Groapa lui Manciuc

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Iconofobie jpeg

Am descoperit, de-a lungul vremii, că între poliție și poezie există o legătură stranie. Două întîmplări par să confirme această ipoteză, admit, încărcată de paradox. Pentru ca surpriza să fie completă, precizez că respectivele circumstanțe au avut loc înainte de 1989, pe cînd polițiștii erau milițieni, iar poeții (cei neînregimentați ideologic, desigur) – adevărați paria ai societății multilateral dezvoltate. Prima dintre ele, așadar! Circula prin Iași, la debutul anilor ’80, o istorioară scriitoricească demnă de amintire. Un grup de condeieri a ieșit, într-o noapte, zgomotos, de la o sindrofie „culturală“. Între chefliii nocturni se găsea și un poet cu notorietate națională, pensionat, de tînăr, „pe caz de boală“. „Tinerii furioși“, profitînd de traficul rutier, practic, inexistent la ora în cauză, decid să traverseze marele bulevard Ștefan cel Mare, din centrul orașului, „pe sus“ și nu „pe dedesubt“, prin pasajul pietonal inaugurat prin 1978-79 și poreclit, după numele primarului care-l patronase, „groapa lui Manciuc“. Locul era, în permanență, străjuit de agenți de circulație (de obicei, ascunși în mașini fără însemne), tocmai pentru „a corija“ drastic populația refractară la „modernizare“ (nu am uitat nici în prezent prețul amenzii, întrucît „m-am fript“ eu însumi de nenumărate ori: cincizeci de lei ceaușiști!). Clipa tardivă din noapte nu a făcut, se pare, excepție de la regulă. Cînd să pășească, fericiți, pe trotuarul opus, voioșii creatori literari au fost opriți de un glas sever: „Mai ușor, mai ușor, bagabonților! Uni’ vă grăbiți așe di tari?“ O mînă prevăzută cu mănușă albă se și înfipsese în coama poetului cu faimă în țară (el deținea pletele cele mai impunătoare din ceată!), trăgîndu-l pe posesor, suficient de brutal, înapoi în stradă. 

Tăcere mormîntală printre ceilalți tovarăși. Sentimentul general le indica faptul că o sfecliseră. Se întrebau deja, terifiați, dacă mărunțișul adunat de prin buzunarele tuturor ar fi acoperit, colectiv, buclucașa amendă. Deodată însă, spre uluirea universală, cred că și a lui Manciuc însuși din groapă (primarul chiar ajunsese, între timp, „în groapă“, la propriu!), poetul agățat de șuviță s-a înfoiat ca un păun și a strigat înspre mutra perplexă a bietului milițian: „Cum își permiți, băi prostănacule, să pui mîna în părul meu? Tembel nefericit și pramatie redusă mintal! Neajutorat psihic și catastrofă istorică! Tu știi că trebuie să te urci pe o scară ca să reușești să‑mi atingi capul cu mîna?“ Polițistul se uita prostit de jur-împrejur, fiindcă scriitorul era mic de statură. „Știi cine sînt eu, bombalăule? Poetul I.R., membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România!“ Profund tulburat, milițianul a răspuns, tremurat, într-un tîrziu: „Mă scuzaț’, tovarășu’ poet, nu v-am recunoscut! Puteț’ mergi liniștit cu ceilanți tovarăși ai dumneavoastrî! O fost o confuzîi. Io am treabî numa’ cu tovarășii care e certaț’ cu legea. Noapti bunî!“ În cea de-a doua poveste, apar și eu ca personaj, dar nu în rolul poetului, evident. Acesta s-a dovedit nu doar „jucat“, ci „trăit“, literalmente, de un coleg de liceu, C.A., dispărut, din nefericire, prea devreme dintre noi. Omul mînca poezie pe pîine. Dacă nu pleca din lumea noastră la 29 de ani, ar fi devenit, sînt sigur, un „Nichita Stănescu“ al Moldovei. Coboram amîndoi de la școală și ne pune Sfîntu’, în același Triunghi al Bermudelor (rutiere) ieșene, să trecem printre mașini, evitînd, glorios, „groapa lui Manciuc“. Cu figură de călău medieval, agentul a răsărit brusc dintr-o parcare  și ne-a făcut semn să-l urmăm.

Ne-a băgat în Dacia fără însemne și, scoțînd carnețelul cu procese-verbale din buzunar, a început interogatoriul lugubru (nu înainte de a arunca un „Băiețași, v-ați ars, este vai de mama voastră!“, de dragul controlului psihologic): „Profesia?“ Cu nod în gît, am răspuns eu cel dintîi: „Elev“. Fără să ridice ochii din chitanțier, „tablagiul“ a rostit funebru: „Salut medie la purtare! Salut an școlar!“ A venit și rîndul amicului meu. „Poet“, a zis el liniștit. „Ce?“, a întrebat, complet derutat și cu voce subit deturnată către pițigăială, milițianul. „Poet“, a revenit C.A., la fel de relaxat. Eram un tînăr studios, terminasem de citit, recent, Viața lui Eminescu de G. Călinescu și, ca atare, mi s-a părut că aud în urechi, în acele secunde, strălucitele cuvinte din finalul volumului: „Ape vor seca în albie… și cîte o stea va răsări pe cer în depărtări…“ etc., etc. Timpul s-a oprit în loc, istoria încremenise în silabisirea magicului lexem: „Po-et!“. „Poet?“, a întrebat iarăși polițistul, după intervalul de înțepenire ființială. „Da“, a confirmat, calm, bravul licean. N-am auzit în viața mea, mărturisesc, hohote mai zgomotoase decît cele pe care le-a emis atunci acel agent rutier. „Se strica de rîs“, în sensul cel mai literal cu putință al expresiei. După minute bune de ilaritate, cu cascheta dată pe spate și ochii înlăcrimați, și-a pus carnețelul înapoi în buzunar și ne-a îndemnat prietenește: „Hai, cărați‑vă de aici, că m-am distrat cu voi! Puteți traversa, cînd doriți, pe deasupra pasajului! Dacă vă oprește careva, atenționați-l că v-a dat permisiunea nea Costică de la Rutieră… Hă, hă! Auzi, poet! Hi, hi, hi…“ Am plecat bucuroși. De aceea, la treizeci și ceva de ani de la întîmplări, îi sfătuiesc pe ieșenii contemporani, în cazul în care nu se numără printre poeții patriei, să folosească, încrezători, „groapa lui Manciuc“! 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.