Halloween 2006
O femeie cu cinci cuţite înfipte în ea, două în spate, unu-n gît şi două în faţă, împroşcată cu sînge şi beată moartă, ne-a spus că fusese oprită de poliţie în maşină pentru că fuma o ţigară inocentă de marijuana. Arestată, petrecuse două zile la PPP, închisoarea oraşului, şi imediat după eliberare îşi înfipsese cuţitele şi venise direct la French Quarter pentru noaptea de Halloween. Fiecare cuţit reprezenta o insultă specifică şi nemaivăzută înainte de Katrina. Unul era atitudinea poliţiei, care, înainte de Furtună, nu aresta pe nimeni pentru marijuana. Altul era faptul că o femeie de 50 de ani, care locuise pe teritoriu 30 de ani, fusese oprită ca un criminal comun şi tratată groaznic. Altul era pentru cătuşe. Unul pentru soarta oraşului. Ne povestea asta la "Courtyard", un restaurant nou pe Decatur. Noi mîncam creveţi fripţi şi cartofi. Prietena noastră Stacey era un înger cu aripi de libelulă şi o stea de mătase albă cu care ne dădea în cap din cînd în cînd să zîmbim, că tot posomorîţi nu se poate. Jimmy era jumate vampir şi jumate drac, cu frac de vinil şi coarne roşii de os. Eu numai drac eram, cu coarne negre făcute la comandă de fosta mea studentă Teresa care locuieşte acum în Portland, unde pictează peisaje, lucrează ca stripteuză şi protestează contra războiului în fiecare joi cu un grup de prieteni. Are un masterat în arta scrisului şi mai chinuieşte un roman, din cînd în cînd. La şcoală, cînd mi-era studentă, a produs o serie de coarne de os perfect mulate pe capul clientului. Laura nu purta costum, dar arăta ca un beatnik în negru. O făptură cu cap de meduză din sticle de plastic cu nişte spielhosen mini, cu un falus de piele vorbea la celular înconjurată de nişte surori medicale de genul popularizat în filme porno. Un grup de practicanţi voodoo cînta şi dansa pe stradă cu tobe şi lumînări. Ne-am oprit acolo o vreme să dansăm şi am fost scăldaţi deodată în nişte lumini mari care nu erau raze cosmice de la zeul Ogun, ci farurile de la trei maşini de poliţie. Prin megafon veni vocea lui Soren din Mordor şi ne porunci să părăsim strada şi ceremonia în 60 de secunde. Tobele au bătut mai tare în semn de protest şi dansatorii au prins viteză drăcească. Simţeam iminent posesia voodoo şi n-am fost surprins cînd ne-am trezit cu faţa jos pe asfalt şi cătuşe pe mîini. Era ăsta New Orleans-ul nostru în noaptea de Halloween sau fusesem capturaţi fără să ştim de un dictator subteran şi încorporaţi pe nevăzute în Pyongyang? New Orleans-ul nostru mişuna de criminali adevăraţi cu care poliţia are tratate de pace. În loc să prindă ucigaşi şi hoţi, puterile locale se aruncă pe zîne şi libelule şi meduze. Bănuiesc că nu-i numai situaţia noastră. Nemulţumiţi de hipnoza totală a populaţiei prin reclame şi carduri de credit, stăpînii pămîntului vor să guste din nou durerea cărnii. Ceva rău pluteşte în cer după Katrina.
