Gunoiul sortat

Publicat în Dilema Veche nr. 524 din 27 februarie - 5 martie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Cînd am fost prima oară în Austria, prin anii ’90, m-am lovit de o mulţime de reguli care m-au uimit şi m-au umilit totodată. Mi-a luat ceva timp să mă acomodez „cultural“. Ţin minte că m-a zăpăcit ideea că trebuie să sortez gunoiul în trei categorii (în România abia începuseră să se pună pungi de plastic în coşuri). În locuinţa unde am stat, m-am prins eu pentru ce e fiecare coş – sticlă, plastic şi gunoi menajer –, dar cînd m-am dus prima oară cu cele trei pungi pline la subsolul blocului, am descoperit acolo patru containere. Ecuaţia era mai complicată. N-am înţeles ce scria pe containere şi n-am ştiut unde să arunc fiecare pungă. Ar fi fost cazul, poate, să deschid pe rînd uriaşele pubele, să văd ce fel de gunoi e în fiecare. Dar, cuprins de senzaţia că am de-a face cu regulile unor maniaci şi că trebuie să fac o treabă de gunoier, m-am enervat brusc şi am aruncat pungile în ce container s-a nimerit. În capul meu, comisesem un act de adevărată rebeliune împotriva „absurdităţilor“ civilizaţiei austriece, dar probabil că localnicii l-ar fi perceput drept o barbarie gratuită, săvîrşită de un cretin din Estul Europei.  

Cîţiva ani mai tîrziu, am aflat că un român a primit prin poştă o amendă din Elveţia, pentru că oprise maşina pe o şosea, lîngă o pubelă de gunoi, în care aruncase o pungă. Pubela avea un proprietar care a văzut pe camera de supraveghere cum un străin aruncă gunoi în ea. A luat numărul de la maşină şi l-a reclamat la poliţie. Omul a fost identificat şi, în scurt timp, amenda i-a ajuns în cutia poştală din Bucureşti. El nici n-avea habar că săvîrşise ceva ilegal.  

Între timp, chiar dacă mai mult de formă, s-au mai schimbat lucrurile şi la noi, au apărut acele containere de culori diferite, la colţ de stradă, iar la metrou există cîte trei coşuri pentru deşeuri de diferite categorii. Cum însă Occidentul e întotdeauna înaintea noastră, acum, în Germania, coşurile publice de gunoi sînt deja cîte patru, de culori diferite. Iar în Austria am nimerit într-o zonă mai rurală în care, într-un apartament, am găsit cinci coşuri de gunoi. Printr-un regulament scris, eram rugaţi să ajutăm gazdele în sortarea eficientă a gunoiului. Apucîndu-ne să cercetăm lucrurile mai în amănunt, am descoperit că un coş era pentru hîrtie, altul pentru sticle, un al treilea pentru plastic iar al patrulea pentru gunoi menajer. Pe al cincilea scria „bio“. După o vreme, am reuşit să înţelegem că acolo se aruncau resturile alimentare, coji de fructe sau legume, de exemplu, care în timp fermentau şi se transformau în îngrăşămînt pe care gazdele îl foloseau în grădină. Toate bune şi frumoase, numai că primul care s-a dus să arunce pungile din casă în containerele mai mari din garaj a descoperit cu stupoare că acolo nu mai erau doar cinci categorii, ci şapte. Cartonul trebuia separat de hîrtie iar aluminiul, adică dozele de bere sau de suc, îşi aveau locul lor dedicat. A trebuit să mai umble puţin prin pungi, să mai selecteze cîte ceva.  

Doream să respectăm cît mai strict cerinţele gazdelor, dar cu timpul am început să întîmpinăm probleme din ce în ce mai complicate. De exemplu, sîmburele de avocado e bio sau e gunoi menajer? Se transformă în îngrăşămînt? Şerveţelul îmbibat cu suc merge la hîrtie sau la gunoi menajer? Folia care înveleşte borcanul de iaurt trebuie detaşată şi pusă la aluminiu? Din ce e făcut capacul de la borcanele de gem, care, evident, nu trebuie amestecat cu borcanul din sticlă? Am ajuns şi la clasica problemă a pliculeţului de ceai, care conţine părţi bio (frunzele de ceai), hîrtie (pliculeţul), plastic (firul) şi o capsă de metal. Stai şi le desfaci pe toate? Tot sortînd şi dezbătînd, era cît pe ce să treacă vacanţa. „Băi, frate, ăştia sînt nebuni, sau noi am înnebunit?“

Întors în Bucureşti, aşteptam în urma unei maşini de gunoi care blocase strada. Gunoierii, care într-o vreme parcă începuseră a arăta mai curaţi, aveau nişte veste parţial reflectorizante. Parţial – pentru că unele porţiuni nu mai reflectau nimic, de murdare ce erau. Am asistat cu stoicism la operaţiunea vărsării pubelelor unui bloc de apartamente în burta învîrtitoare a maşinii. Bineînţeles că nici urmă de sortare. Totul se amesteca în acelaşi malaxor urît mirositor. La urmă, pe jos au rămas nişte mizerii pe care gunoierii nici nu le-au mai băgat în seamă. Tot oraşul e plin de asemenea mici mizerii. Mi-am amintit cît de curate erau Austria şi Germania. Mi-am adus aminte şi de vorba unui jurnalist celebru, care, după o încercare de revenire în România, s-a reîntors în Germania spunînd că, asemeni lui Caragiale, doreşte să moară într-o ţară curată. Aici avem peste tot de-a face cu mizeria şi mizeriile. Nu doar pe stradă. Zicem că vrem să scăpăm de mizerie, că n-o mai suportăm. Poate că ar trebui să ne apucăm de curăţenie şi să începem de la mizeria în sens fizic. Să descoperim şi noi ideea că gunoiul sortat nu mai pare chiar aşa de mizerabil şi că obsesia curăţeniei poate oferi beneficii mai mari decît liniştea nepăsării.  

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.