Gratitudinea unui soldat

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Alte confuzii jpeg

Viitorul meu socru era, spre sfîrşitul anilor ’80, unul dintre cei cîţiva comandanţi ai trupelor de geniu din România. Avea în subordine mai multe unităţi militare din zona Galaţi-Brăila-Constanţa. În acea perioadă, într-o frumoasă după-amiază de toamnă, maică-mea (profesoară de franceză la un liceu din Iaşi) se trezeşte la uşă cu tatăl unui fost elev – Bicer pe numele său inubliabil – căruia îi fusese şi dirigintă. „Tovarăşa dirigintă, vai, ce bine să vă găsesc şi ce bucurie să vă revăd! Vai, numai dumneavoastră ne puteţi ajuta! E o minune reîntîlnirea noastră şi o binecuvîntare, cu siguranţă, pentru copilaşul meu, dragul de Cristinel, pe care vi-l amintiţi neîndoios!“ Maică-mea şi-l amintea pe Cristinel, cum să nu? Era un nătărău şi jumătate, cuminte şi conformist cam ca toţi nătărăii. Ce se întîmplase însă? Prin intermediul unui inefabil şi straniu telefon fără fir – extrem de eficace altfel, după cum se vede, în epocă –, Bicer şi ai lui aflaseră că băiatul dirigei, studinte la Engleză, „s-ar afla în vorbă“, cum se spunea pe atunci, cu o, la rîndu-i, tînără studioasă în ale filologiei, nimeni alta decît fata comandantului de genişti din regiunea unde îşi satisfăcea stagiul militar blîndul Cristinel. Oare n-ar putea acest „băiet“-studinte, să pună o vorbă bună şi pentru „băieţelul“-soldat? Mai ales că Bicer nu cerea marea cu sarea. Şi-ar fi dorit doar o permisie ceva mai lungă (depusese deja jurămîntul), pentru a participa la nunta unui frate mai mare şi a petrece puţin timp cu familia. Dacă intervenţia importantului comandant în favoarea sa s-ar fi produs, negreşit că, pe lîngă un pic de libertate, Cristinel ar fi cîştigat şi „o ţîră“ de respect din partea superiorilor. „Pentru că viaţa-i grea în armată, să ştiţi, tovarăşa dirigintă!“ Maică-mea – fire milostivă şi degrabă săritoare la nevoie – îi promise domnului Bicer că va încerca tot ce-i va fi în putinţă, tremurînd totuşi în sinea ei, nu atît la gîndul solidităţii relaţiei dintre „studinte“ şi „fata de colonel“, cît la cel al disponibilităţii colonelului ca atare de a exersa acte caritabile pe un recrut complet necunoscut. Prin urmare, mi-a comunicat, destul de ezitantă, amănuntele „cazului Bicer“ chiar în seara respectivă, iar eu – de voie, de nevoie, tîrîş-grăpiş – i le-am comunicat fiicei comandantului de genişti a doua zi, la prima oră. 

Lipsită de Internet, Skype şi telefonie mobilă, lumea aceea părea să deţină o misterioasă dinamică a comunicării rapide, întrucît, cam la o săptămînă de la consumarea dialogurilor încrucişate, ai mei trăiesc surpriza unei vizite abrupte a Bicer Cristinelului însuşi, bronzat de muncile cîmpului şi tuns periuţă. Deşi îmbrăcat civil, a salutat milităreşte, ducînd mîna la un chipiu imaginar şi lovindu-şi călcîiele zgomotos. Fericită de izbîndă, maică-mea l-a invitat în casă, oferindu-i dulceaţă de cireşe amare şi cafea. O mişcase gestul bietului copil de a veni să-i mulţumească personal pe parcursul scurtei sale permisii. Află, surprinsă din nou, că permisia nu era tocmai scurtă, măcar după standardele timpului. Bicer primise douăzeci şi patru de zile de libertate. Mama s-a gîndit imediat că va trebui să-l sune pe colonel şi să-i mulţumească pentru gestul generos. Va inventa şi un discurs indirect de recunoştinţă pentru Cristinel (la cum şi-l amintea din liceu, suficient de inabil cu vorbele, erau slabe speranţe ca el să reuşească acest lucru, cu atît mai mult cu cît poziţia de soldat nu-i prea permitea accesul la vîrfurile ierarhiei!). Cumva neaşteptat, proaspăt descins în universul civililor, Bicer arăta oarece impulsuri narative. Dorea cu orice preţ să povestească momentul obţinerii permisiei. „Nici nu vă imaginaţi, tovarăşa dirigintă, în ce iad am nimerit la Galaţi! Avem un comandant de unitate care ne blestemă de dimineaţă pînă seara. Usca-vi-s-ar labele pe arme, borfaşilor! Mînca-v-ar rîia de porci! Găuri-v-ar şrapnelul duşman, neisprăviţilor! În fiecare clipă ne bruftuluieşte şi ne pune la treabă. Ofiţerii ne lovesc, iar subofiţerii ne iau pachetele cu mîncare. Ce mai, e un coşmar!“ Bicer se opri deprimat, iar maică-mea avu senzaţia, pentru o clipă, că va izbucni în plîns. „Pînă într-o zi, cînd o Dacie neagră a intrat în curtea unităţii!“, îşi reluă soldatul confesiunea cu un ton brusc optimist, similar muzicii din filmele nord-coreene, atunci cînd apărea un tablou de-al lui Kim Ir Sen zîmbind rotofei şi satisfăcut. „Din ea a coborît tovarăşul comandant (colonelul genist, n.m.). Avea ochelari fumurii şi pieptul plin de însemne. Unitatea dîrdîia în poziţie de drepţi, de la comandantul rău pînă la ultimul fruntaş. A zis: pe Bicer îl treci cu permisie două săptămîni şi apoi cu încă zece zile detaşare la mine la garnizoană. S-a urcat în maşină şi a plecat. Nu pot să vă spun cu ce frică m-au privit toţi, tovarăşa profesoară! Devenisem un adevărat zeu.“ 

Cristinel şi-a savurat, retrospectiv, alura sacră printr-o nouă clipă de tăcere. După intervalul de suspans epic, reveni intempestiv: „De aceea am trecut azi pe la dumneavoastră, tovarăşa dirigintă! Pentru a aduce caldele mele mulţumiri tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului şi comandantul suprem al bravelor noastre forţe armate!“. Maică-mea – stupefiată – mi-a mărturisit că a vrut să-l întrebe dacă nu avea, rătăcit, pe undeva, prin raniţă, pistolul Carpaţi, pentru a i-l împrumuta cîteva secunde să-şi tragă singură un glonte în cap. A renunţat însă, îngrozindu-se că Bicer ar fi putut să răspundă: „Da, să trăiţi, îl am!“. 

Prezentul discontinuu,

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.