Gogoși

Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
Marea de altădată jpeg

Aflasem de la colegi că se fac înscrieri la un club de speologie şi că, odată ajuns acolo, după plata unei cotizaţii, poţi face excursii, cu oameni avizaţi, prin peşteri care sînt imposibil de vizitat în alte condiţii. Eram cît se poate de curios. Am mers la clubul cu pricina, care cred că mai există şi astăzi. Erau acolo figuri interesante: o fată care, pînă să apuci să te lămureşti dacă era drăguţă sau urîtă, reuşea să te ameţească vorbind despre multele ei călătorii prin peşteri, pe care le făcea după ce-şi lăsa pe la prietene copilul, făcut în anii adolescenţei; un băiat înalt, cu nas ascuţit şi nume de pasăre, care vorbea mult şi lemnos precum un agent de asigurări; o fostă colegă rotunjoară, cu ochelari, mereu foarte veselă, ba chiar uşor apucată. Vorbeau despre rapeluri şi bivuacuri, despre corzi, pitoane, carabiniere şi costume de neopren pentru scufundări. Uneori descriau peşteri cu lacuri subterane, pe malul cărora cică, după o zi de mers prin peşteră, puteai campa. A doua zi te suiai într-o barcă, la fel ca în Călătorie spre centrul pămîntului a lui Jules Verne.  

Şedinţele se ţineau săptămînal într-un fel de cămăruţă, pe undeva prin centrul Bucureştiului. La început nu scăpam nici una. Am plătit conştiincios cotizaţia (care nu era chiar simbolică). Mereu se punea la cale o ieşire, se discutau detalii de organizare. Dar lucrurile trenau. În afară de discuţii şi poveşti, nimic concret nu se întîmpla. După cîteva luni, am dedus că unii membri mai vechi ai clubului merseseră într-o explorare la Polovragi, chiar în timp ce noi făceam şedinţe. Pe „începători“ nu-i anunţase nimeni. Era ceva dubios. După vreo cinci luni, am renunţat să mă mai duc la întîlnirile „speologice“. N-am ajuns niciodată în vreo peşteră cu acel club.  Erau vremuri tulburi, cu speranţe lungi şi împliniri rare. 

● O amică mi-a povestit că, în liceu, un profesor de sport a convins-o să participe, împreună cu alţi cîţiva colegi de-ai ei, la nişte ore suplimentare de scrimă, în sala de sport. Băieţi şi fete se visau dintr-odată mari spadasini. Brusc, au simţit cu toţii o mare dorinţă să pună mîna pe o spadă, o sabie sau o floretă. Au fost asiguraţi că, la un moment dat, vor primi cîte una, ceea ce i-a încîntat nespus. Dar înainte de asta, li s-a spus, trebuia să facă exerciţii. Şi au făcut milioane de fandări, în treningurile lor obişnuite, de acasă. Abia după cîteva luni de zile, amica mea a primit un costum din acela alb, cu mască cu tot. Şi-a speriat şi şi-a încîntat cu el părinţii şi fraţii. Dar costumul era murdar şi trebuia spălat. Mama ei a pus în funcţiune maşina de spălat, iar a doua zi costumul strălucea. Trebuia dus însă înapoi la şcoală. Profesorul avea să-l ia, zicînd mersi, fără să i-l mai înapoieze vreodată. I-l dăduse doar ca să-l spele. Iar în cele şase luni de cursuri de scrimă, amica mea n-a pus vreodată mîna pe vreo spadă, sabie sau floretă. În cele din urmă, a renunţat dezamăgită. 

● Eram copil încă şi avusesem un antrenor de tenis, moş Pompei, pe care-l percepeam ca pe un fel de bunic. Pe vremuri, tot el îi învăţase tenis şi pe ai mei. Jucam cu el aproape zilnic în vacanţa de vară, plătindu-i fiecare oră cu 10 lei. Într-un an însă, nu l-am mai găsit la baza unde avea de obicei contract. În locul lui apăruse un tip mult mai tînăr care, cu tricoul lui în dunguliţe à la Björn Borg, făcuse furori atît printre administratorii bazei (unde era şi un ştrand), cît şi printre mai marii întreprinderii (Neptun) care-l angajase. Îl susţineau cu toţii, încîntaţi pînă peste poate de intenţia lui declarată de a face o echipă a oraşului Câmpina, cu care să poată cîştiga nu ştiu ce campionat. Pentru început, ne-a cerut tuturor copiilor care doream să ne înscriem în echipa lui o taxă de 50 de lei. Şi am început antrenamentele. Cea mai mare parte a lecţiei, noi, copiii, stăteam pe bancă uitîndu-ne la el cum schimba mingi cu alţii mai mari. Ţinea racheta ca pe  tigaia cu care vrei să întorci clătite. După ceva mai mult de o oră de spectacol, ne invita şi pe noi pe teren, punîndu-ne să jucăm unii cu alţii (vreo opt-zece copii) în acelaşi timp, pe un singur teren. Ieşea un adevărat haos. Mingile zburau în toate părţile, noi ne loveam rachetele unele de altele iar, între timp, Fredi – că aşa-l chema pe noul antrenor – făcea o listă cu toţi cei care voiau să mănînce crenvurşti. De obicei, voiau doar el şi secundul (avea şi un secund). Trimitea cîte un copil să-i cumpere de la o cantină. După cîteva zile însă, a schimbat felul. Nu mai voia decît un desert, adică nişte gogoşi. M-a trimis pe mine să le cumpăr de la colţ. Pe drum, m-am gîndit că, după aproape o săptămînă, nu reuşisem să dau mai deloc în minge. Îmi ieşisem total din mînă şi mă simţeam de-a dreptul frustrat (deşi nu cred că ştiam pe atunci cuvîntul ăsta). Ajuns la ghişeul vopsit în alb de la colţul străzii, am cerut două gogoşi. Erau calde şi pufoase, cu zahăr farin pe deasupra, incredibil de bune. Le-am mîncat tacticos pe amîndouă, în timp ce mă îndreptam încet spre casă, avînd în buzunar şi ceva rest din banii lui Fredi. Realizasem că nu mai avea nici un rost să mă întorc la antrenament şi la echipa lui Fredi. Speram că a doua zi aveam să-l găsesc pe moş Pompei la cealaltă bază.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.