Hamlet ca insultă

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Hamlet ca insultă jpeg

Molière şi-a propus să sesizeze tipurile umane şi, cu preţul unei simplificări abuzive, a reuşit să deseneze pe avar sau mizantrop: scopul e la el explicit, programatic, simptom al esteticii clasice în căutare de generalizări umane, de „prototipuri“ ce debordează individualul. Shakespeare a obţinut doar implicit asemenea performanţe, căci înălţarea la „tip“ se produce nedeliberat, pornind de la materia complexă a operei, şi nu de la o decizie preliminară. Modernitatea provine, îndeosebi, din apropierea de istorie, istoria recentă, cunoscută nouă, cu protagonişti al căror „dublu“ îl identificăm în repertoriul shakespearian. Aceasta motivează asimilările lor frecvente cu „actorii politici“ pe care i-am frecventat în secolul trecut, căci teatrul modern, sub influenţa celebrei intuiţii a lui Jan Kott – Shakespeare, contemporanul nostru –, a transformat această translaţie constantă în operaţie privilegiată. Richard al III-lea şi Stalin sau Hitler au fost înrudiţi, Coriolan a desemnat figuri mai enigmatice, Macbeth e cealaltă variantă a alienării prin dorinţa de putere, Antoniu – care manipulează masele în Iuliu Cezar – evocă demagogia politică... şi, astfel, „teatrul nostru“ s-a construit, în parte, pe soclul acestor interpretări, căci de la Brook la Ciulei sau de la Radu Penciulescu la Silviu Purcărete, ele au intervenit repetitiv. Astfel, a fost facilitat şi dialogul cu un public de azi care-şi recunoaşte rapid liderii în monştrii elisabethani.

Hamlet, dimpotrivă, a rămas ireductibil. Şi nu i s-a găsit un „dublu“ politic! Doar el, personajul, a fost actualizat graţie a numeroase soluţii ce căutau a-i revela condiţia modernă, a-i reduce distanţa de epocă elisabethană, pentru a-l asimila tinerilor confruntaţi cu o lume „ieşită din ţîţîni“. Cum să fii tînăr pe vremuri fără repere, cum să te revolţi, cum să acţionezi? Din sală, ani de-a-rîndul, generaţii succesive de rebeli s-au recunoscut în prinţul danez. Dar nimeni nu l-a asociat unui om de putere identificat.

E ceea ce, în mod invers, s-a produs recent, nu pe o scenă de teatru, ci în presa americană: simptomul mi se pare demn de fi relevat. Cu ce ocazie s-a manifestat? Cînd preşedintele Obama, după ce anunţase decizia de a interveni în Siria dacă se depăşeşte – îl citez – „linia roşie a utilizării armelor chimice“, temporizează acţiunea militară, propunînd Congresului să se exprime şi să voteze dreptul de a-l ataca pe Assad, care, cu mijloace clasice, ucide de doi ani. Presa, în loc să salute această tentativă de a obţine un consensus naţional pentru a reangaja o nouă misiune militară americană, uită criticile acerbe contra agresivităţii primare proprii familiei Bush, tatăl şi fiul, şi precauţia democratică luată de Obama e asimilată unei deplorabile incertitudini. Un jurnalist îşi încheie diatriba spunînd că preşedintelui nu-i lipseşte decît costumul de catifea neagră al prinţului danez şi că l-ar putea adopta fără dificultate, avînd în vedere comportamentul său în aceste momente de tensiune. Comparaţia cu Hamlet devalorizează şi califică negativ gestul preşedintelui. O altă jurnalistă reia asimilarea cu pesonajul shakespearian: „Obama e Hamlet ambivalent, căutînd argumentele pro şi contra pe care le exprimă public.“ Convingerea e generală: permiţînd comparaţia cu Hamlet, Obama s-a desconsiderat.

Insultă prin... Hamlet! Ziariştii americani au rămas prizonierii vechilor interpretări romantice, corijate însă radical de critica şi de regia ultimelor decade. Ei asimilează îndoiala slăbiciunii şi vor ca prin asimilarea cu prinţul să-l discalifice pe preşedinte. America reclamă un om de acţiune care intervine brutal şi direct, în numele prerogativelor de care dispune şi pe care, din Biroul Oval, le poate asuma discreţional! Nu vrem un Hamlet, căci – indică absurd o jurnalistă – e „mai bine să ceri iertare decît să eziţi“. Vladimir Putin nu solicită un acord, el nu se îndoieşte, el nu are nimic din Hamlet, Obama – da.

Lui Hamlet, fantoma tatălui i-a revelat secretul crimei comise. Dacă prinţul mereu în negru îşi asumă doliul, rămîne exterior ceremoniilor de încoronare, simţul moral îi impune însă verificarea celor spuse de spectru, în noapte. El nu poate ucide bazîndu-se pe ce ar fi putut să fie doar „vis“, „viziune“, „înşelăciune“, şi caută o probă care să ateste culpabilitatea regelui uzurpator. Hamlet temporizează trecerea la act, pentru a evita o eroare fatală, şi doar spectacolul teatral care, prezentînd scenariul asasinatului, suscită reacţia cupabilă a lui Claudius, îl convinge definitiv. El însuşi îşi deplora ezitările, dar noi, din sală, le recunoaştem justeţea: a ucide e un act ireparabil. Hamlet, din răspundere morală, caută să convertească o ipoteză nocturnă în certitudine diurnă, care-i poate legitima acţiunea. Atunci doar va interveni.

Lui Obama i se intentează azi un proces prin referinţă la Hamlet, care, astfel, la rîndul său, e desconsiderat. Vrem o crimă, vrem un război, nu avem timp să gîndim, să ne îndoim, să căutăm „proba“... Bush a falsificat-o pentru a ataca Irakul; Obama, dimpotrivă, îi caută certitudinea. Semn de slăbiciune sau de etică politică? Prefer ipoteza secundă.

Nu în strateg militar scriu aici, ci în critic literar. Şi ca atare, reclam respect pentru Hamlet, încarnare a omului modern eliberat de facilitatea de a ucide, proprie predecesorilor săi şi tiranilor pe care-i destestăm. Comparîndu-l cu Hamlet, Obama nu iese degradat, ci, pentru mine, înălţat. Înălţat la demnitatea unui complex om politic care, înainte de a decide, reflectează. Nu e un caz frecvent. Asimilarea cu Hamlet îl onorează. Un prieten spunea: „Nu trebuie să cauţi ce din tine se găseşte în Hamlet, ci ce din Hamlet se găseşte în tine.“ În Obama îl descoperim pe Hamlet pe care-l iubim şi nu-l dispreţuim. Şi, astfel, insulta se poate converti în elogiu.

Franţa, sub influenţa Americii, pentru a-şi manifesta rezerva faţa de preşedintele actual, recurge la aceeaşi asimilare: Hollande e depreciat pentru că asimilat cu Hamlet şi incertitudinile sale. I se preferă, acum, Sarkozy, ieri detestat căci întîi vorbea şi apoi gîndea: nimic mai contrar decît prinţul danez!

Cineva te poate trata dispreţuitor drept Avar, Mizantrop, drept Iago sau Macbeth, dar drept... Hamlet e prima dată cînd aud. Eu mi-aş dori un asemenea calificativ injurios, dar nimeni nu mi-l acordă. Nu-l merit. 

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011). 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.