Great Britain Was Here

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E o vreme grea pentru anglofili. De la un timp, spectacolul țării pe care o admiră necondiționat e ceva care oscilează între ridicol și exasperant. Sau, cel puțin, așa pare pentru unii. Dar e clar că a devenit foarte neplăcut să mai fii anglofil în zilele astea. Ai senzația că spațiul acela pe care l-ai idealizat ani la rînd îți refuză orice formă de afecțiune și de admirație. Pentru unii e de-a dreptul dureros. Crezuseră, la un moment dat, că au acces în spatele scenei, să se tragă de șireturi cu Robert Plant și cu Roger Waters. Ei bine, spectacolul s-a încheiat. Iar trupa noastră favorită nu dă nici un bis. Și nici nu mai stă la poze cu fanii înrăiți. Apropierea prea mare nu e bună. Cum să rămîi un ideal dacă ești atît de accesibil?

La ani buni după sfîrșitul războiului, generalul De Gaulle ne-a avertizat. A făcut-o, cumva, chiar și pentru noi, esticii, care la vremea cu pricina ne găseam dincolo de un zid ce părea imposibil de dat la o parte. Dar asta e o altă poveste. În stilul acela atît de personal – amuzant pentru unii, impresionant pentru alții –, omul ne-a pus în gardă foarte limpede. Ne-a explicat că, dacă e vorba despre vreo uniune de țări și de valori de pe acest continent, trebuie să înțelegem că Anglia nu face parte din acest „film“. Insularitatea, tradiția esențial diferită, balanța economică, obiceiul de a obține hrană foarte ieftin din toate părțile lumii și multe alte motive pe care De Gaulle le-a nuanțat în mai multe rînduri, toate astea fac din Anglia un pericol la adresa unui proiect comun european. Mulți s-au grăbit să pună aceste afirmații pe seama unor sentimente personale ale generalului, izvorîte din eterna hîrîială istorică dintre francezi și englezi. Cert e că vorbele au rămas, iar citarea lor s-a petrecut din ce în ce mai des, odată ce uniunea țărilor de pe continentul european prindea contur.

De Gaulle a murit în 1970. Ecoul profețiilor sale la adresa proiectului european s-au stins sub hărmălaia marilor concerte. Beatles se clasicizaseră deja, iar Led Zeppelin, Pink Floyd, laolaltă cu toată adunarea de artiști legendari, abia începeau să facă ravagii în sufletele fanilor. Cu toată Revoluția ei, cu toată istoria culturală, Franța își încheia influența vie. Devenea un mare reper de dicționar. America deschidea scena show-ului mondial, iar Anglia o ocupa cu artiști care făceau o lume întreagă să fredoneze aceleași lucruri. Uriașă performanță. Să rechiziționezi mai toată cultura pop, adică să confiști o epocă, nu e o performanță de duzină. Sigur că marile culturi își bazează măreția tocmai pe această forță de confiscare. E un subiect care-i exasperează pe unii și-i amuză pe alții, într-o continuă dispută pe marginea a ce-o fi „mic“ și ce-o fi „mare“. Dar, dincolo de zgîmîirile de la periferia fenomenului, dimensiunea acestei confiscări de piață a fost atît de mare și atît de rapidă, încît s-a și comportat foarte diferit de mecanica culturală cu care omenirea era obișnuită.

În percepția publică, America a devenit marea forță, cu toate implicațiile acestei imagini, iar Anglia un soi de delicatesă cu geometrie variabilă. Pe de-o parte, ceva care pare foarte accesibil. Pe de altă parte, o adevărată instituție, o definiție de „establishment“, un spațiu al tradiției care nu se perimează, ci rămîne mereu la modă. Noțiunea de „clasic“ căpăta într-un mod cumva fermecător un aer mai prietenos. Nu mai era clasicul acela pe care îți dorești să îl dărîmi ca să spui ceva nou. Nu mai era opreliștea din calea progresului. Bătrînul englez a devenit bunicul universal, șugubăț și relaxat, elegant și de gașcă, în care-ți pui toată încrederea și simpatia. Un „lord“ sau o „lady“ au devenit etichetări înrădăcinate adînc în stratul cultural al lumii, alături de vasta suită de implicații ale faptului că întreaga planetă vorbește engleza. Iar „vorbește“, în cazul de față, nu înseamnă doar a articula ceva în limba cu pricina, ci a fi literalmente cucerit de o modalitate de a vedea lumea. De idealul unui fel de a fi. De ceva care-ți intră în alcătuire fără să îți dai seama, chiar dacă tu te declari anti-orice. Anglia a ocupat un teritoriu simbolic imens. Firește că nu Beatles, Led Zeppelin sau Pink Floyd au început fenomenul. El vine dintr-un trecut mult mai îndepărtat, din zona de experiment și de practică a democrației constituționale.

Poate că acum, cînd Brexit a devenit un subiect de divertisment, e ridicol să vezi Parlamentul britanic la lucru, în suita aceea amuzantă de reguli, care par desprinse dintr-un moment comic scris și pus în scenă de Monty Python. „Degringolada“ societății britanice îi face să sufere pe unii, care cred sau simt că e un sfîrșit de epocă. Li se pare că se prăbușește ceva din identitatea lor. La stingerea lui, orice curent cultural, orice fenomen, orice gînd puternic odinioară arată, inevitabil, ridicol. Ca orice modă apusă, ca orice „retro“ sau „vintage“, indiferent de eventualele lor revalorificări contemporane. Brexit e o expresie a vîrstei felului în care înțelegem acum democrația. Ea poate părea și poate fi complet ridicolă, enervantă, depășită. Dar asta se întîmplă din cauza/datorită naturii ei mereu fragile. Și, deseori, paradoxale. După cum orice mare putere, aflată într-o uniune sau nu, va căuta să experimenteze și să ducă istoria într-o direcție proprie. Într-o situație ca asta, ca trăitor într-o țară mai puțin luată în seamă, e foarte ușor să vezi și să denunți „mizeria istoriei“. E foarte ușor să emiți judecăți definitive și să condamni pe toată lumea. Pentru că știi tu „cum merg lucrurile“. Pare că idealurile și principiile sînt doar niște prostioare ridicole, ca parlamentarii ăia britanici care nu reușesc să hotărască nimic. Nu e deloc așa. E un moment al vîrstei Europei. Dacă vrei să fii o ființă civilizată, înveți din el, nu te grăbești să zici, triumfător, că e un mare eșec.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.