le putem percepe din cauza cadrului foarte diferit. Cert e că și pe ei, dar și pe noi, orice o fi însemnînd „noi“ în toată lumea asta largă, ne interesează foarte tare același lucru. Cine iese? Cine cîștigă meciul ăsta inginerit după cele mai contemporane detalii ale unui meci dintr-o arenă de sport? Pentru că livrarea acestei mărfi ține cont, enorm, de noțiunea de „meci“, cu care sîntem familiarizați profund, cu toții, oriunde ne-am afla. Pentru „ei“, acolo, în țara în care au loc aceste alegeri, e un moment foarte important. Mai ține „coșmelia“ establishment-ului? Cîștigă lumea băncilor și a edificiului afacerilor colosale? Adică ăia care au produs Criza profundă? Sau vine „tipul ăsta dintr-o bucată“ și năruie tot, inaugurînd o nouă eră în istoria lumii de peste Atlantic? Uitîndu-se, deseori, un aspect esențial. „Tipul dintr-o bucată“ vine tot din tabăra mare a afacerilor, dar și din cea a show-business-ului, una cel puțin la fel de mare; sau, poate, doar un alt etaj al unei lumi construite tot pe sume greu de cuprins în universul unor minți normale.

Pentru noi, pe-aici, pare profund aiuritor că există și pe la alții „tribuni“ răi de gură, gata să dea oricînd o definiție personală noțiunii de democrație. Te căpiază faptul că un candidat la funcția de președinte al celei mai puternice țări din lume îi spune contracandidatului său că, dacă va cîștiga alegerile, în prima zi de exercitare a mandatului, îl va aresta. Dintr-odată, pentru mulți entuziaști ai țepelor instalate în piața publică, soluția procesului sumar și a execuției rapide apare ca una perfect legitimă. Ea încape extrem de ușor în definiția simplă a democrației de terasă, care spune clar că „dacă noi, ăștia de la masa asta, spunem că un lucru e just, iar alții nu sînt de acord, e perfect normal să-i radem scurt, fără prea multe discuții“. Păi, dacă în America, la mama democrației contemporane, se pune problema în felul ăsta, la noi de ce să nu se poată așa ceva?

Partea cea mai proastă e că acest meci descalifică, prin discursurile sale, cam tot ceea ce credeam noi – cei care trăim la distanță fizică mare de arena pe care se joacă partida – că înseamnă bunul-simț al lumii civilizate, măsura societăților democratice, decența mecanismelor din societatea meritocrată. Dincolo de faptul că acest moment nefericit dă apă la moară tuturor rătăciților, care urlă cît îi țin plămînii că vine momentul „răzbunării“, se găsește tristețea descoperirii unui peisaj mult mai gol decît s-ar fi așteptat mulți entuziaști ai marilor noțiuni pure. Reperul principal al ideii de democrație contemporană arată acum ca un film de mîna a treia, la care chiar și spectatorii cei mai lipsiți de instrucție cinematografică văd găurile din scenariu și precaritatea întregii producții. Pare că sindromul Iliescu-Vadim i-a ajuns și pe americani, drept pentru care putem zice, rînjind mulțumiți, că și „acolo s-a stricat treaba“. „Politica n-are nici un rost, vere, trebuie doar să vină cineva, să facă ordine.“

Ideea de politică, imaginea liderului, sursa de inspirație pe care o reprezintă imaginea unui om de la vîrful ierarhiei reprezentative a unui stat democratic sînt tot atîtea subiecte de bășcălie. Ori că vorbim despre candidați la alegeri pentru cele mai înalte funcții într-un stat, ori că asistăm la disputa unor fotbaliști între meciurile de etapă, cam tot același lucru iese. Ne uităm la unii care se fac troacă de porci, ne distrăm un pic, după care ne culcăm cu ideea că, pe lumea asta, cîștigă întotdeauna ăla care are „mai mult sînge în canalizare și e cel mai șmecher“. Cîtă vreme putem vedea limpede că societăți pe care le admiram și le numeam „lumea civilizată“ seamănă perfect, uneori, cu ce găsim în preajma noastră, parcă simțim cum reînvie elanul de a spune că politica e o porcărie fără seamăn, și că mizeria asta are o singură soluție. Personajul providențial care vine și ne pune pe toți cu botul pe labe, făcînd ordine și disciplină, pentru că altfel nu se poate.

Într-o atmosferă în care politica era declarată nocivă și inutilă, în Germania anului 1933, un domn cu mustăcioară cîștiga niște alegeri desfășurate pe fundalul unei perioade foarte tensionate. Unii spuneau atunci că nu e nici o problemă, că sistemul îl va adopta și-l va înrola în rîndurile lui, că mașina politică nivelează felurile de a fi, că omul cu pricina se va afla sub o atentă supraveghere, și că va fi ghidonat spre comportamentul obișnuit al înaltului demnitar public. Știm cu toții ce a urmat. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

pacienta targa smurd FOTO Adevarul
Doi pompieri și un cadru medical, spulberați de o mașină în timp ce îngrijeau victima unui alt accident
Victima primului accident de circulație, un pompier și cadrul medical au fost preluați de o ambulanță și duși la spital. Polițiștii au deschis dosar penal pentru vătămare corporală din culpă.
albina pexels com jpg
Riscurile înțepăturii de albină. Ce trebuie făcut ca să eviți complicațiile
Un medic explică pas cu pas ce riscuri există în cazul înțepăturii de albină și când e cazul să mergi la doctor. Persoanele alergice în special trebuie să fie atente la semnalele unui șoc anafilactic.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Putin a lăsat liderii lumii fără opțiuni: o pledoarie pentru schimbarea regimului de la Kremlin
Discursul liderului de la Kremlin cu ocazia ceremoniei dedicată anexării unor regiuni din Ucraina pledează în favoarea necesității schimbării de regim la Moscova, scrie jurnalistul David Rothkopf.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia